Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 459 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 459 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 59 din 23 ianuarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Alina Oprişan      │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Baroga Dumitru în Dosarul nr. 6.138/4/2021 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.998D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că aspectele învederate ţin de modul de interpretare a legii şi invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 30 octombrie 2018.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 2 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.138/4/2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Baroga Dumitru într-o cauză penală, cu ocazia soluţionării unei contestaţii la executare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia critică dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 şi aplicarea acestora, care, în opinia sa, generează neclarităţi şi inechităţi în ceea ce priveşte calculul fracţiei de două treimi din pedeapsă, necesară pentru acordarea liberării condiţionate, prevăzută de art. 100 alin. (1) din Codul penal.
    6. Arată că, în ipoteza în care deţinutului nu i se admite liberarea condiţionată, zilele considerate ca executate drept urmare a muncii prestate nu mai sunt valorificate, deşi art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 prevede expres că aceste zile nu pot fi revocate. Totodată, critică faptul că administraţiile locurilor de deţinere, împreună cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, deşi dispun de cadrul legal pentru a deduce aceste zile din durata totală a pedepsei, menţin o practică pasivă, perpetuând cutuma vechii legislaţii de executare, cu scopul de a menţine un număr ridicat de deţinuţi în sistem şi de a obţine astfel surse de finanţare nejustificate. Subliniază că, în temeiul Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, zilele considerate ca executate erau scăzute din termenul pedepsei, în timp ce, în prezent, pentru munca prestată, aceste zile nu mai sunt deductibile din pedeapsa totală, deşi reglementările au la bază acelaşi raţionament juridic.
    7. De asemenea, evidenţiază faptul că deţinuţii prestează muncă pe întreaga durată a executării pedepsei, iar legea nu limitează aplicarea zilelor considerate ca executate doar până la prima comisie de liberare condiţionată, ci pe întreaga perioadă de detenţie. În final, consideră că această modalitate de aplicare a legii conduce la o inechitate şi la o încălcare a drepturilor deţinuţilor care prestează muncă în timpul executării pedepsei.
    8. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, garantate de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu exclud posibilitatea persoanelor interesate de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale prevăzute de lege, în cadrul unui proces desfăşurat în faţa unei instanţe independente, imparţiale şi stabilite prin lege, în termen rezonabil.
    9. De asemenea, instanţa judecătorească reţine că nu există neconcordanţe între textul legal criticat şi prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte, în sensul art. 20 din Constituţie. Apreciază că legiuitorul, prin reglementările criticate, a instituit, în acord cu standardele europene care promovează aplicarea instituţiei liberării condiţionate, un cadru legal menit să faciliteze accesul persoanelor condamnate la liberarea condiţionată printr-o procedură accelerată, în măsura în care acestea îndeplinesc toate condiţiile legale, inclusiv prestarea unei activităţi lucrative.
    10. Totodată, instanţa consideră că dispoziţiile criticate nu instituie o diferenţiere nejustificată în acordarea beneficiilor pe parcursul executării pedepsei, referitor la situaţia deţinuţilor ale căror cereri de liberare condiţionată nu sunt admise, întrucât reducerea fracţiunii de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate nu este revocată. Prin urmare, nu este afectat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentare, arată că titlul III capitolul IV din Codul penal stabileşte, prin art. 71 alin. (1)-(4), art. 72 şi art. 73, anumite aspecte de principiu privind durata executării pedepselor.
    De asemenea, art. 100 din Codul penal reglementează condiţiile liberării condiţionate, precizând că la calculul fracţiilor de pedeapsă prevăzute de art. 71 alin. (1) şi (2) se iau în considerare atât perioada efectiv executată în detenţie, cât şi zilele considerate ca executate în temeiul muncii prestate, potrivit art. 96 din Legea nr. 254/2013.

    13. Subliniază că, potrivit reglementărilor în vigoare, beneficiul zilelor considerate ca executate pentru muncă se valorifică doar în procedura liberării condiţionate, fără a influenţa durata totală a pedepsei aplicate. Reţine că este firesc ca pedeapsa stabilită de instanţă, în funcţie de criteriile de individualizare, să fie executată integral în absenţa liberării condiţionate, aceasta din urmă fiind un beneficiu acordat doar în condiţiile expres prevăzute de lege şi numai dacă instanţa apreciază că persoana condamnată s-a îndreptat şi poate fi reintegrată social. În acest context, deducerea automată a zilelor considerate ca executate pentru muncă din durata pedepsei, fără o evaluare a instanţei, ar echivala cu nesocotirea hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit pedeapsa, adoptată în considerarea circumstanţelor concrete ale cauzei şi ale persoanei condamnate, precum şi a scopului de reeducare şi reintegrare socială.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu următorul conţinut: „(2) Reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată.“
    17. Autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 20 privind aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor pactelor şi tratatelor la care România este parte, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi în art. 124 alin. (1) şi (2) privind, pe de o parte, înfăptuirea justiţiei în numele legii şi, pe de altă parte, unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia formulează critici de neconstituţionalitate din perspectiva interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, precum şi prin compararea acestora cu alte reglementări anterioare sau conexe. Astfel, autorul excepţiei face referire la faptul că reglementarea actuală privind valorificarea zilelor considerate ca executate pentru munca prestată ar fi diferită de reglementările anterioare sau de alte texte legale, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, ar conduce la neclarităţi şi inechităţi în aplicare. Mai exact, autorul îşi construieşte argumentaţia plecând de la compararea textului criticat cu dispoziţiile art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, care reglementează compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare, având următorul conţinut: „(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.“
    19. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, neconstituţionalitatea unei norme juridice are un caracter intrinsec şi autonom, rezultând exclusiv din conţinutul său normativ propriu, şi nu poate fi dedusă prin compararea sau coroborarea mai multor texte din acelaşi act sau din alte acte normative. Curtea a statuat că neconstituţionalitatea unei reglementări nu poate fi stabilită pe baza unei interpretări per a contrario, operaţie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis (Decizia nr. 122 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004), iar controlul de constituţionalitate vizează compatibilitatea textului criticat cu prevederile constituţionale aplicabile, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003).
    20. Totodată, prin Decizia nr. 362 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 18 noiembrie 2013, Curtea a precizat că, în cadrul controlului de constituţionalitate, analiza se limitează la evaluarea conformităţii textului criticat cu normele fundamentale sau cu tratatele internaţionale ratificate de România, iar nu la compararea dispoziţiilor mai multor legi între ele, coroborarea acestora ori analiza eventualelor contradicţii din cadrul legislaţiei interne.
    21. În egală măsură, controlul de constituţionalitate presupune examinarea conformităţii prevederilor legale criticate cu normele şi principiile fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidenţierea unui raport de contrarietate între acestea. Acest control nu are ca obiect interpretarea, aplicarea, modificarea sau completarea textelor legale, aspect ce excedează atribuţiilor Curţii Constituţionale, care nu este competentă să se pronunţe asupra modului de aplicare sau interpretare a legii, ci doar asupra conformităţii normelor juridice cu Constituţia. De exemplu, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, paragraful 49, Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că nu a fost formulată o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci au fost evidenţiate, în realitate, aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice. Astfel, orice nemulţumire privind modul de aplicare sau interpretare a normei trebuie soluţionată pe calea instanţelor de judecată, iar nu prin intermediul controlului de constituţionalitate.
    22. În acest context, Curtea observă că, deşi autorul excepţiei invocă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (1) şi (2), în realitate acesta nu formulează critici de neconstituţionalitate veritabile asupra conţinutului normativ al textului legal criticat, ci este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a acestuia de către administraţiile locurilor de deţinere şi alte autorităţi implicate în executarea pedepselor.
    23. Prin urmare, în cauză, autorul excepţiei nu critică existenţa unor dispoziţii legale neconstituţionale, imprecise sau contrare principiilor fundamentale, ci semnalează aspecte ce ţin de aplicarea acestora în practică, nemulţumirile sale vizând exclusiv modul în care sunt interpretate şi aplicate prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 de către organele judiciare. Aceste aspecte excedează domeniului de competenţă al Curţii Constituţionale, motiv pentru care excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Baroga Dumitru în Dosarul nr. 6.138/4/2021 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Alina Oprişan

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 459 din 16 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016