Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 482 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu referire la sintagma

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 482 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu referire la sintagma "funcţionar cu atribuţii de control", raportat la art. 254 alin. 1 şi 2 şi art. 255 alin. 1 din Codul penal din 1969, precum şi la art. 63 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 129 din 17 februarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Nelu Bocancia      │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prin raportare la art. 254 alin. 1 şi 2 şi art. 255 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi la art. 63 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Societatea Tettas - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.168/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 83D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 752 din 21 noiembrie 2019 şi nr. 1.128 din 13 septembrie 2011.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 4 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 45.168/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prin raportare la art. 254 alin. 1 şi 2 şi art. 255 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi la art. 63 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost ridicată de Societatea Tettas - S.R.L. din Bucureşti în procedura camerei preliminare. În cauză, prin rechizitoriu a fost dispusă trimiterea în judecată a autoarei excepţiei pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de dispoziţiile art. 255 alin. 1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 6 şi a art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt lipsite de previzibilitate în ceea ce priveşte sintagma „faţă de un funcţionar public cu atribuţii de control“ cuprinsă în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 din perspectiva identificării actului normativ prin care sunt prevăzute atribuţiile de control ale funcţionarului şi a stabilirii naturii juridice a acestuia, precum şi din perspectiva reţinerii variantei agravate în ipoteza săvârşirii faptei faţă de funcţionarul cu atribuţii de control, dar care nu se află efectiv în exerciţiul acestora (cu referire la atribuţiile primarului). Din această perspectivă, susţine că, interpretând gramatical dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, reiese că pentru reţinerea variantei agravate ar fi suficient ca funcţionarul să aibă anumite atribuţii de control, nefiind necesar ca infracţiunea de dare de mită să fie săvârşită în scopul eludării sau încălcării de către funcţionar a respectivelor atribuţii.
    6. Totodată, arată că, potrivit jurisprudenţei instanţei supreme, respectiv Decizia nr. 4.976 din 24 octombrie 2007, pronunţată de Secţia penală, pentru ca infracţiunea de luare de mită să se încadreze în prevederile art. 254 alin. (2) din Codul penal, referitoare la săvârşirea faptei de către un funcţionar cu atribuţii de control, este necesar ca această categorie de atribuţii ale funcţionarului să rezulte din fişa postului sau din alte dispoziţii legale, iar pretinderea, primirea, acceptarea ori nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase care nu i se cuvin să se realizeze în exercitarea atribuţiilor de control, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la atribuţiile de control.
    7. De asemenea, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă doctrina dezvoltată cu privire la art. 254 alin. 1 şi 2 din Codul penal din 1969, potrivit căreia fapta funcţionarului public care nu săvârşeşte infracţiunea de luare de mită în exercitarea atribuţiilor de control prevăzute de lege, ci în alte împrejurări, nu poate fi încadrată în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 254 alin. 2, ci a dispoziţiilor art. 254 alin. 1 din Codul penal din 1969.
    8. În plus, autoarea excepţiei invocă Decizia nr. 2 din 25 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a reţinut că „dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (forma în vigoare anterior anului 2014) se aplică doar în ipoteza în care infracţiunea de luare de mită a fost săvârşită de făptuitor în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia privind constatarea sau sancţionarea contravenţiilor“, apreciind că se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte cauza în care a fost invocată prezenta excepţie.
    9. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens reţine că art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012, reprezintă un act de legiferare a răspunderii penale printr-o normă care explică şi sancţionează o faptă de dare de mită în raport cu o persoană circumstanţiată. În opinia instanţei judecătoreşti, norma juridică supusă controlului de constituţionalitate este clară şi corespunde exigenţelor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, persoana având previzibilitate asupra a ceea ce presupune angajarea răspunderii penale.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, raportat la art. 254 alin. 1 şi 2 şi art. 255 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi la art. 63 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.
    14. Având în vedere criticile de neconstituţionalitate formulate de autoare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012), cu referire la sintagma „funcţionar cu atribuţii de control“, raportat la art. 254 alin. 1 şi 2 şi art. 255 alin. 1 din Codul penal din 1969, precum şi la art. 63 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007).
    15. Dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie au fost modificate prin art. 79 pct. 4 din titlul II al Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
    16. Prevederile art. 254 alin. 1 şi ale art. 255 alin. 1 şi 2 din Codul penal din 1969 au fost abrogate prin art. 250 din titlul IV al Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
    17. Dispoziţiile art. 63 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. e) din partea a IX-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019.
    18. Cu toate acestea, dispoziţiile legale criticate de autoare produc efecte juridice în cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, sub aspectul alegerii legii penale mai favorabile. Ca atare, în acord cu jurisprudenţa sa, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu referire la sintagma „funcţionar cu atribuţii de control“, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012, raportat la art. 254 alin. 1 şi 2 şi art. 255 alin. 1 din Codul penal din 1969, precum şi la art. 63 din Legea nr. 215/2001.
    19. Art. 63 din Legea nr. 215/2001 enumeră atribuţiile primarului, iar textele de lege criticate din Legea nr. 78/2000 şi din Codul penal din 1969 au următorul cuprins:
    - Art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000: „(2) Fapta de dare de mită săvârşită faţă de una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau faţă de un funcţionar cu atribuţii de control se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 din Codul penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.“;
    – Art. 254 alin. 1 şi 2 din Codul penal din 1969:
    "Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
    Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."

    – Art. 255 alin. 1 din Codul penal din 1969: „Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.“;

    20. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate, autoarea excepţiei invocă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 15 alin. (1) privind principiul universalităţii drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum sunt interpretate, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării şi a pedepsei, astfel cum sunt interpretate, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 7 privind principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci invocă aspecte privind interpretarea şi aplicarea normelor legale, soluţionarea acestora intrând în competenţa instanţelor judecătoreşti.
    22. În concret, autoarea solicită instanţei de control constituţional identificarea actului normativ prin care sunt prevăzute atribuţiile de control ale funcţionarului public şi stabilirea că acesta trebuie să se afle efectiv în exercitarea acestor atribuţii la data săvârşirii faptei, pentru a se putea reţine varianta agravată prevăzută de art. 7 alin. (2) Legea nr. 78/2000, în ipoteza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. 1 din Codul penal din 1969, prin raportare la atribuţiile primarului prevăzute de dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 215/2001.
    23. Curtea reţine însă că o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de control constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea interpreta şi aplica legea în cauza dedusă soluţionării instanţei de judecată.
    24. În ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea noţiunilor, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, Decizia nr. 145 din 19 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 24 septembrie 2024, paragraful 21), a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte.
    25. Tot în acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 494 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 29 decembrie 2023, paragraful 22) că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice.
    26. Prin urmare, a răspunde criticilor autoarei excepţiei în această situaţie ar echivala cu o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu referire la sintagma „funcţionar cu atribuţii de control“, raportat la art. 254 alin. 1 şi 2 şi art. 255 alin. 1 din Codul penal din 1969, precum şi la art. 63 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Societatea Tettas - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.168/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Nelu Bocancia

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 482 din 21 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"