Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 484 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519, ale art. 521 alin. (3) şi ale art. 1.024 alin. (4), (7) şi (8) din Codul de procedură civilă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 484 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519, ale art. 521 alin. (3) şi ale art. 1.024 alin. (4), (7) şi (8) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 66 din 28 ianuarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana     │-                 │
│Gulie              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 519, ale art. 521 alin. (3) şi ale art. 1.024 alin. (4), (7) şi (8) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Urban şi Asociaţii Debts Management - S.R.L. din Baloteşti în Dosarul nr. 2.387/258/2019 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.291D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie sau cele referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, de o instanţă independentă şi imparţială, într-un termen rezonabil, iar stabilirea unor condiţii specifice în care să se realizeze sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile reprezintă dreptul exclusiv al legiuitorului, fiind în concordanţă cu principiile constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 5 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.387/258/2019, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 519, ale art. 521 alin. (3) şi ale art. 1.024 alin. (4), (7) şi (8) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Societatea Urban şi Asociaţii Debts Management - S.R.L. din Baloteşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind anularea unei sentinţe civile pronunţate în cadrul procedurii emiterii unei ordonanţe de plată.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, deşi judecătoriile sunt învestite cu soluţionarea unor cauze în ultimă instanţă, completele de judecată ale judecătoriilor nu au posibilitatea, atunci când judecă în ultimă instanţă, să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu unei chestiuni de drept.
    6. Se mai arată că prevederile art. 1.024 alin. (4) din Codul de procedură civilă stabilesc că, în situaţia în care cererea de emitere a unei ordonanţe de plată este în competenţa materială a unei judecătorii, calea de atac împotriva ordonanţei se soluţionează tot de către judecătorie, iar sentinţele pronunţate sunt definitive.
    7. Se susţine că în acest mod se creează o discriminare, în sensul că un grup de cetăţeni este privat de acces liber la justiţie, iar actul de justiţie nu mai este egal pentru toţi. În acest mod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu îşi mai poate exercita rolul prevăzut de art. 126 alin. (3) din Constituţie şi consfinţit de art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, respectiv acela de unificator al interpretării şi aplicării legii, deciziile acesteia, date în dezlegarea unei chestiuni de drept, fiind aplicabile erga omnes.
    8. Judecătoria Miercurea-Ciuc apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, arătând că este necesar ca şi cauzele soluţionate de către judecătorii în ultimă instanţă să fie incluse în cadrul celor în care se poate formula o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în scopul pronunţării unei hotărâri prealabile.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 519 - Obiectul sesizării (Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - s.n.), ale art. 521 alin. (3) referitor la conţinutul şi efectele hotărârii şi ale art. 1.024 alin. (4), (7) şi (8) privind cererea în anularea unei ordonanţe de plată din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:
    - Art. 519: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“;
    – Art. 521 alin. (3): „(3) Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, de la data pronunţării deciziei.“;
    – Art. 1.024 alin. (4), (7) şi (8):
    "(4) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată, în complet format din 2 judecători.
    (...)
(7) În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, va pronunţa o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanţa de plată, dispoziţiile art. 1.022 aplicându-se în mod corespunzător.
(8) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă."


    13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (2) privind caracterul egalitar, unitar şi imparţial al justiţiei şi art. 126 alin. (1) şi (3) referitor la realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti şi, respectiv, rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la mecanismul juridic al sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în jurisprudenţa sa, a reţinut că prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost recunoscută posibilitatea instanţelor de a solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe hotărâri prin care să dea rezolvări de principiu chestiunilor de drept de a căror clarificare depinde soluţionarea pe fond a cauzelor şi cu privire la care judecătorii, în cursul judecăţii, consideră că este necesar să solicite concursul instanţei supreme, care să tranşeze cu titlu definitiv problema în discuţie. Această nouă competenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost reglementată în scopul prevenirii apariţiei jurisprudenţei neunitare la nivelul instanţelor naţionale, prin oferirea de soluţii care se impun cu forţă obligatorie atât instanţei care a solicitat pronunţarea unei astfel de hotărâri prealabile, cât şi celorlalte instanţe confruntate cu probleme de drept similare, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având, în toate cazurile, efecte doar pentru viitor. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii şi riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanţe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanţei supreme să statueze într-o manieră care să clarifice şi să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanţelor din ţară. Funcţia preventivă şi unificatoare a acestei proceduri este benefică actului de justiţie, asigurând realizarea premiselor pentru întrunirea caracteristicilor unui proces echitabil, ca exigenţă a statului de drept izvorâtă din prevederile art. 21 din Legea fundamentală, dar şi din cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceasta, deoarece se evită interpretările diferite pe care diverse instanţe le-ar putea da aceleiaşi problematici, iar părţile din proces beneficiază de certitudinea previzibilităţii dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei de fapt conflictuale în care se află. Totodată, prin această procedură se asigură şi respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, procesele urmând să fie soluţionate în baza unor prevederi legale interpretate unitar, astfel încât persoanele implicate în litigii aflate pe rolul unor instanţe diferite vor beneficia de un tratament juridic egal (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 541 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 27 ianuarie 2020, paragrafele 14-16).
    15. Curtea a mai reţinut că obiectul sesizării instanţei supreme cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile îl constituie chestiunile de drept de a căror lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzelor, iar titular al cererii de sesizare pentru pronunţarea unei astfel de hotărâri prealabile poate fi numai un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. Părţile din proces pot solicita instanţei de judecată să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, însă instanţa are dreptul suveran de a aprecia asupra sesizării, nefiind obligată să motiveze respingerea ei. Raţiunea soluţiei de nerecunoaştere a calităţii procesuale active a părţilor din proces, în această procedură, este aceea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - chemată să pronunţe o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - nu este la dispoziţia părţilor care ar veni să o consulte, ci răspunde, în mod necesar, instanţei de judecată, întrucât aceasta are nevoie de rezolvarea de principiu a respectivei chestiuni din partea instanţei supreme. Pentru acest motiv, instanţa în faţa căreia se solicită de către părţi formularea unei astfel de sesizări poate arăta că respectiva chestiune de drept nu este una susceptibilă de interpretări diferite, fără să fie obligată să dezvolte motivarea, având în vedere că va motiva acest aspect în hotărârea pe care o va pronunţa [în acest sens s-a pronunţat instanţa constituţională în analiza dispoziţiilor art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, corespondente dispoziţiilor procesual civile criticate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 485 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 13 noiembrie 2018, paragraful 27].
    16. Prin Decizia nr. 485 din 12 iulie 2018, anterior menţionată, paragrafele 29 şi 30, Curtea a reţinut că este aplicabilă în acest caz teoria actului clar sau a actului clarificat, teorie dezvoltată în dreptul francez, care a fost adoptată şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile. Potrivit acestei teorii, instanţa poate să nu formuleze o sesizare pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în cazul în care soluţia chestiunii de drept poate fi desprinsă din jurisprudenţa anterioară sau atunci când aceasta este clară. Teoria actului clar (clarificat) poate sta atât la baza deciziei instanţei de a nu sesiza instanţa supremă pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, cât şi la baza deciziilor celorlalte instanţe de a nu suspenda judecarea cauzei, dacă s-a formulat deja o sesizare pentru pronunţarea unei astfel de hotărâri (a se vedea şi Decizia nr. 321 din 18 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 septembrie 2021, paragraful 20).
    17. Totodată, cu privire la titularii dreptului de sesizare, pronunţându-se asupra dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, corespondente dispoziţiilor procesual civile criticate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 595 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1217 din 22 decembrie 2021, paragrafele 18-21, Curtea a reţinut că judecătoriile nu pot sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. De asemenea, nu pot formula astfel de sesizări tribunalele, curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu ocazia soluţionării unor cauze în primă instanţă.
    18. Prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că susţinerile formulate, referitoare la excluderea judecătoriilor din categoria instanţelor în faţa cărora se pot invoca cereri de sesizare a Înaltei Curţi cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, nu vizează sfera constituţionalităţii legii şi că reglementarea criticată reprezintă opţiunea legiuitorului, conform politicii sale legislative, adoptată potrivit atribuţiilor constituţionale stabilite la art. 61 din Constituţie. Acesta este şi sensul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform cărora „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.
    19. Referitor la accesul liber la justiţie, Curtea Constituţională a reţinut în repetate rânduri în jurisprudenţa sa că acesta este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, se poate adresa, cel puţin o singură dată, unei instanţe naţionale (a se vedea Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015). Însă prin aceeaşi jurisprudenţă s-a arătat că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009) şi, totodată, că dreptul de acces liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate mijloacele procesuale prevăzute de lege, legiuitorul putând stabili reguli diferite în considerarea unor situaţii diferite (a se vedea Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996).
    20. În ceea ce priveşte principiul constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea a reţinut că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005).
    21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    22. Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauză nu poate fi primită nici susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 124 alin. (2) privind caracterul egalitar, unitar şi imparţial al justiţiei şi art. 126 alin. (1) şi (3) referitoare la realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti şi, respectiv, rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Urban şi Asociaţii Debts Management - S.R.L. din Baloteşti în Dosarul nr. 2.387/258/2019 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi constată că dispoziţiile art. 519, ale art. 521 alin. (3) şi ale art. 1.024 alin. (4), (7) şi (8) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,


                    semnează ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 484 din 17 octombrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016