Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Afrodita Laura │- │
│Tutunaru │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Mihăiţă Vasile, Maria Grigoraş şi Costel Tărîţă în Dosarul nr. 1.583/103/2016 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 610D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă, personal, autorii excepţiei Mihăiţă Vasile şi Costel Tărîţă şi asistaţi de apărătorul ales cu delegaţie la dosar, domnul avocat Ionuţ Iablonschi, din cadrul Baroului Bucureşti, precum şi partea Radu Bălău personal şi asistată de apărătorul ales, domnul avocat Alexandru Ioniţă, din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 804D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Nuţica Gîdea în Dosarul nr. 3.553/101/2016 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. 6. Reprezentanţii legali ai autorilor excepţiei şi ai părţii prezente sunt de acord cu conexarea dosarelor. 7. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor. 8. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 804D/2017 la Dosarul nr. 610D/2017, care a fost primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului legal al autorilor excepţiei Mihăiţă Vasile şi Costel Tărîţă. Cu titlu preliminar, acesta arată că autoarea excepţiei Maria Grigoraş a decedat şi depune certificatul de deces, precum şi dovada moştenitorilor introduşi în cauză. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, solicită admiterea acesteia. Astfel, dacă în ce priveşte termenul de „fals“, din conţinutul reglementării contestate, nu există niciun fel de dubii cu privire la înţelesul său, Codul penal lămurindu-l în titlul VI, nu aceeaşi este situaţia în ce priveşte noţiunile de „inexact“ şi „incomplet“, întrucât nu sunt definite nici în Legea nr. 78/2000, nici într-o altă lege. Prin urmare, sensul juridic şi incidenţa de aplicare ale acestora nu pot fi determinate din analiza concretă a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Aşa fiind, oricât de diligentă ar fi o anumită persoană, aceasta nu are cum să cunoască care sunt limitele în care acţiunea sau inacţiunea sa ar putea intra sub incidenţa legii. De altfel, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, paragraful 36, însăşi Curtea Constituţională a statuat că art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de claritate, precizie şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. Or, în cauza de faţă, dispoziţiile legale criticate sunt prea generale şi nu permit cunoaşterea limitelor aplicării lor. Această modalitate greşită de edictare a normei legale conduce în mod direct şi la afectarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căreia o lege trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi să nu fie arbitrară sau discreţionară. De aceea, atâta vreme cât textul legal criticat nu permite posibilitatea încadrării în mod exact în limita celor două noţiuni contestate, se ajunge tocmai într-o astfel de situaţie arbitrară şi discreţionară care dă naştere la o situaţie prejudiciabilă pentru destinatarii săi. 10. Totodată, se mai face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015, prin care s-a statuat că o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţie, numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. 11. Nu este constituţional ca această modalitate de edictare a unei norme legale să conducă practic la imposibilitatea în a încadra o anumită acţiune sau inacţiune ca fiind o infracţiune sau o faptă care să conducă la o răspundere contractuală. Se mai arată că este absurd ca orice omisiune de ordin formal să poată conduce la încadrarea faptei în infracţiunea contestată. 12. În consecinţă, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum aceasta fost formulată. 13. Domnul avocat Alexandru Ioniţă pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate şi, în plus, din perspectiva accesibilităţii unei legi, face trimitere la Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 a Curţii Constituţionale, unde art. 6 din Legea nr. 241/2005 a fost constatat ca fiind neconstituţional, decizie în care s-a făcut trimitere la exigenţele Legii nr. 24/2000. În continuare, expune succint cele statuate în decizia mai sus menţionată. Totodată, dacă se analizează dispoziţiile legale criticate se poate constata că nu există nicio normă de trimitere pentru clarificarea termenilor contestaţi. De asemenea, face trimitere la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora prin care sunt definiţi o serie de termeni, dar nu se clarifică şi înţelesul noţiunilor de „inexact“ sau „incomplet“. 14. Aşa fiind, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune concluzii scrise. 15. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Nu se poate susţine încălcarea dispoziţiilor referitoare la principiul legalităţii câtă vreme dispoziţia legală criticată este cuprinsă într-un normativ. Aşa fiind, acest principiu este asigurat, iar obligativitatea reglementării intervine din transpunerea Convenţiei privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene de către România. 16. Se mai susţine în motivarea excepţiei că textul criticat ar fi neconstituţional, întrucât înţelesul noţiunilor de „incomplet“ sau „inexact“ nu este definit. Or, legiuitorului naţional nu-i revine obligaţia de a ataşa părţii generale a Codului penal un dicţionar explicativ al limbii române. Textul nu pedepseşte orice declaraţie incompletă/inexactă sau folosirea oricărui document incomplet/inexact, ci doar pe acelea care sunt folosite cu rea-credinţă şi au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene. Totodată, împrejurarea că legiuitorul nu a definit orice cuvânt care are acelaşi înţeles cu cel utilizat în limbajul obişnuit va putea fi dezlegată de instanţa de judecată. 17. În sfârşit, se mai arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, legile trebuie să aibă un caracter general, că nu este recomandată elaborarea unor liste exhaustive şi că utilizarea unor expresii generale este de dorit, după cum destinatarul normei poate recurge la cunoştinţele unui specialist. 18. Având cuvântul în replică, domnul avocat Ionuţ Iablonschi arată că nu s-a pus problema anexării dicţionarului la Codul penal. Îşi pune retoric întrebarea dacă un document din care lipseşte o virgulă sau un cuvânt poate fi asimilat documentelor la care face referire textul legal criticat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 19. Prin încheierile din 10 februarie 2017 şi 1 martie 2017, pronunţate în dosarele nr. 1.583/103/2016 şi nr. 3.553/101/2016, Tribunalul Neamţ - Secţia penală şi Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. 20. Excepţia a fost ridicată de Mihăiţă Vasile, Maria Grigoraş şi Costel Tărîţă şi, respectiv, de Nuţica Gîdea, în dosarele de mai sus în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000. 21. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece noţiunile de „inexact“ şi „incomplet“ nu se regăsesc definite nici în cuprinsul Legii nr. 78/2000 şi nici în alte acte normative. Sensul juridic şi, mai ales, sfera de incidenţă a celor doi termeni (limita de la care sau în care justiţiabilul se plasează sub ilicitul penal) nu pot fi determinate din analiza art. 18^1 din lege, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 78/2000 nu cuprinde nici măcar o trimitere la alte dispoziţii legale care ar putea fi considerate incidente. Termenii sunt folosiţi într-o manieră nepermis de generală, aşa încât autorii opinează că o persoană, oricât de diligentă ar fi, nu poate aprecia dacă o anumită acţiune sau inacţiune a sa intră sub incidenţa normei contestate. 22. În cazul de faţă, noţiunile de „inexact“ şi „incomplet“ care dau conţinut elementului material al infracţiunii sunt folosite într-o manieră atât de generală încât nu permit nici chiar unui specialist să distingă ce inexactităţi sau ce omisiuni în completarea sau prezentarea documentelor necesare în procedurile de achiziţii ar putea atrage ilicitul penal şi care nu. Posibilitatea stabilirii unei sfere clare de aplicare a celor două noţiuni se impune cu atât mai mult cu cât formalităţile accesării fondurilor europene sunt extrem de complexe, dacă se ia în considerare şi volumul foarte mare al documentelor ce trebuie completate şi a documentelor ce trebuie prezentate. Exprimarea din textul de lege invocat poate plasa în sfera penală orice persoană care aplică pentru obţinerea de fonduri europene sau instrumentează un astfel de dosar în care se poate strecura o omisiune, a unei date de exemplu, sau menţionează o cantitate greşită, printr-o simplă eroare materială. Susţine că în cauză sunt aplicabile argumentele avute în vedere de Curtea Constituţională cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 363 din 7 mai 2015 cu privire la neconstituţionalitatea art. 6 din Legea nr. 241/2005. De asemenea, se mai face trimitere la dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 23. De aceea, nu se poate admite că orice completare sau orice omisiune de a completa poate fi arbitrar şi discreţionar considerată ca incompletă sau inexactă, fără a exista un reper care să ajute la delimitarea unei eventuale răspunderi contractuale de o posibilă răspundere penală. 24. Aşa fiind, apreciază autorii excepţiei, legiuitorul şi-a respectat doar formal competenţa de a legifera conferită de Constituţie, fără ca prin conţinutul legal al infracţiunii ce face obiectul cauzei pendinte să stabilească cu claritate şi precizie obiectul material al infracţiunii, aspect care echivalează cu lipsa de previzibilitate a acestuia. 25. Tribunalul Neamţ - Secţia penală opinează că textul are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 869 din 23 iunie 2011 a Curţii Constituţionale, pronunţată cu privire la acelaşi text de lege. 26. Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală opinează că textul de lege criticat în redactarea actuală are un înţeles clar, întrucât nu orice acţiune de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii inexacte sau incomplete a persoanei care accesează fonduri europene este pasibilă de a intra sub incidenţa normei de incriminare, ci doar „folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă“, rea-credinţă care nu se prezumă, deoarece trebuie dovedită. 27. În ce priveşte textul de lege criticat, în redactarea în vigoare în perioada 2009-2013, indicată în rechizitoriu ca fiind perioada săvârşirii faptelor cercetate, instanţa consideră că, faţă de împrejurarea că textul nu conţine şi sintagma „rea-credinţă“ se poate aprecia că acesta nu este suficient de clar şi previzibil. 28. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 29. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face trimitere la argumentele avute în vedere de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015. 30. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, texul criticat descrie toate elementele de natură să caracterizeze actul ilicit. Noţiunile de „documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete“ nu necesită o clarificare suplimentară din partea legiuitorului, acestea urmând să fie interpretate în concret de instanţa de judecată. 31. În ceea ce priveşte incriminarea unei fapte, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat că dispoziţiile legale incriminatoare constituie o expresie a prevederilor art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, precum şi a celor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, care reglementează competenţa legiuitorului de a stabili infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În temeiul dispoziţiilor constituţionale menţionate, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru acea faptă (a se vedea Decizia nr. 1.205 din 20 septembrie 2011). Dacă prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie indică autoritatea competentă să reglementeze infracţiunile - Parlamentul, respectiv Guvernul pe calea delegării legislative constituţionale, relaţiile sociale reglementate, procedura şi majoritatea de vot necesare incriminării, dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie implică exigenţa ca infracţiunile şi pedepsele să fie stabilite numai printr-un act normativ cu forţă de lege - „în temeiul legii“, iar prin trimiterea la „condiţiile legii“ trebuie realizată coroborarea cu art. 1 alin. (5) din Constituţie care consacră principiul legalităţii şi care impune obligaţia ca normele adoptate să fie clare şi previzibile. Aşadar, potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere în incriminarea faptei. 32. Astfel, cu privire la critica referitoare la absenţa din conţinutul reglementării a exigenţelor de claritate, precizie şi previzibilitate, Avocatul Poporului face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 869 din 23 iunie 2011, în considerentele căreia s-a reţinut că textul are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. În plus, în Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, circumstanţele care pot rezulta dintr-un act determinat. 33. În concluzie, sintagma criticată nu lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, deoarece, din analiza sa, se poate desprinde cu uşurinţă înţelesul contestat care presupune că documentele în cauză sunt eronate/greşite ori le lipseşte una sau mai multe părţi care compun un întreg, au lipsuri, prezentând într-un mod denaturat situaţia de fapt reală/existentă. Prin urmare, nu pot fi identificate deficienţe de claritate, textul fiind redactat într-un limbaj care permite destinatarului său să prevadă consecinţele care decurg din nerespectarea lor. 34. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 35. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 36. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul conţinut: "(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate." 37. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legilor, art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie şi art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei, precum şi dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 38. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 897 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 28 martie 2016, paragrafele 21-27, pronunţându-se asupra criticii referitoare la faptul că sintagma referitoare la „documente [...], inexacte sau incomplete“ nu este definită în mod clar prin lege, Curtea Constituţională a statuat că art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 reglementează una dintre modalităţile de săvârşire a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene şi a fost instituit de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente necesare obţinerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene. Aceasta reprezintă o opţiune de politică legislativă şi nu aduce în niciun fel atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în cauză. 39. Cu privire la critica referitoare la absenţa din conţinutul reglementării a exigenţelor de claritate, precizie şi previzibilitate, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 869 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 7 septembrie 2011, că textul are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. De altfel, în Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, circumstanţele care pot rezulta dintr-un act determinat. 40. În concluzie, sintagma criticată nu lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, deoarece, din analiza sa, se poate desprinde cu uşurinţă înţelesul contestat, care presupune că documentele în cauză sunt eronate/greşite ori le lipseşte una sau mai multe părţi care compun un întreg, au lipsuri, prezentând într-un mod denaturat situaţia de fapt reală/existentă. Prin urmare, Curtea nu a identificat deficienţe de claritate, textul fiind redactat într-un limbaj care permite destinatarului normei să prevadă consecinţele care decurg din nerespectarea lui. 41. Distinct de argumentele deciziilor mai sus menţionate, care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea mai constată că noţiunile de „inexact“ sau „incomplet“ nu sunt definite de legea penală şi nici de textul legal criticat, deoarece legiuitorul infraconstituţional utilizează într-un act normativ o definiţie legală a unui termen sau a unei sintagme numai atunci când acestea sunt susceptibile de mai multe înţelesuri ori dacă sunt folosite cu alt înţeles decât cel obişnuit. Or, noţiunile criticate au valenţele conferite în limbajul obişnuit, respectiv, neadevărat, eronat, greşit, incorect. În acest fel, un document „inexact/incomplet“ este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals. 42. Atunci când un document care consemnează un act juridic civil este supus analizei pe tărâmul art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, pentru a se stabili caracterul fals sau inexact/incomplet al acestuia, instanţa se va raporta şi la semnificaţia dată actelor juridice civile şi înscrisurilor în legislaţia civilă. 43. În legislaţie şi doctrină, actul juridic civil are două înţelesuri. Unul vizează manifestarea de voinţă a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu intenţia de a produce efecte juridice civile, respectiv de a da naştere, modifica sau stinge un raport juridic civil concret (negotium juris). Celălalt vizează înscrisul constatator al manifestării de voinţă, mai precis suportul material care consemnează sau redă manifestarea de voinţă exprimată (instrumentum probationis). Cu toate că simpla manifestare de voinţă este necesară şi suficientă pentru ca actul juridic să ia naştere, în mod valabil, în anumite situaţii această manifestare de voinţă trebuie să îmbrace o anumită formă cerută ad validitatem (când pentru valabilitatea actului juridic trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă solemnă), ad probationem (când pentru probarea actului juridic trebuie întocmit un înscris) sau pentru opozabilitatea faţă de terţi (când - pentru ca actul juridic să fie opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheierea lui - trebuie întocmit un înscris). 44. Aşa fiind, caracterul „inexact“ sau „incomplet“ al documentelor la care se referă art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 constă fie în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate, fie în omiterea anumitor date/informaţii care ar putea descalifica persoana respectivă în iniţiativa de a obţine fondurile, cu condiţia ca toate aceste ajustări/omisiuni să fie săvârşite cu intenţie şi să ducă la obţinerea de fonduri. Dată fiind multitudinea situaţiilor în care o persoană poate fi descalificată sau multitudinea criteriilor de eligibilitate în funcţie de destinaţia fondurilor, este evident că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996 pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). 45. Aşa fiind, pentru toate aceste argumente, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate afectează prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5). Totodată, prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală şi cele ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt încălcate, întrucât dispoziţiile legale contestate instituie cu suficientă precizie cadrul sancţionator. 46. În ce priveşte critica raportată la art. 11, art. 20 şi art. 21 din Constituţie, precum şi la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că, pe de o parte, autorii nu au arătat în ce constă, în mod concret, contrarietatea reclamată, şi, pe de altă parte, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil nu au incidenţă în cauză, întrucât prevederile legale criticate sunt norme de drept substanţial şi nu de drept procedural (a se vedea Decizia nr. 695 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 8 februarie 2018, paragraful 18). 47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihăiţă Vasile, Maria Grigoraş şi Costel Tărîţă în Dosarul nr. 1.583/103/2016 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală şi de Nuţica Gîdea în Dosarul nr. 3.553/101/2016 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia penală şi Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
