Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 478 din 17 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 478 din 17 septembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 478 din 17 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 266 din 31 martie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mirel Tudorache şi Neluţa Tudorache în Dosarul nr. 911/118/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.891D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că legea nu distinge între autoritate de lucru judecat lato sensu şi stricto sensu, iar a adăuga la lege este inadmisibil.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 11 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 911/118/2016, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mirel Tudorache şi Neluţa Tudorache într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, în măsura în care autoritatea de lucru judecat este avută în vedere de legiuitor numai stricto sensu - bis de eadem, în sensul că face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect, cu aceeaşi cauză (exclusivitatea hotărârii), fără să fie avută în vedere şi autoritatea de lucru judecat lato sensu (res judicata), care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumţie irefragabilă, exprimă adevărul şi nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea hotărârii), indiferent de Codul de procedură civilă în vigoare la data pronunţării celei de a doua hotărâri.
    6. În aceste condiţii, se impune verificarea constituţionalităţii art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă în raport cu scopul urmărit de legiuitor la reglementarea acestui motiv, respectiv înlăturarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţă, neimputabile părţilor, căci nu pot fi puse în executare două hotărâri judecătoreşti contradictorii, prin care au fost interpretate diferit obligaţiile contractuale ale părţilor, mai ales când executarea primei hotărâri judecătoreşti irevocabile a început în anul 2011 şi nu a fost finalizată până la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, din cauza pronunţării celei de a doua hotărâri definitive potrivnice, la circa patru ani de la începerea executării silite a primei hotărâri.
    7. Prin excluderea de la posibilitatea revizuirii a unei hotărâri definitive, ca urmare a soluţionării eronate a unei excepţii, care a fost greşit calificată de instanţa care a soluţionat-o ca fiind excepţia autorităţii de lucru judecat stricto sensu, deşi s-a invocat autoritatea de lucru judecat lato sensu, invocând efectul puterii de lucru judecat al hotărârilor irevocabile în cererea de revizuire, consideră că se ajunge la situaţia în care nu se pune la dispoziţia justiţiabilului un instrument eficient pentru protejarea drepturilor sale constituţionale.
    8. Mai mult decât atât, prevederile legale criticate nu pot fi interpretate independent de dispoziţiile art. 430 alin. (2) şi ale art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, caz în care se susţine că voinţa legiuitorului a fost aceea de a garanta accesul liber la justiţie, respectiv de a asigura exercitarea căii extraordinare de atac pentru motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (l) pct. 8 din Codul de procedură civilă, în cazul în care prin prima hotărâre definitivă pronunţată se încalcă autoritatea de lucru judecat stricto sensu şi lato sensu a unei hotărâri definitive pronunţată anterior.
    9. De altfel, prin art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a urmărit să înlăture inechităţile produse justiţiabililor prin vechea reglementare cuprinsă în art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă de la 1865, unde autoritatea de lucru judecat putea fi interpretată doar stricto sensu, deşi revizuirea este remediul procedural de înlăturare a greşelilor de judecată pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, neimputabile părţilor, ci exclusiv judecătorului. În lumina noilor dispoziţii ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, se apreciază că legiuitorul a avut în vedere, fără deosebire, autoritatea de lucru judecat stricto sensu şi lato sensu.
    10. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte identitatea de obiect şi cauză între cererea soluţionată prin hotărârea supusă revizuirii şi cea care a fost soluţionată anterior, arată că, în actuala reglementare - dispoziţiile art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă - pentru promovarea unei cereri de revizuire a ultimei hotărâri nu se cere a fi îndeplinită şi această condiţie, autoritatea de lucru judecat privind dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
    11. Norma invocată vine să tranşeze, în dreptul nostru, o veche dispută doctrinară cu privire la partea din hotărâre care se bucură de autoritatea de lucru judecat: numai dispozitivul hotărârii, pentru motivul că acesta este cel susceptibil de executare, ori, alături de acesta, şi considerentele pe care dispozitivul se sprijină şi care îl explică - iar în ceea ce priveşte considerentele - numai cele decisive ori cele decizorii.
    12. Codul de procedură civilă actual a recunoscut în mod explicit autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, considerentelor decisive sau necesare - care fac corp comun cu hotărârea şi reprezintă sprijinul indispensabil al soluţiei, întrucât constituie explicaţia acesteia şi participă în egală măsură la autoritatea de lucru judecat a dispozitivului, precum şi considerentelor decizorii sau cu valoare decizională - care conţin o soluţie adaptată pe calea incidentală, cu privire la un aspect dedus judecăţii, care a fost supus dezbaterii contradictorii a părţilor şi doar din punct de vedere topografic se regăsesc în considerente, fără a avea un corespondent şi într-o soluţie din dispozitiv.
    13. Astfel, se arată că motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu se limitează la autoritatea de lucru judecat în sens restrâns, ci vizează existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat în sens larg (dispozitiv şi/sau considerente decisive şi decizorii) a primei hotărâri.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Avocatul Poporului arată că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Aceste dispoziţii constituţionale conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi situaţia reglementării exprese şi limitative a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea, realizată prin dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi alin. (4) din Codul de procedură penală.
    16. Se mai apreciază că nu se aduce astfel atingere accesului liber la justiţie, întrucât acesta semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor judecătoreşti, nu îngrădesc, ci permit accesul liber la justiţie.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8, care au următorul conţinut:
    - Art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;“

    20. În opinia autorilor excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 339 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 27 octombrie 2016.
    22. Astfel, Curtea a constatat că autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti reprezintă un element component al principiului securităţii raporturilor juridice, principiu care derivă, în mod implicit, din dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie în componenta sa referitoare la statul de drept. De aceea, repunerea în discuţie a autorităţii de lucru judecat poate fi realizată doar în anumite condiţii, strict şi limitativ reglementate prin lege, prin intermediul unor căi de atac care să reflecte caracterul extraordinar al procedurii. În acest caz, legiuitorul a reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă şi a impus condiţia implicită de a exista o identitate a părţii care promovează calea de atac extraordinară a revizuirii, limitând efectele revizuirii la cazul respectiv (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016). Reglementarea menţionată este una rezonabilă, de natură a proteja drepturile şi interesele legitime ale persoanelor aflate în diverse raporturi juridice. Aceste prevederi legale se aplică, de altfel, tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică.
    23. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate introduc în discuţie un concept dezbătut intens în doctrină, autoritatea de lucru judecat lato sensu şi stricto sensu, afirmând că dispoziţiile legale criticate în interpretarea dată de unele instanţe (stricto sensu) le-ar încălca drepturile constituţionale, prin impunerea triplei identităţi: de părţi, obiect şi cauză. În doctrină, discuţia vizează dacă autoritatea de lucru judecat trebuie conferită atât dispozitivului hotărârii, cât şi considerentelor acesteia.
    24. Raportat la noţiunea de autoritate de lucru judecat lato sensu şi stricto sensu, Curtea constată, însă, că, în jurisprudenţa sa (a se vedea şi Decizia nr. 232 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 23 iunie 2014), a reţinut că atribuţia sa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, statuată de art. 146 lit. d) din Constituţie, nu constă în analizarea conformităţii cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituţii sau autorităţi publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri şi circumstanţe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituţionalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal.
    25. Aşa fiind, referitor la modalitatea de interpretare şi de aplicare concretă, în practică, a textelor de lege deduse controlului de constituţionalitate, precum şi la necesitatea realizării unei jurisprudenţe unitare a instanţelor de judecată, Curtea a constatat că aceste aspecte excedează atribuţiilor instanţei de contencios constituţional.
    26. Potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este singura competentă să asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, sens în care era reglementată, la art. 329 din Codul de procedură civilă din anul 1865, cu modificările şi completările ulterioare, în prezent art. 514 din Codul de procedură civilă actual, instituţia recursului în interesul legii.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mirel Tudorache şi Neluţa Tudorache în Dosarul nr. 911/118/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016