Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 469 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 469 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 200 din 16 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian      │-                 │
│Văduva             │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Paul Chiriţă în Dosarul nr. 4.558/118/2019 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.590D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei. În acest sens menţionează că majoritatea standardelor normative la care este raportată critica de neconstituţionalitate sunt legale, cu excepţia art. 16 din Constituţie. Situaţia asiguraţilor care posedă adeverinţă care atestă plata contribuţiei de asigurări sociale (CAS) şi a celor care posedă adeverinţe care atestă doar venitul brut, nu şi plata CAS, este diferită. Mai mult, în realitate, această critică se referă la o situaţie de fapt care nu vizează reglementarea legislativă propriu-zisă şi, ca atare, nu reprezintă o critică de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 15 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.558/118/2019, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Paul Chiriţă într-o cauză având ca obiect o contestaţie a unei decizii de pensionare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia critică art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 prin raportare la cuprinsul anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, şi la dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, aşa cum au fost interpretate prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    6. Decizia menţionată face imposibilă o aplicare deplină a principiului contributivităţii consacrat de legislaţia românească. De asemenea, această decizie instituie prezumţia conform căreia, pentru veniturile ce au făcut parte din baza de calcul al pensiilor potrivit legislaţiei anterioare, s-a plătit CAS, spre deosebire de celelalte venituri care excedează acestei noţiuni, în privinţa cărora trebuie să se facă dovada că s-a plătit CAS, situaţie concretă, care trebuie verificată, de la caz la caz, de către instanţele judecătoreşti.
    7. Persoanele îndreptăţite la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie în baza unor adeverinţe care atestă veniturile brute şi plata CAS la nivelul acestor venituri, în temeiul legislaţiei specifice, pe de o parte, şi persoanele îndreptăţite la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie în baza unor adeverinţe care atestă obţinerea unor venituri brute, dar nu atestă plata CAS, pe de altă parte, se află în aceeaşi situaţie juridică, făcând parte din categoria persoanelor îndreptăţite la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie în temeiul legislaţiei naţionale, aşa cum a fost amendată de jurisprudenţa instanţei supreme şi a Curţii Constituţionale. În acest context trebuie stabilit dacă valorificarea diferită a celor două tipuri de adeverinţe, care, în mod evident, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, constituie sau nu o discriminare, dat fiind faptul că nu orice diferenţă de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie sau a celor convenţionale relative la interzicerea discriminării.
    8. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia tratamentul diferenţiat al persoanelor aflate în situaţii similare este considerat a fi discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, dacă nu urmăreşte un obiectiv legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele întrebuinţate şi obiectivul avut în vedere.
    9. În acest context, dat fiind dezideratul aplicării complete a principiului contributivităţii, practica naţională de excludere de la fructificare a veniturilor pentru care nu se face dovada plăţii CAS-ului apare ca nefiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil în condiţiile în care se bazează pe o prezumţie de nerespectare a legii. În egală măsură, practica naţională criticată nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit, în speţă, valorificarea unor venituri obţinute din muncă şi mijloacele folosite - obligativitatea unei probaţiuni imposibile, în condiţiile în care art. 1 lit. t) din Regulamentul nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială recunoaşte perioadele de cotizare definite sau recunoscute ca perioade de asigurare de către legislaţia în temeiul căreia au fost realizate. Este irelevantă noţiunea de venit care a făcut parte din baza de calcul al pensiei potrivit legislaţiei anterioare, relevantă fiind noţiunea de venit care a făcut parte din baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare, pentru că aici se discută de principiul contributivităţii, nu de modul de calcul al pensiilor în legislaţia anterioară.
    10. În aceste condiţii, realizarea unei distincţii între cele două categorii de beneficiari nu îşi găseşte nicio justificare prin prisma principiului egalităţii şi nediscriminării, practica naţională amendată prin prezenta instituind o diferenţiere pe criterii arbitrare între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. Practic, în condiţiile în care majoritatea angajatorilor nu deţin în arhivele proprii documentele financiar-contabile care să ateste virarea contribuţiei de asigurări sociale de stat pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, menţionarea plăţii CAS-ului este lăsată la voia hazardului, depinzând în proporţie covârşitoare de curajul fostului angajator de a atesta o situaţie cu suport legal, dar pentru care nu mai deţine dovezi materiale care să o justifice probator.
    11. În acest context, este evident că practica antamată obligă persoana îndreptăţită la o probaţiune imposibilă care, în esenţă, afectează şi dreptul la un proces echitabil. Probatio diabolica este o cerinţă legală pentru a obţine o dovadă imposibilă. În cazul în care un sistem juridic pare să impună o dovadă imposibilă, căile de atac inversează sarcina probei sau oferă drepturi suplimentare persoanei care se confruntă cu probatio diabolica, or, în cazul de faţă, nu există mijloace procedurale care să garanteze resortisanţilor un astfel de remediu, cererile lor fiind pur şi simplu respinse.
    12. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.“
    17. Prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, s-au respins, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă în dosarele nr. 762/88/2018 şi nr. 4.217/118/2018, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, în sensul de a se stabili dacă, în scopul verificării condiţiei ca anumite venituri suplimentare să fi făcut parte din baza de calcul al pensiei, trebuie avută în vedere noţiunea de „baza de calcul al pensiei“, astfel cum era definită de dispoziţiile art. 10 raportat la art. 21 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, în forma iniţială, respectiv în forma modificată prin art. III pct. 1 din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, după caz, raportat la cuprinsul anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, sau verificarea trebuie să se raporteze la baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, conform legislaţiei în vigoare în perioada realizării veniturilor salariale, astfel cum este atestată de emitentul adeverinţei.
    18. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 263/2010 a fost abrogată prin art. 168 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023, însă, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, va analiza dispoziţiile de lege cu care a fost sesizată, aşa cum a fost ridicată.
    19. Se apreciază că dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, au mai fost criticate, prin invocarea unor motive similare, în cauza soluţionată prin Decizia nr. 169 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 26 septembrie 2024. Curtea a reţinut că excepţia este inadmisibilă, deoarece a fost ridicată cu nerespectarea prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.“ Aceste prevederi constituţionale, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“, interzic Curţii Constituţionale atât înfăptuirea justiţiei, în sensul dat acestei noţiuni de art. 124 alin. (1) din Constituţie, cât şi să impună o interpretare unitară a dreptului.
    21. Curtea a arătat că, dacă înfăptuirea justiţiei reprezintă o prerogativă exclusivă a instanţelor judecătoreşti, asigurarea interpretării unitare reprezintă o atribuţie exclusivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituţie, „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.“, iar, potrivit art. 126 din Constituţie, „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale“. În cazul ambelor operaţiuni juridice, Constituţia este fermă, excluzând orice altă autoritate publică, inclusiv Curtea Constituţională.
    22. În aplicarea acestor prevederi constituţionale, Curtea Constituţională a statuat că atribuţiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel încât legiuitorul, aflat în imposibilitatea de a prevedea toate situaţiile juridice, lasă judecătorului, învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din iniţiativă.
    23. În mod similar cu cele reţinute în cauza soluţionată prin Decizia nr. 169 din 21 martie 2024, Curtea apreciază că şi în prezenta cauză autorul nu este nemulţumit de interpretarea decelabilă din jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti pronunţată în exercitarea atribuţiei de înfăptuire a justiţiei prevăzută de art. 124 alin. (1) din Constituţie, ci de o interpretare dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală. Chiar dacă, în principiu, Curtea a recunoscut posibilitatea de a examina temeinicia unei critici aduse normelor de drept primar în interpretarea dată acestora de către instanţa supremă în exercitarea prerogativei prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, şi în prezenta cauză, la fel ca în cea soluţionată prin Decizia nr. 169 din 21 martie 2024, autorul nu face decât să propună o interpretare alternativă celei oferite de către instanţa supremă în considerentele Deciziei nr. 57 din 9 decembrie 2019.
    24. Având în vedere aceste consideraţii, Curtea apreciază că şi în prezenta cauză se impune respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Paul Chiriţă în Dosarul nr. 4.558/118/2019 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 469 din 16 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"