Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 458 din 16 octombrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală şi art. 28 din Codul penal     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 458 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală şi art. 28 din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 58 din 23 ianuarie 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina │- preşedinte │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos │- judecător │
│Csaba-Ferenc │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin │- judecător │
│Dragoş │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Alina Oprişan │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală şi art. 28 din Codul penal, excepţie ridicată de Dragomir Ionuţ Alexandru în Dosarul nr. 9.271/3/2020/a9 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.749D/2021.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Marius Pantea, în calitate de apărător ales, cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că, ulterior formulării excepţiei, Curtea s-a pronunţat asupra aceluiaşi aspect prin Decizia nr. 497 din 17 octombrie 2024, decizie care reia practica constantă a Curţii cu privire la dispoziţiile criticate. Faţă de acest aspect, apreciază că decizia menţionată lipseşte de temeinicie excepţia invocată, iar, în raport cu jurisprudenţa Curţii, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind neîntemeiată.
    4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că cele susţinute ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Decizia penală nr. 3/R din 21 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.271/3/2020/a9, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală şi art. 28 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Dragomir Ionuţ Alexandru într-o cauză penală, ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva unei încheieri prin care autorul excepţiei este trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 188 alin. (1) din Codul penal.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile care reglementează procedura recunoaşterii învinuirii sunt neconstituţionale în măsura în care vinovăţia, element esenţial al infracţiunii sub forma existenţei discernământului, nu este stabilită la momentul analizării posibilităţii aplicării dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală.
    7. Autorul consideră că textul criticat contravine normelor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) teza întâi, precum şi în art. 24, deoarece la momentul punerii în discuţie a procedurii simplificate nu sunt administrate probe din care să reiasă existenţa sau inexistenţa discernământului inculpatului la data săvârşirii faptei. O astfel de probă ar putea clarifica atât forma vinovăţiei, cât şi eventuala iresponsabilitate penală a inculpatului.
    8. Argumentează că, în absenţa unei asemenea probe, inculpatul ar fi pus în situaţia de a recunoaşte integral faptele imputate, fără a avea certitudinea existenţei sau inexistenţei discernământului la momentul comiterii acestora. Prin urmare, în ipoteza în care inculpatul ar dori să beneficieze de procedura simplificată, i-ar fi încălcate dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, întrucât nu ar putea beneficia în mod efectiv de prevederile art. 396 alin. (10) raportat la art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 220 din 17 aprilie 2018, precum şi cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.
    9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, reţinând că dispoziţiile criticate respectă principiul accesului liber la justiţie, precum şi garanţiile dreptului la un proces echitabil şi ale dreptului la apărare. Subliniază că discernământul este prezumat până la proba contrară, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de art. 184 alin. (1) din Codul de procedură penală, în care efectuarea expertizei psihiatrice este obligatorie. Totodată, arată că incumbă inculpatului sarcina de a dovedi lipsa discernământului la momentul comiterii faptei, iar acesta are, de asemenea, dreptul de a opta pentru judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, fiind persoana care cunoaşte cel mai bine dacă a acţionat sau nu cu discernământ. În ipoteza în care inculpatul contestă existenţa discernământului, cauza poate fi soluţionată potrivit procedurii de drept comun, cu administrarea probelor necesare, inclusiv a expertizei, putând conduce la pronunţarea unei soluţii de achitare, dacă se dovedeşte lipsa discernământului.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală şi art. 28 din Codul penal, cu următorul conţinut:
    - Art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală: „În cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10).“;
    – Art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală: „(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: (...) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; ( ...)“;
    – Art. 28 din Codul penal: „Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.“

    14. Autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) teza întâi, referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil, şi în art. 24 privind dreptul la apărare.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, de exemplu, prin Decizia nr. 300 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 13 iulie 2017, Decizia nr. 816 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 21 februarie 2018, sau Decizia nr. 497 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 6 martie 2025.
    16. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii nu reprezintă o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată iniţial de dispoziţiile art. 320^1 din vechiul Cod de procedură penală, introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Aceasta constituie o derogare de la dreptul comun şi implică soluţionarea rapidă a unor cauze penale, pentru care cercetarea judecătorească devine redundantă, deoarece în faza de urmărire penală au fost clarificate toate aspectele legate de existenţa infracţiunii şi de vinovăţia inculpatului (a se vedea Decizia nr. 300 din 4 mai 2017, precitată, paragraful 14).
    17. Totodată, Curtea a statuat că reducerea limitelor speciale de pedeapsă ca urmare a recunoaşterii învinuirii nu constituie un drept fundamental, ci un beneficiu oferit de legiuitor. Acest beneficiu este condiţionat de recunoaşterea completă a faptelor imputate inculpatului, fapt care face inutilă desfăşurarea cercetării judecătoreşti, conform dispoziţiilor art. 374 alin. (5)-(10) din actualul Cod de procedură penală.
    18. De asemenea, prin Decizia nr. 497 din 17 octombrie 2024, precitată, paragraful 16, Curtea Constituţională a statuat că judecătorul nu este ţinut de obligaţia de a admite cererea inculpatului privind aplicarea procedurii simplificate, chiar şi în ipoteza în care inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa. Astfel, instanţa de judecată are prerogativa de a respinge solicitarea inculpatului de judecare în procedură simplificată, inclusiv în situaţia unei recunoaşteri integrale a faptelor imputate, în circumstanţele în care nu sunt lămurite pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, şi consideră că soluţionarea cauzei nu poate avea loc exclusiv pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, fiind necesară judecarea potrivit procedurii de drept comun.
    19. Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală asigură un echilibru just între celeritatea soluţionării cauzelor penale şi necesitatea garantării dreptului la apărare şi la un proces echitabil, fără a aduce atingere principiilor constituţionale invocate.
    20. Referitor la invocarea, de către autorul excepţiei, a Deciziei nr. 4 din 11 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 iulie 2019, Curtea constată că această decizie vizează interpretarea şi aplicarea unitară a normelor de drept procesual penal privind procedura simplificată, subliniind necesitatea recunoaşterii totale a faptelor, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective. Mai exact, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că procedura simplificată nu poate fi aplicată atunci când există divergenţe între forma de vinovăţie reţinută de procuror şi cea recunoscută de inculpat.
    21. Totuşi, Curtea constată că această decizie nu are incidenţă asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, ci clarifică modul de interpretare şi aplicare a acestora în practica judiciară. Astfel, recunoaşterea totală a faptei, inclusiv a elementului subiectiv, constituie o condiţie de admisibilitate a procedurii simplificate, stabilită la nivel de drept comun, iar neîndeplinirea acestei condiţii atrage inaplicabilitatea procedurii, şi nu neconstituţionalitatea textului legal.
    22. Prin urmare, faţă de cele menţionate, Curtea constată că textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, întrucât procedura de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii oferă toate garanţiile necesare pentru exercitarea dreptului la apărare de către inculpat. Exercitarea acestui drept rămâne pe deplin asigurată, inculpatul având posibilitatea de a opta pentru procedura de drept comun şi de a propune probe, potrivit art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală. Astfel, dreptul de a solicita procedura accelerată de judecare a cauzelor penale nu are valoare de drept fundamental, ci reprezintă o opţiune procesuală pe care inculpatul o poate exercita strict în condiţiile şi limitele expres prevăzute de lege.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dragomir Ionuţ Alexandru în Dosarul nr. 9.271/3/2020/a9 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi constată că dispoziţiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală şi art. 28 din Codul penal, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Alina Oprişan


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016