Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 463 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 425^1 alin. (7) din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 463 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 425^1 alin. (7) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 153 din 27 februarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Alina Oprişan      │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 425^1 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Remat Cooper Steel - S.R.L. din municipiul Tulcea în Dosarul nr. 5.079/327/2020/a1 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.508D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în principal, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, invocând considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 812 din 9 decembrie 2021, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii, respectiv Decizia nr. 135 din 10 martie 2020.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 13 mai 2021, îndreptată sub aspectul erorii materiale prin Încheierea din 15 iulie 2021, pronunţate în Dosarul nr. 5.079/327/2020/a1, Tribunalul Tulcea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 425^1 alin. (7) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Remat Cooper Steel - S.R.L. din municipiul Tulcea, cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva încheierilor pronunţate de judecătorul de cameră preliminară.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că textul criticat limitează motivele de desfiinţare şi trimiterea spre rejudecare doar la probleme ce vizează citarea. Apreciază că forma actuală a textului prevăzut la art. 425^1 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală nu permite, în situaţia în care judecătorul de cameră preliminară nu motivează sau nu soluţionează o cerere ori o excepţie, ca judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea contestaţiei să dispună desfiinţarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în această fază procesuală.
    6. De asemenea, arată că, potrivit art. 425^1 alin. (7), indiferent dacă cererile sau excepţiile invocate sunt sau nu soluţionate de judecătorul de cameră preliminară de la fond (inclusiv în caz de soluţionare neunitară), nu există niciun mecanism care să permită retrimiterea cauzei judecătorului de cameră preliminară de la fond. Raportând prevederile criticate la art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, subliniază că judecătorul care soluţionează contestaţia nu poate dispune desfiinţarea şi trimiterea spre rejudecare, ceea ce privează contestatorul de o cale efectivă de atac împotriva excepţiilor nesoluţionate. În continuare, susţine că lipsa posibilităţii de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare pentru nemotivarea sau lipsa analizei cererilor şi excepţiilor formulate privează contestatorul de o cale de atac, fiind încălcate prevederile constituţionale cuprinse în art. 129 privind folosirea căilor de atac.
    7. Tribunalul Tulcea - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 425^1 alin. (7) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
    "(7) Contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
    1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
    a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
    b) când contestaţia este nefondată;
    2. admiterea contestaţiei şi:
    a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
    b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea."

    12. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul supremaţiei Constituţiei şi al egalităţii, ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie, astfel cum acestea sunt interpretate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 6 paragrafele 1 şi 2 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 125 alin. (3) referitor la incompatibilitatea funcţiei de judecător, precum şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 425^1 alin. (7) din Codul de procedură penală stabileşte competenţa instanţei de control judiciar, în cadrul procedurii contestaţiei, de a se pronunţa fie în sensul respingerii (când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă ori când contestaţia este nefondată), fie în sensul admiterii. Cu privire la ipoteza admiterii contestaţiei, instanţa poate dispune desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei ori desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
    14. Dispoziţiile art. 425^1 din Codul de procedură penală au fost introduse prin art. III pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014. Potrivit expunerii de motive a Legii nr. 58/2016 privind aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă, modificarea legislativă a fost impusă de necesitatea reglementării căii de atac a contestaţiei ca instrument procedural adecvat pentru soluţionarea cauzelor urgente şi a hotărârilor cu caracter restrictiv asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Astfel de situaţii sunt însă expres reglementate de legiuitor, prin prevederile Codului de procedură penală, determinarea lor fiind de competenţa exclusivă a acestuia, astfel că exercitarea căii de atac a contestaţiei se poate face numai atunci când legea prevede în mod expres această posibilitate.
    15. Cu privire la critica referitoare la limitarea posibilităţii de desfiinţare a hotărârii atacate şi de dispunere a rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunţat-o doar la situaţia încălcării dispoziţiilor privind citarea [art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală], Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia legiuitorul poate să reglementeze, în privinţa căilor de atac, termene, forma şi conţinutul, instanţa la care se depun, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevăd dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2). Curtea a constatat că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiţie, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Însă legiuitorul este ţinut să o facă orientându-se după principiul est modus in rebus, respectiv legiuitorul trebuie să fie preocupat ca exigenţele instituite să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu pună sub semnul întrebării însăşi existenţa dreptului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, sau Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 26). Astfel, accesul la căile de atac este un drept fundamental, însă modalitatea concretă de exercitare a acestui drept, inclusiv limitările sau restricţiile procedurale, ţin de marja de apreciere a legiuitorului, fiind legitime dacă urmăresc un scop justificat.
    16. Curtea observă că reglementarea analizată nu îngrădeşte accesul la o cale de atac, întrucât partea a avut la dispoziţie contestaţia împotriva încheierilor judecătorului de cameră preliminară. Mai mult, instanţa de control judiciar, învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva încheierilor pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la fond, dispune de plenitudine de jurisdicţie, ceea ce înseamnă că are competenţa de a analiza nu doar temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate, ci şi de a remedia eventualele omisiuni privind soluţionarea cererilor sau excepţiilor ridicate de părţi. Distincţia instituită de legiuitor între ipoteza nerespectării dispoziţiilor privind citarea şi celelalte vicii de procedură este justificată de gravitatea încălcării dreptului la apărare în cazul citării nelegale, care, prin natura sa, afectează însăşi posibilitatea părţii de a participa la proces şi de a-şi exercita drepturile procesuale. În ceea ce priveşte celelalte neregularităţi, instanţa de control judiciar nu este împiedicată să le analizeze şi să le remedieze în cadrul soluţiei de reţinere a cauzei spre judecare, ceea ce corespunde, de altfel, exigenţelor de celeritate şi eficienţă a procesului penal, prevenind tergiversarea nejustificată a procedurilor.
    17. De asemenea, Curtea reţine că o eventuală obligativitate a trimiterii spre rejudecare a cauzei pentru orice neregularitate de procedură, în afara celor cu privire la respectarea dispoziţiilor privind citarea, ar fi de natură să afecteze principiul soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi ar contraveni finalităţii procedurii camerei preliminare, menită să asigure, într-un cadru rapid şi eficient, verificarea legalităţii administrării probelor şi a sesizării instanţei.
    18. În lumina celor expuse, Curtea constată că dispoziţiile art. 425^1 alin. (7) din Codul de procedură penală realizează un just echilibru între exigenţele de protecţie a dreptului la apărare şi necesitatea asigurării celerităţii şi eficienţei procedurilor judiciare. Astfel, norma criticată nu aduce atingere substanţei dreptului de acces la o cale de atac, întrucât partea nu este lipsită de un remediu efectiv, instanţa de control judiciar având competenţa de a examina şi de a remedia orice neregularitate a hotărârii atacate.
    19. În concluzie, Curtea reţine că dispoziţiile criticate sunt conforme cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Remat Cooper Steel - S.R.L. din municipiul Tulcea în Dosarul nr. 5.079/327/2020/a1 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 425^1 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Alina Oprişan


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 463 din 16 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016