Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 466 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 466 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 255 din 31 martie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian      │-                 │
│Văduva             │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Olga Wehner şi Daniela Rodica Masteiner în Dosarul nr. 7.552/190/2020 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.496D/2021.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarele excepţiei, doamna avocat Mihaela Ionaş, cu împuternicire depusă la dosar.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei avocat, care susţine, în esenţă, admiterea excepţiei aşa cum a fost formulată.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, arătând că sunt clar reglementate condiţiile în care operează perimarea. De asemenea, textul criticat nu este discriminatoriu, deoarece nu este comparabilă situaţia pârâtului din faza de judecată a procesului civil cu cea a debitorului din faza executării silite, care trebuie să execute de bunăvoie, cu bună-credinţă obligaţia stabilită prin titlul executoriu.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 8 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.552/190/2020, Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 697 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Olga Wehner şi Daniela Rodica Masteiner într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin, în esenţă, că este neconstituţională soluţia legislativă impusă prin noul Cod de procedură civilă ca perimarea executării silite să curgă exclusiv de la momentul îndeplinirii unui act sau demers necesar executării silite solicitat în scris creditorului de către executorul judecătoresc, şi nu de la data ultimului act de executare silită, cum se prevedea în vechea reglementare. Soluţia criticată este contrară principiului celerităţii desfăşurării procedurilor execuţionale, deoarece sunt extrem de rare situaţiile în care executorul solicită în scris creditorului să îndeplinească un act necesar executării silite sau situaţiile în care creditorul se va grăbi să îşi valorifice drepturile. Creditorul acţionează, de multe ori, cu rea-credinţă, deoarece, cu trecerea timpului, creanţa acestuia produce dobânzi, el neavând deci niciun interes în urmărirea şi executarea cât mai rapidă a drepturilor sale. În acest fel se ajunge la încălcarea art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi la o stare de incertitudine juridică, atât timp cât executarea silită nu se finalizează în lipsa iniţiativei executorului judecătoresc şi/sau a creditorului.
    7. În sprijinul argumentaţiei, autoarele excepţiei invocă prevederile art. 846 alin. (9) din Codul de procedură civilă, care, în mod similar, fac posibilă prelungirea nejustificată a duratei procedurii de executare silită.
    8. Textul criticat nu este formulat cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - chiar dacă apelează, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.
    9. În continuare se arată că considerentele reţinute de Curtea Constituţională, de exemplu, în Decizia nr. 153 din 14 martie 2019, paragrafele 32 şi 33, cu privire la remedii pe care le-ar avea debitorul din faza executării silite, respectiv formularea contestaţiei la executare sau la sancţionarea executorului judecătoresc cu amendă, nu sunt aplicabile atunci când, de exemplu, debitorul nu ştie despre existenţa dosarului execuţional timp de peste 4 ani sau în situaţia prevăzută de art. 846 alin. (9) din Codul de procedură civilă. Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în legătură cu posibilitatea depunerii unei contestaţii la executare, a respins, din lipsă de exemple convingătoare, argumentele prezentate de Guvern cu privire la eficacitatea căii de atac prevăzute la art. 399 din vechiul Cod de procedură civilă în ceea ce priveşte plângerile împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită.
    10. Debitorul din faza executării silite este discriminat faţă de pârâtul din faza judecăţii din procesul civil, deoarece în prima fază a procesului civil perimarea intervine în condiţii mai uşoare, mai prompte, fiind, astfel, favorizat pârâtul.
    11. Mai departe, autoarele citează extensiv din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în special din Hotărârea din 16 ianuarie 2018, pronunţată în Cauza Ciocodeică împotriva României, menţionând că, potrivit acestei jurisprudenţe, dacă reclamantul nu dă dovadă de suficientă sârguinţă în menţinerea capetelor de cerere, nu poate fi angajată răspunderea statului în raport cu art. 6 paragraful 1 din Convenţie.
    12. Autoarele mai arată că în ipoteza reglementată de prevederile criticate sau de art. 846 alin. (9) din Codul de procedură civilă, debitorul nu are posibilitatea solicitării unei reparaţii pentru durata excesivă a procedurii de executare silită.
    13. Autoarele au precizat că, deşi Curtea Constituţională a mai examinat constituţionalitatea prevederilor art. 697 din Codul de procedură civilă, criticile lor nu au făcut obiectul acestor decizii.
    14. Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 697 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următorul conţinut: „(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept. (2) În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului.“
    19. Autoarele excepţiei arată că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate în prezenta cauză au mai fost examinate prin Decizia nr. 416 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 2 noiembrie 2016 prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
    21. Prin decizia anterior referită, Curtea a reţinut că termenul de perimare a executării silite, spre deosebire de Codul de procedură civilă din 1865, nu mai curge de la data ultimului act de executare efectuat, ci de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite. Vechea lege procesual civilă nu prevedea cerinţa ca actul sau demersul să fie solicitat în scris de către executorul judecătoresc.
    22. În paragraful 17 al acestei decizii, Curtea a statuat că, prin adoptarea soluţiei criticate, legiuitorul a urmărit să îl determine pe creditor să depună toate diligenţele necesare pentru valorificarea drepturilor dobândite prin titlul executoriu obţinut. În acelaşi paragraf, Curtea a subliniat că soluţia criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Stabilirea noilor condiţii în care intervine perimarea executării silite este în concordanţă cu obligaţia pozitivă a statului, ce rezultă din dispoziţiile art. 626 din Codul de procedură civilă, de a asigura în mod prompt şi efectiv executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, dar şi cu rolul activ al executorului judecătoresc în cadrul executării silite consacrat în mod expres prin art. 627 din Codul de procedură civilă. Executorii judecătoreşti sunt învestiţi cu îndeplinirea unui serviciu de interes public, iar activitatea acestora se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. În exercitarea rolului său activ, executorul judecătoresc foloseşte toate mijloacele prevăzute de lege în vederea realizării integrale şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
    23. Curtea a mai arătat că, în vreme ce executorul judecătoresc are obligaţia de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură şi părţile din această procedură trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege. În privinţa creditorului, Curtea a reţinut că, potrivit art. 647 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, el are obligaţia să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru ducerea la îndeplinire, în bune condiţii, a executării silite, punându-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop, iar în privinţa debitorului, acesta trebuie să se conformeze titlului executoriu. În concluzie, perimarea operează ca o sancţiune pentru inactivitatea sau neglijenţa creditorului care a fost încunoştinţat, în scris, cu privire la obligaţiile sale de către executorul judecătoresc.
    24. În plus faţă de considerentele deciziei precitate, Curtea reţine că debitorul din faza executării silite nu mai poate pune în discuţie, nici în faţa executorului judecătoresc şi nici în faţa instanţei de executare, temeinicia titlului executoriu. Astfel, potrivit art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă“. Este adevărat că, în mod perfect legitim, legiuitorul, în alin. (2) al aceluiaşi articol, a instituit o excepţie în ceea ce priveşte executarea silită a titlurilor executorii care nu sunt hotărâri judecătoreşti. Astfel, potrivit acestui text, „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun“. Chiar şi în aceste condiţii, însă, operaţiunile pe care judecătorul instanţei de executare le efectuează nu se confundă: în cadrul aceleiaşi etape, respectiv executarea silită, şi, eventual, pe calea aceluiaşi act procedural, hotărârea de soluţionare a contestaţiei la executare, acesta poate îndeplini două operaţiuni jurisdicţionale distincte, respectiv examinarea fondului dreptului care face obiectul titlului executoriu şi examinarea legalităţii derulării executării silite.
    25. Executorul judecătoresc şi instanţa de executare au rolul esenţial de a se asigura că nimeni nu este silit să execute obligaţii care nu au fost validate din punct de vedere legal. În aceste condiţii, singurele garanţii pe care legiuitorul i le-a acordat, în faza executării silite, debitorului vizează strict aspecte referitoare la legalitatea procedurii de executare demarate, la iniţiativa creditorului, împotriva sa. Neavând, deci, posibilitatea de a mai pune în discuţie temeinicia titlului executoriu, cea mai efectivă şi sigură cale pe care debitorul o are la dispoziţie de a se feri de şicanele creditorului, de lipsa de diligenţă sau chiar abuzul executorului judecătoresc este să îndeplinească obligaţia prevăzută în titlul executoriu de bunăvoie, aşa cum în mod expres impun prevederile art. 622 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
    26. Autoarele prezentei excepţii de neconstituţionalitate îşi bazează întreaga motivare pe prezumţia că, în faza executării silite, debitorii se află într-o poziţie care îi îndreptăţeşte la un tratament normativ de care, în mod perfect legitim, trebuie să se bucure părţile unui litigiu. În faza de judecată a procesului civil, deci cât încă nu există o hotărâre judecătorească cu autoritate de lucru judecat, pârâtul poate, în condiţii de egalitate, să supună atenţiei judecăţii imparţiale a judecătorului orice apărare, pretenţie etc. Dar, odată ce executarea silită a fost încuviinţată, potrivit art. 666 din Codul de procedură civilă, de instanţa de executare, tot ceea ce îi mai rămâne de făcut debitorului este să îndeplinească de bunăvoie titlul executoriu. Doar incidental, adică strict pentru motive care vizează exclusiv legalitatea derulării procedurii de executare silită, ar mai putea debitorul să se adreseze instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare. Din acest motiv, debitorul din faza executării silite nu se poate plânge de un presupus tratament normativ care îl avantajează pe creditorul executării silite sau de faptul că executorului judecătoresc i se acordă prerogative discreţionare. Dimpotrivă, soluţia normativă criticată este mai aptă să răspundă exigenţelor de celeritate şi certitudine a executării silite, întrucât executorul judecătoresc, aşa cum rezultă din art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, este singurul, cu excepţiile strict prevăzute, care poate realiza funcţia vitală pentru păstrarea unui regim de stat de drept, şi anume a executării silite. De asemenea, potrivit art. 623 din Codul de procedură civilă, „Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel“. Or, având în vedere autoritatea cu care legiuitorul l-a învestit pe executorul judecătoresc, în niciun caz nu i se poate imputa acestuia că a condiţionat momentul de la care curge termenul de perimare a executării silite de solicitarea, în scris, adresată creditorului de către executorul judecătoresc de a îndeplini un anumit act de executare. Executorul judecătoresc este oficialul învestit de lege cu îndatorirea primară de a se asigura că executarea silită, activitate sensibilă, uşor pretabilă la abuzuri deopotrivă ale creditorului şi debitorului, se derulează în condiţii de domnie a legii. Evident, eventuale abuzuri ale executorului însuşi pot fi corectate prin acel remediu ultim şi fundamental care îl reprezintă accesul la justiţie, în particular posibilitatea părţilor, inclusiv a debitorului, de a formula contestaţie la executare, în temeiul art. 712 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.“
    27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Olga Wehner şi Daniela Rodica Masteiner în Dosarul nr. 7.552/190/2020 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 697 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 466 din 16 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016