Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 481 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 481 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1174 din 18 decembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana     │-                 │
│Gulie              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Radu Nicolaie în Dosarul nr. 197/120/2019 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.399D/2019.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Bălcescu Vasile, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, în esenţă, arată că prin modificările aduse prin Legea nr. 233/2018 se perpetuează starea de neconstituţionalitate a textului de lege criticat, constatată deja de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 255/2010. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din acelaşi act normativ, arată că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 450 din 25 octombrie 2022, şi solicită admiterea acesteia.
    4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 255/2010 ca inadmisibilă, întrucât instanţa de judecată a avut în vedere, la soluţionarea fondului cauzei, Decizia Curţii Constituţionale nr. 67 din 21 februarie 2017. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 104 din 7 martie 2024.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 2 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 197/120/2019, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. Excepţia a fost ridicată de Radu Nicolaie într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii prin care s-a contestat valoarea despăgubirilor acordate prin decizia expropriatorului.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 14 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 255/2010, introduse prin art. I pct. 17 din Legea nr. 233/2018, sunt o completare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, care au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 67 din 21 februarie 2017. Or, art. 14 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 nu poate fi interpretat decât prin prisma acestei din urmă decizii a Curţii Constituţionale, în sensul că prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 nu se aplică terenurilor din fondul forestier naţional aflate în proprietatea privată a persoanelor juridice sau fizice, ci se aplică doar terenurilor proprietate publică a statului, indiferent de categoria de folosinţă.
    7. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 233/2018, se arată că acestea sunt neconstituţionale deoarece prevăd obligaţia instanţei de a ţine seama, la stabilirea cuantumului despăgubirii, de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici. Or, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 67 din 21 februarie 2017 s-a prevăzut că despăgubirea pentru exproprierea realizată în privinţa terenurilor proprietate privată, care fac parte din fondul forestier naţional, se raportează la regimul de despăgubire prevăzut de legea specială care guvernează regimul juridic al acestor bunuri, respectiv art. 41 alin. (1) lit. b) - d) şi art. 42 alin. (1) lit. b) - d) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic.
    8. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 255/2010 este întemeiată. În acest sens, apreciază că prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, introduse prin art. I pct. 17 din Legea nr. 233/2018, după pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2017, reprezintă o normă de trimitere la prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, completând ipoteza normei juridice conţinute în această ultimă dispoziţie legală, prin circumstanţierea terenurilor cu privire la care se aplică exceptarea de la plata unor taxe şi a altor sume datorate potrivit Codului silvic. Or, prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017, Curtea Constituţională a constatat că este neconstituţional art. 14 din Legea nr. 255/2010, normă care în prezent formează conţinutul art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ, astfel încât este evident că este neconstituţională şi prevederea care completează art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, respectiv art. 14 alin. (2) şi (3) din lege.
    9. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, se apreciază că autorul excepţiei de neconstituţionalitate pune în discuţie modalitatea de interpretare a prevederilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 în sensul de a determina dacă stabilirea despăgubirii corespunzătoare valorii de circulaţie a terenului expropriat se realizează printr-o singură metodă de evaluare, respectiv pe baza expertizelor întocmite pentru uzul notarilor publici, sau şi pe baza altor metode de evaluare (de exemplu, metoda comparaţiei directe, metoda celei mai bune utilizări ş.a.). Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 este inadmisibilă.
    10. În subsidiar, se mai apreciază că motivele invocate în susţinerea excepţiei nu pot justifica concluzia neconstituţionalităţii prevederilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, dat fiind faptul că legiuitorul dispune de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte stabilirea metodelor de cuantificare a despăgubirii.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 14 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din data de 20 decembrie 2010, potrivit cărora:
    - art. 14 alin. (2) şi (3):
    "(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în cazul scoaterii definitive şi ocupării temporare a terenurilor din fondul forestier naţional expropriate şi a terenurilor proprietate publică, situate pe coridorul de expropriere.
(3) Coridorul de expropriere cuprinzând toate terenurile necesare realizării lucrării de utilitate publică se aprobă prin hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici ai investiţiei."

    – art. 22 alin. (6): „(6) Experţii, la realizarea raportului de expertiză, precum şi instanţa vor ţine seama de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate.“

    15. Prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 fac trimitere la art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit căruia: „(1) Scoaterea, definitivă ori temporară, a terenurilor necesare pentru obiectivele de interes naţional, judeţean şi local din circuitul agricol şi, respectiv, din fondul forestier naţional se exceptează de la plata taxelor prevăzute la art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a taxelor şi a celorlalte sume datorate potrivit art. 33 alin. (2) lit. h), art. 36 alin. (2), art. 41 şi 42 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 42 alin. (3) lit. h) din Legea îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, republicată, cu completările ulterioare.“
    16. Prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 14 [devenit art. 14 alin. (1), după introducerea alineatelor (2) şi (3), prin Legea nr. 233/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 14 august 2018, este neconstituţională.
    17. Totodată, ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 67 din 21 februarie 2017, prevederile art. 14 alin. (1) au fost modificate prin art. VI pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 21 martie 2022, având următorul cuprins: „(1) Scoaterea terenurilor din circuitul agricol, precum şi scoaterea definitivă sau temporară a terenurilor din fondul forestier naţional se exceptează de la plata taxelor prevăzute la art. 92 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a taxelor şi a celorlalte obligaţii datorate potrivit art. 33 alin. (2) lit. h), art. 36 alin. (2), art. 37 alin. (3), art. 41 şi 42 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.“
    18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 146 alin. (1) şi (4) referitor la efectele deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii pronunţate de Curtea Constituţională.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 reprezintă o normă de trimitere la dispoziţiile art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ, iar, potrivit acestui din urmă text de lege [redactarea în vigoare înainte de publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 67 din 21 februarie 2017 şi la care s-au raportat alin. (2) şi (3) ale art. 14, introduse prin Legea nr. 233/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 14 august 2018], scoaterea, definitivă ori temporară, a terenurilor necesare pentru obiectivele de interes naţional, judeţean şi local din circuitul agricol şi, respectiv, din fondul forestier naţional se exceptează de la plata taxelor enumerate expres, respectiv taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor silvice din fondul forestier naţional (reglementată de art. 92 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare), taxele şi celelalte obligaţii datorate potrivit art. 33 alin. (2) lit. h) din Codul silvic (contravaloarea efectelor determinate de funcţiile de protecţie, ecologice şi sociale ale pădurilor, ce se face venit la Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor), art. 36 alin. (2) din Codul silvic - ce prevede plata obligaţiilor băneşti în cazul scoaterii definitive a unor terenuri necesare realizării obiectivelor de interes naţional, declarate de utilitate publică, în condiţiile legii, precum şi a unor terenuri pe care sunt amplasate capacităţi de producţie şi/sau servicii pentru apărare de interes strategic pentru securitatea naţională, art. 37 alin. (3) din Codul silvic - ce prevede obligaţia de compensare fizică cu un teren care are de 5 ori valoarea terenului care se scoate definitiv din fondul forestier naţional, art. 41 şi 42 din Codul silvic, republicat, cu modificările şi completările ulterioare - referitoare la criteriile de calcul al despăgubirii datorate în situaţiile în care terenul unei persoane este scos definitiv din fondul forestier naţional ori este ocupat temporar.
    20. Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, exceptarea de la plata acestor taxe se aplică inclusiv în cazurile scoaterii definitive şi ocupării temporare a terenurilor din fondul forestier naţional expropriate.
    21. În legătură cu ipoteza normativă cuprinsă în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, Curtea reţine că aceasta a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017. Prin această decizie, Curtea a reţinut, în esenţă, că scoaterea, definitivă ori temporară, din fondul forestier naţional, a terenurilor necesare pentru obiectivele de interes naţional, judeţean şi local, cu exceptarea de la plata despăgubirilor prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. b)-d) şi art. 42 alin. (1) lit. b)-d) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cuvenite persoanelor fizice şi persoanelor juridice private, încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie (paragraful 27). Astfel, s-a reţinut că opţiunea legiuitorului de a excepta statul, prin reprezentanţii săi, în calitate de expropriator, de la plata despăgubirii care în mod firesc însoţeşte orice măsură de expropriere apare ca fiind neconstituţională. Prin neluarea în considerare a criteriilor stabilite la art. 41 alin. (1) lit. b)-d) şi art. 42 alin. (1) lit. b)-d) din Legea nr. 46/2008 în determinarea cuantumului despăgubirii, se ajunge la golirea de conţinut a acesteia, din moment ce este doar proclamată, fără însă a fi efectivă. Indiferent de scopul pentru care au fost expropriate terenurile, de categoria de folosinţă a acestora sau de natura obiectivelor care urmează a fi edificate pe terenurile expropriate, statul trebuie să acorde o dreaptă despăgubire, care se determină luând în considerare criterii specifice fiecărei categorii de terenuri. Or, în măsura în care despăgubirea pentru exproprierea realizată în privinţa terenurilor din fondul forestier nu cuprinde elementele prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. b)-d) şi art. 42 alin. (1) lit. b)-d) din Legea nr. 46/2008, Curtea a constatat că textul legal criticat reglementează, în mod implicit, un transfer silit de proprietate realizat cu titlu gratuit în favoarea statului (paragraful 25), ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie.
    22. În prezenta cauză, prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 reprezintă o normă de trimitere la dispoziţiile art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ, normă care, la data sesizării cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, îşi încetase efectele juridice, în temeiul art. 147 din Constituţie referitor la efectele deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii pronunţate de Curtea Constituţională. Prin urmare, prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, introduse prin Legea nr. 233/2018, ulterior pronunţării şi publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 67 din 21 februarie 2017, echivalează cu păstrarea în fondul activ al legislaţiei a unei soluţii legislative constatate în precedent ca fiind neconstituţională. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, adoptarea de către legiuitor a unor norme contrare celor hotărâte într-o decizie a Curţii Constituţionale, prin care se tinde la păstrarea soluţiilor legislative afectate de vicii de neconstituţionalitate, încalcă Legea fundamentală. Or, într-un stat de drept, astfel cum este proclamată România în art. 1 alin. (3) din Constituţie, autorităţile publice nu se bucură de nicio autonomie în raport cu dreptul, Constituţia stabilind în art. 16 alin. (2) că nimeni nu este mai presus de lege, iar în art. 1 alin. (5) că respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie (a se vedea Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010, Decizia nr. 195 din 3 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 18 aprilie 2013, şi Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 25 septembrie 2014, paragraful 38).
    23. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat importanţa principiului constituţional general al comportamentului loial şi a stabilit că revine, în principal, autorităţilor publice sarcina de a-l aplica şi respecta în raport cu valorile şi principiile Constituţiei, inclusiv faţă de principiul consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituţie referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor instanţei constituţionale (a se vedea, cu privire la înţelesul principiului comportamentului loial al autorităţilor publice, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012, Decizia nr. 924 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 22 noiembrie 2012, sau Decizia nr. 260 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 30).
    24. În aceste condiţii, în prezenta cauză, Curtea reţine că legiuitorul, încălcând autoritatea de lucru judecat şi efectele erga omnes ale deciziei de constatare a neconstituţionalităţii nr. 67 din 21 februarie 2017, anterior citată, a procedat într-un mod contrar comportamentului constituţional loial de care acesta trebuie să dea dovadă faţă de instanţa constituţională şi faţă de jurisprudenţa acesteia. Întrucât respectarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale constituie una dintre valorile care caracterizează statul de drept, obligaţiile constituţionale care rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale circumscriu cadrul activităţii legislative viitoare; or, în cauza de faţă, prin adoptarea unei soluţii legislative similare cu cea constatată, în precedent, ca fiind contrară dispoziţiilor Constituţiei, legiuitorul a acţionat ultra vires, încălcându-şi obligaţia constituţională rezultată din art. 147 alin. (4) (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, paragraful 26).
    25. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea reţine că, în temeiul prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, textul de lege criticat în prezenta cauză, proprietarul unui teren inclus în fondul forestier naţional supus exproprierii, situat pe coridorul de expropriere, este exclus de la beneficiul acordării unor despăgubiri ce trebuie să însoţească orice măsură de expropriere, dat fiind faptul că norma criticată este o normă de trimitere la dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, care exclud în mod expres criteriile stabilite la art. 41 alin. (1) lit. b)-d) şi art. 42 alin. (1) lit. b)-d) din Legea nr. 46/2008, în determinarea cuantumului despăgubirii. Aşadar, în sensul celor reţinute de Curtea Constituţională în mod expres în Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017, paragraful 21, legiuitorul, în mod nejustificat, tratează diferenţiat persoanele proprietare ale terenurilor expropriate din fondul forestier naţional în baza Legii nr. 255/2010, atât faţă de cele vizate de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, cadrul general în materie de expropriere, sau Legea nr. 46/2008, cadrul general în materia stabilirii obligaţiilor băneşti în privinţa scoaterii terenurilor din fondul forestier naţional, cât şi faţă de cele vizate de Legea nr. 255/2010 dacă dreptul acestora de proprietate poartă asupra altor categorii de terenuri, cu încălcarea art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie în componenta sa referitoare la egala ocrotire a dreptului de proprietate.
    26. Totodată, prin neacordarea unei despăgubiri pentru exproprierea acestei categorii de terenuri, se realizează un transfer silit de proprietate, cu titlu gratuit, în favoarea statului, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie, potrivit căreia despăgubirea pe care statul este obligat să o plătească pentru imobilele expropriate trebuie să fie dreaptă, adică stabilită în mod just, la valoarea reală a acestora. În egală măsură, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, întrucât legiuitorul nu a respectat Decizia Curţii Constituţionale nr. 67 din 21 februarie 2017, ignorând exigenţele constituţionale stabilite prin aceasta.
    27. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 255/2010. Fără a indica, în mod concret, care sunt prevederile constituţionale încălcate prin acest text de lege, precum şi motivele de neconstituţionalitate, autorul excepţiei invocă generic neconstituţionalitatea acestui text de lege, care constituie o completare adusă art. 14 din legea criticată, introdus prin Legea nr. 233/2018.
    28. Analizând conţinutul normativ al art. 14 alin. (3), Curtea reţine că acesta reprezintă o normă care precizează conţinutul noţiunii de „coridor de expropriere“, aprobat prin hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici ai investiţiei. Ca atare, Curtea reţine că nemulţumirea autorului excepţiei vizează strict opţiunea legiuitorului de circumstanţiere a sferei de cuprindere a noţiunii de coridor de expropriere, ce include „toate terenurile necesare realizării lucrării de utilitate publică“, tinzând la modificarea textului de lege, aspect care excedează controlului de constituţionalitate. Aşa cum a reţinut în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională nu îşi poate asuma rolul de a crea sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea altor prevederi celor instituite. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect este inadmisibilă.
    29. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, autorul acesteia nu invocă faptul că acestea încălcă prevederile Constituţiei, ci pune în discuţie modalitatea de interpretare a prevederilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 în sensul de a se stabili dacă acordarea despăgubirii corespunzătoare valorii de circulaţie a terenului expropriat se realizează printr-o singură metodă de evaluare, respectiv pe baza expertizelor întocmite pentru uzul notarilor publici, dată fiind modalitatea de redactare a textului de lege criticat, potrivit căruia instanţa va ţine seama de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici. În acest sens, arată că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 67 din 21 februarie 2017 s-a statuat în legătură cu un regim special de stabilire a despăgubirilor în caz de expropriere a terenurilor forestiere, reglementat de art. 36 şi art. 41 din Codul silvic.
    30. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că argumentele formulate în susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat vizează, în realitate, lămurirea modalităţii de calcul a despăgubirilor, în cazul în care expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanţei judecătoreşti competente. Or, criteriile legale la care apelează instanţa de judecată, în determinarea exactă a cuantumului despăgubirii, ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa judecătorească ce soluţionează litigiul şi nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că interpretarea legilor este operaţiunea raţională, indispensabilă în procesul aplicării şi respectării acestora, având ca scop clarificarea înţelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009).
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu Nicolaie în Dosarul nr. 197/120/2019 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, sunt neconstituţionale.
    2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) şi art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 481 din 17 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"