Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Luis Manuel Montalban Navas, Luis Manuel Montalban Guillen şi Vanys Proyecto 03 SL din Spania, în Dosarul nr. 427/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.754D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Angela Grecu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că dosarul a avut primul termen de judecată la data de 19 iunie 2018, dată la care, ca urmare a solicitării apărătorului ales al autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a amânat judecarea cauzei pentru data de 5 iulie 2018. De asemenea, magistratul-asistent menţionează că partea Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care arată că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care, în cazul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, termenul de o lună se socoteşte de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Conform art. 634 din noul Cod de procedură civilă, sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs. În acest context, consideră că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21, art. 24 şi art. 129 din Constituţie, deoarece data rămânerii definitive a ultimei hotărâri despre care face vorbire acest text de lege are o formulare ambiguă, nu precizează clar data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile, respectiv data pronunţării ultimei hotărâri date de instanţa de apel sau data comunicării acestei hotărâri către partea interesată. Or, textul de lege trebuie să facă această distincţie, în condiţiile în care art. 427 din acelaşi cod stipulează faptul că hotărârea, chiar dacă este definitivă, se va comunica părţilor, ceea ce nu era valabil în vechiul cod de procedură civilă. Având în vedere cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, şi anume în situaţia existenţei a două hotărâri definitive, iar ultima hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, în această situaţie legiuitorul trebuia să precizeze clar data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile - data pronunţării ultimei hotărâri sau data comunicării, având în vedere că revizuirea pe motivul încălcării autorităţii de lucru judecat vizează şi considerentele hotărârii, normă stipulată în noul cod de procedură civilă, respectiv art. 430 alin. (2), potrivit căruia autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care se sprijină hotărârea, inclusiv cele care vizează o chestiune litigioasă. În cauza de faţă, revizuirea, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, vizează tocmai acest aspect, şi anume motivul de autoritate de lucru judecat cuprins în considerentele ultimei hotărâri, care încălcau dispoziţii definitive cuprinse într-o hotărâre anterioară privind efectele juridice ale unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor. 5. Ca atare, prevederile criticate nu au un reper sigur al datei de la care începe să curgă termenul de 30 de zile, în condiţiile în care noul cod de procedură civilă stipulează clar că cererea de revizuire se motivează prin însăşi cererea de revizuire înlăuntrul termenului. Or, în situaţia de faţă, ultima hotărâre a fost pronunţată la o anumită dată, dar a fost comunicată cu mult peste termenul de 30 de zile în care se putea formula o cerere de revizuire, întemeiată pe aspecte care încalcă autoritatea de lucru judecat a altei hotărâri. Astfel, nu se poate bănui care au fost motivarea sau considerentele pentru care instanţa care a pronunţat ultima hotărâre în apel a respins acţiunea/apelul şi a considerat că hotărârea adunării generale a acţionarilor, care a constituit motivul litigiului, produce efecte juridice, contrar unei alte hotărâri definitive a Curţii de Apel Bucureşti, prin care se arăta că aceasta nu produce niciun fel de efecte juridice şi nu exprimă voinţa părţilor, context în care apreciază că termenul curge de la data comunicării hotărârii, când partea interesată poate să ia act de considerentele hotărârii respective pentru a putea formula cererea de revizuire. 6. Pentru motivele arătate, se consideră că dispoziţiile criticate au o redactare defectuoasă, sunt lipsite de rigoare, încalcă principiul accesului liber la justiţie şi necesită impunerea unor precizări clare în ceea ce priveşte data de la care începe să curgă termenul pentru depunerea unei asemenea cereri. În acest context, menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 7. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, precum şi faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea practicii instanţei de contencios constituţional. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Decizia civilă nr. 245 din 4 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 427/1/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Luis Manuel Montalban Navas, Luis Manuel Montalban Guillen şi Vanys Proyecto 03 SL din Spania într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, prin care s-a admis excepţia tardivităţii şi s-a respins cererea de revizuire. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 21, art. 24 alin. (1) şi art. 129 din Constituţie, deoarece sintagma „data rămânerii definitive a ultimei hotărâri“ ar conţine o formulare ambiguă a textului de lege menţionat. Astfel, se permite judecătorilor să interpreteze subiectiv respectiva normă în ceea ce priveşte data de la care începe să curgă termenul de revizuire de o lună, în sensul că s-ar putea considera că data rămânerii definitive a ultimei hotărâri este data pronunţării ei, în condiţiile în care prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă nu precizează în mod expres dacă data rămânerii definitive a unei hotărâri date în apel este data pronunţării sau data comunicării acesteia către părţi, după redactare şi semnare. 10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, din moment ce părţile interesate pot sesiza instanţele judecătoreşti în termen legal cu cererea de revizuire, iar procedura de soluţionare garantează dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil. Cu privire la calcularea termenului de o lună chiar de la data pronunţării ultimei hotărâri, se arată că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei, care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, prin urmare, nu îngrădesc dreptul la un proces echitabil sau accesul liber la justiţie, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, atât cu privire la Codul de procedură civilă din 1865, cât şi la noul Cod de procedură civilă. 13. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următorul cuprins: „(1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: [...] 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.“ 17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că atât dispoziţiile criticate, cât şi soluţia legislativă cuprinsă în acestea au mai format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 524 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 16 noiembrie 2016, şi Decizia nr. 353 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 29 mai 2006. 19. Cu acele prilejuri, Curtea a observat că prevederile criticate fac parte din cartea a II-a - Procedura contencioasă, titlul II - Căile de atac, capitolul III - Căile extraordinare de atac - respectiv recursul (prevăzut la art. 483-502), contestaţia în anulare (prevăzută la art. 503-508) şi revizuirea (prevăzută la art. 509-513). Astfel, potrivit prevederilor legale criticate în prezenta cauză [art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă], termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, respectiv termenul de revizuire, este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Aceste din urmă dispoziţii legale, la care face trimitere art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, prevăd că „revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă […] există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;“. 20. Curtea, analizând dinamica legislativă privind căile extraordinare de atac prevăzute în Codul de procedură civilă, constată că soluţia legislativă criticată în prezenta cauză s-a regăsit şi în Codul de procedură civilă din 1865 (art. 324 alin. 1 pct. 1 cu trimitere la art. 322 pct. 7) şi a format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu motivări şi prevederi constituţionale similare. În acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 353 din 2 mai 2006, precitată, prin care instanţa de contencios constituţional a arătat că termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunţării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept procesual al părţii. 21. Totodată, Curtea a reţinut că, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiţie al revizuentului (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 655 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 30 decembrie 2014). 22. Mai mult, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. Totodată, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. 23. De asemenea, Curtea reţine că, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum şi ale art. 129, care statuează că „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, legiuitorul are prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv cu privire la condiţiile de exercitare a căilor de atac. 24. Faţă de cele prezentate, nu se poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 21, art. 24 şi art. 129, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Luis Manuel Montalban Navas, Luis Manuel Montalban Guillen şi Vanys Proyecto 03 SL din Spania în Dosarul nr. 427/1/2016 al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi constată că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
