Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 483 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, în redactarea anterioară modificării acestora prin prevederile art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 483 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, în redactarea anterioară modificării acestora prin prevederile art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 65 din 28 ianuarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana     │-                 │
│Gulie              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată direct de către Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.220D/2019.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru Avocatul Poporului, doamna Linda Zenovia Timofan, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Avocatului Poporului, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, arătând că, ulterior ridicării acesteia, textul de lege criticat a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.
    4. Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca devenită inadmisibilă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Adresa nr. 21.535 din 2 decembrie 2019, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 9.970 din 2 decembrie 2019, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale în măsura în care încetarea plăţii stimulentului de inserţie are loc doar în perioada în care beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului, ulterior putând fi reluată plata acestui stimulent. În acest sens se arată că dispoziţiile legale criticate dispun încetarea plăţii stimulentului de inserţie pentru toată perioada acordării lui în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, chiar şi în situaţia în care beneficiarul este obligat să îşi ia concediu pentru îngrijirea copilului bolnav doar pentru un scurt timp, care nu ar acoperi întreaga perioadă acordată de actul normativ menţionat. Prin urmare, în ipoteza în care concediul pentru îngrijirea copilului bolnav a fost efectuat pentru câteva zile, în care nu s-au realizat venituri supuse impozitului, angajatul va fi sancţionat şi nu va mai beneficia de stimulentul de inserţie pentru toată perioada stabilită de lege pentru acordarea acestui stimulent.
    7. Se apreciază că măsura încetării de drept a plăţii stimulentului de inserţie, în această ipoteză, nu este rezonabilă şi transformă stimulentul de inserţie într-o simplă noţiune teoretică, iluzorie, încălcându-se astfel art. 53 din Constituţie. Totodată, măsura este disproporţionată, iar o soluţie echitabilă ar impune reluarea plăţii stimulentului de inserţie, când încetează situaţia care a creat-o, respectiv când încetează concediul pentru îngrijirea copilului bolnav.
    8. Se invocă nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, potrivit căreia aceasta asigură o aplicare corespunzătoare a prevederilor Directivei 2010/18/UE de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului şi de abrogare a Directivei 96/34/CE, care a fost adoptată în scopul încercării de a reconcilia viaţa profesională cu cea personală a lucrătorilor, şi se arată că, în sens contrar acestui deziderat, prevederea legală criticată permite mamei să îşi întrerupă activitatea profesională pentru a se consacra îngrijirii copilului doar cu sancţionarea acesteia, respectiv încetarea plăţii stimulentului de inserţie, pentru toată perioada în care acesta s-ar acorda, dacă nu ar fi intervenit forţa majoră, respectiv îmbolnăvirea copilului.
    9. În acest sens se arată că măsura încetării de drept a plăţii stimulentului de inserţie reprezintă o restrângere a nivelului de trai, care se impune a fi analizată, prin efectuarea unui test de proporţionalitate, respectiv dacă această soluţie legislativă este rezonabilă, proporţională cu obiectivul urmărit şi nu transformă dreptul la un nivel de trai în unul iluzoriu/teoretic. Se invocă cele statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul proporţionalităţii şi se apreciază că, deşi măsura legală criticată este justificată de un scop legitim, din perspectiva faptului că în perioada concediului pentru îngrijirea copilului bolnav angajatul nu realizează venituri impozabile, astfel încât nu îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea stimulentului de inserţie, totuşi, măsura legală criticată este nejustificată, dat fiind faptul că încetarea plăţii stimulentului de inserţie intervine chiar şi în situaţia în care copilul nu a împlinit vârsta legală pentru care se acordă această măsură de protecţie socială, însă mama a beneficiat în această perioadă de concediu pentru îngrijirea copilului bolnav. În acelaşi timp, se arată că măsura legală criticată este una disproporţionată, excesivă şi contrară scopurilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 şi contravine obligaţiei statului de a acorda beneficii de securitate socială, din cauza suprapunerii statutului de angajat cu cel de părinte întors în câmpul muncii, înainte de împlinirea vârstei legale a copilului, respectiv a perioadei pentru care se acordă stimulentul de inserţie. Astfel, se susţine că încetarea plăţii stimulentului de inserţie pentru toată perioada acordării lui constituie o reglementare mai puţin favorabilă pentru angajatele mame care au revenit în câmpul muncii şi care, în ipoteza în care au nevoie de concediu pentru îngrijirea copilului bolnav, sunt sancţionate cu încetarea plăţii stimulentului de inserţie, pentru toată perioada acordării acestuia.
    10. În concluzie, se apreciază că restrângerea exerciţiului nivelului de trai, rezultată ca efect al dispoziţiilor legale criticate, reprezintă o măsură disproporţionată, în raport cu raţiunile avute în vedere de legiuitor, şi creează un dezechilibru sub aspectul protecţiei acordate mamelor aflate în câmpul muncii şi care au nevoie de concediu de îngrijire a copilului bolnav, pentru o perioadă scurtă de timp, fiind astfel înfrânte prevederile art. 47 alin. (1) din Constituţie.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, în redactarea anterioară modificării acestora prin prevederile art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 8 aprilie 2021. La data sesizării Curţii Constituţionale, prevederile legale criticate aveau următorul cuprins: „(1) Dreptul la stimulentul de inserţie prevăzut la art. 7 încetează cu ziua următoare celei în care: (...) b) beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului şi nici nu se află în concediul pentru creşterea copilului;“. În aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, şi având în vedere criticile de neconstituţionalitate formulate, urmează a fi supuse controlului de constituţionalitate dispoziţiile legale în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2021.
    15. În opinia Avocatului Poporului, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prevederile art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2021 şi au în prezent următorul cuprins:
    "(1) Dreptul la stimulentul de inserţie prevăzut la art. 7 încetează începând cu ziua următoare celei în care:
    a) copilul a împlinit vârsta de 3 ani, respectiv 4 ani în cazul copilului cu dizabilităţi;
    b) a avut loc decesul copilului.
(2) Dreptul la stimulentul de inserţie prevăzut la art. 7 se suspendă începând cu ziua următoare celei în care se constată:
    a) una dintre situaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2), cu excepţia lit. i);
    b) beneficiarul nu mai realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 3 şi solicită concediul pentru creşterea copilului;
    c) copilul a împlinit vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi şi beneficiarul nu mai realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 3.
(3) În situaţia persoanelor îndreptăţite aflate în plata stimulentului de inserţie care solicită concediile medicale prevăzute la art. 2 alin. (1), cu excepţia celui prevăzut la lit. c), din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, plata stimulentului de inserţie nu se suspendă."

    17. De asemenea, Curtea mai reţine că, potrivit art. II alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 21 martie 2020,
    "(1) Acordarea stimulentului de inserţie prevăzut la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se efectuează fără întrerupere, pe o perioadă de 90 zile în cazul persoanelor care, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se află în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:
    a) beneficiază de concediile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) beneficiază de concediul prevăzut de Legea nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinţilor pentru supravegherea copiilor, în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ;
    c) se află în perioada prevăzută la art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    d) li s-a suspendat ori le-a încetat raportul de muncă ori de serviciu, ca urmare a instituirii situaţiei de urgenţă în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 453/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În cazul în care, după perioada prevăzută la alin. (1), persoana îndreptăţită realizează venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, atunci stimulentul de inserţie se acordă, potrivit legii, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani sau 4 ani în cazul copilului cu dizabilitate.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică corespunzător şi în cazul persoanelor care beneficiază de indemnizaţia prevăzută la art. 32 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Prevederile alin. (1) se aplică şi persoanelor care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în plata stimulentului de inserţie, cu respectarea prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aprobată prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare."

    18. Prin urmare, în prezent dispoziţiile art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2021, nu mai prevăd drept cauză de încetare a dreptului la stimulentul de inserţie prevăzut la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 ipoteza normativă care constituie obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate în cauză. Dimpotrivă, în prezent, dispoziţiile art. 17 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd în mod expres că, în situaţia în care persoanele îndreptăţite aflate în plata stimulentului de inserţie solicită concediul medical pentru îngrijirea copilului bolnav [concediu prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare], plata stimulentului de inserţie nu se suspendă. Prin urmare, susţinerile autorului excepţiei au rămas fără obiect.
    19. Prin Decizia nr. 64 din 9 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragrafele 44 şi 45, Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 „nu poate fi interpretată în acelaşi fel ca în cazul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, întrucât soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului se face în cadrul unui control abstract de constituţionalitate“ (a se vedea şi Decizia nr. 1.167 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011, receptată şi menţinută prin Decizia nr. 549 din 15 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 24 septembrie 2015, paragraful 16), ceea ce înseamnă că Avocatul Poporului ridică o excepţie de neconstituţionalitate distinct de orice procedură judiciară, aşadar, în lipsa vreunui litigiu, el neavând de apărat vreun drept subiectiv [a se vedea, cu privire la caracterul abstract al controlului exercitat în condiţiile art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, Decizia nr. 163 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 4 aprilie 2013, iar cu privire la condiţionările şi implicaţiile unui control abstract de constituţionalitate mutatis mutandis Decizia nr. 260 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 33]. Mai mult, Curtea a statuat că, în cadrul acestui control abstract de constituţionalitate, nu se poate determina dacă actul normativ abrogat produce în continuare efecte juridice asupra unor raporturi juridice concrete, evaluare care se poate face doar atunci când este vorba de o excepţie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial (a se vedea Decizia nr. 1.167 din 15 septembrie 2011 sau Decizia nr. 549 din 15 iulie 2015, paragraful 16, precitate), ceea ce demonstrează inaplicabilitatea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, menţionată mai sus. Prin urmare, în această din urmă ipoteză. Curtea a condiţionat exercitarea controlului de constituţionalitate, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, de existenţa în fondul activ al legislaţiei a actului de reglementare primară criticat de Avocatul Poporului, aşadar, implicit, a soluţiei legislative cuprinse în acesta; numai în măsura în care soluţia legislativă a fost menţinută, la data pronunţării Curţii, în actul normativ criticat, acesta poate fi analizat pe fond în condiţiile textului constituţional antereferit (a se vedea în acest sens, mutatis mutandis, Decizia nr. 549 din 15 iulie 2015, paragrafele 16-22). Curtea a mai statuat că, la momentul judecării excepţiei de neconstituţionalitate (excepţie ridicată de Avocatul Poporului - s.n.), cerinţa constituţională esenţială este aceea ca actul normativ conţinând soluţia legislativă criticată să fie în vigoare, respectiv să facă parte din fondul activ al legislaţiei (Decizia nr. 64 din 9 februarie 2017, paragraful 46, precitată; a se vedea în acelaşi sens şi Decizia nr. 90 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 3 iulie 2020, paragrafele 20 şi 21).
    20. În cauza de faţă, reţinând că soluţia legală criticată a fost abrogată implicit şi nu face parte din dreptul pozitiv şi având în vedere şi că abrogarea textului criticat a survenit după sesizarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, în redactarea anterioară modificării acestora prin prevederile art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 483 din 17 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"