Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, precum şi ale art. 41 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Ilarie Achim în Dosarul nr. 13.416/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 321D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 349D/2019, nr. 421D/2019, nr. 687D/2019, nr. 688D/2019, nr. 978D/2019, nr. 1.266D/2019, nr. 1.916D/2019, nr. 2.179D/2019, nr. 2.230D/2019, nr. 2.328D/2019, nr. 2.930D/2019, nr. 47D/2020, nr. 138D/2020, nr. 467D/2020, nr. 679D/2020 şi nr. 834D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, precum şi ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţie ridicată de Florentin Ştefan şi de Ionel Leonard Gheorghe, Ion Florin Lungu şi Dănuţ Ştefan în dosarele nr. 36.426/3/2018 şi nr. 18.431/3/2018* ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, cu referire la art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţie ridicată de Aurel Dragu în Dosarul nr. 33.996/3/2018 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă - Completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, a dispoziţiilor art. 1 şi 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţie ridicată de Ioan Dumitru în Dosarul nr. 675/39/2018 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţie ridicată de Ioan Hossu, Lucian Vasile Irimuş şi Dorin Vanca, precum şi de Nicolae Ionel Bălan, Ilie Chiorean, Dorel Ciuhat, Dorel Costraş, Liviu Cucui, Gheorghe Dolcoş, Daniel Duţă, Iulian Galatan, Florin Gruiţa, Tiberiu Iozsa, Neculai Liuţe, Nicolae Lunca, Vasile Lupse, Vasile Mihalca, Ion Militaru, Vasile Petrule, Vasile Porumb, Ilie Rad, Dănuţ Sorinel Şerban, Eugeniu Tancau, Gheorghe Tane, Nicolae Ioan Tănase, Gigi Tepus, Simion Tocanel, Iuliu Ţolea, Mihai Vasile şi Ioan Zaharia, în dosarele nr. 12.759/3/2018 şi nr. 25.766/3/2018 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţie ridicată de Maria Cecilia Rimili în Dosarul nr. 27/83/2019 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, precum şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, excepţie ridicată de Dumitru-Sorin Pantazi, precum şi de Chiva Cânjau, Costică Cojoc şi Maria Ionescu în dosarele nr. 6.742/118/2017 şi nr. 12.746/3/2018 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţie ridicată de Emil-Doru Cirstoiu, Aurel Cotelea, Gheorghe Damian, Fănică Lepădatu, Măricel Moldovianu, Ionel-Mircea Mudura, Ilie Stan, Constantin Şchiopu, Adrian Teodorescu şi Dragomir Tudor în Dosarul nr. 25.773/3/2018 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţie ridicată de Ştefan Birceanu, Nicuşor Drăgoi, Gheorghe Jucătoru, Gheorghe Marin şi Ioan Pătraşcu în Dosarul nr. 32.099/3/2018 al Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţie ridicată de Petre Roşu, Gheorghe Bărbulescu, Marian Zaharia, Daniel Viorel Bizechi şi Radu Dumitru în Dosarul nr. 36.431/3/2018 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţie ridicată de Laurenţiu-Eduard Chirea, Eugenia Dospinescu şi Niculaie Stroe, de Viorel Amza, Ioan Baligi, Liviu Fetcu, Marian Garaiacu, Vasile-Leonard Glod, Nicolae Horvath, Romeo Livadaru, Lucian Neacşu, Nuta Sindrilaru şi Valer Tarta, precum şi de Constantin Costel Cristea în dosarele nr. 12.748/3/2018, nr. 1.012/87/2018 şi nr. 5.225/3/2018* ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţie ridicată de Irina Maria Coliban în Dosarul nr. 2.307/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei Aurel Dragu. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 349D/2019 autorul excepţiei prezent a depus note scrise în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate formulate, iar în Dosarul nr. 1.266D/2019 autorul excepţiei a solicitat judecarea cauzei în lipsă. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate prezent se opune conexării dosarelor, motivat de faptul că doreşte o analiză individuală a cauzei sale. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 349D/2019, nr. 421D/2019, nr. 687D/2019, nr. 688D/2019, nr. 978D/2019, nr. 1.266D/2019, nr. 1.916D/2019, nr. 2.179D/2019, nr. 2.230D/2019, nr. 2.328D/2019, nr. 2.930D/2019, nr. 47D/2020, nr. 138D/2020, nr. 467D/2020, nr. 679D/2020 şi nr. 834D/2020 la Dosarul nr. 321D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei prezent, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate formulate, reiterând argumentele prezentate în actul de sesizare a Curţii Constituţionale. În esenţă, susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât repun în fondul activ al legislaţiei norme abrogate. Depune concluzii scrise în acest sens. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, pe de o parte, există o bogată jurisprudenţă în materia analizată, spre exemplu, deciziile nr. 403 din 6 iunie 2019 şi nr. 715 din 6 octombrie 2020, şi, pe de altă parte, statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi, putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin măsuri legislative corespunzătoare, iar dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere normelor constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin Încheierea din 30 ianuarie 2019, Sentinţa civilă nr. 858 din 12 februarie 2019 şi Încheierea din 11 noiembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 13.416/3/2017, nr. 36.426/3/2018 şi nr. 18.431/3/2018*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. 11 alin. (1) şi, respectiv, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 41 alin. (1) şi, respectiv, ale art. 41 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Ilarie Achim, de Florentin Ştefan şi de Ionel Leonard Gheorghe, Ion Florin Lungu şi Dănuţ Ştefan în cauze având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici. 9. Prin Încheierea din 4 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 33.996/3/2018, Tribunalul Buzău - Secţia I civilă - Completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, cu referire la art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Aurel Dragu într-o cauză având ca obiect pretenţii băneşti. 10. Prin Încheierea din 18 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 675/39/2018, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Ioan Dumitru, în calea de atac a recursului, într-o cauză în care s-a solicitat plata ajutorului prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII, secţiunea 3, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 11. Prin Decizia civilă nr. 297 din 4 martie 2019 şi Încheierea civilă din 20 noiembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 12.759/3/2018 şi nr. 25.766/3/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Ioan Hossu, Lucian Vasile Irimuş şi Dorin Vanca într-o cauză având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, precum şi de Nicolae Ionel Bălan, Ilie Chiorean, Dorel Ciuhat, Dorel Costraş, Liviu Cucui, Gheorghe Dolcoş, Daniel Duţă, Iulian Galatan, Florin Gruiţa, Tiberiu Iozsa, Neculai Liuţe, Nicolae Lunca, Vasile Lupse, Vasile Mihalca, Ion Militaru, Vasile Petrule, Vasile Porumb, Ilie Rad, Dănuţ Sorinel Şerban, Eugeniu Tancau, Gheorghe Tane, Nicolae Ioan Tănase, Gigi Tepus, Simion Tocanel, Iuliu Ţolea, Mihai Vasile şi Ioan Zaharia, în calea de atac a apelului, într-o cauză având ca obiect pretenţii băneşti. 12. Prin Încheierea din 28 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 27/83/2019, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Maria Cecilia Rimili într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face. 13. Prin deciziile civile nr. 429/CA din 25 martie 2019 şi nr. 1.058 din 7 octombrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 6.742/118/2017 şi nr. 12.746/3/2018, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Excepţia a fost ridicată de Dumitru-Sorin Pantazi în calea de atac a recursului, într-o cauză având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, precum şi de Chiva Cânjau, Costică Cojoc şi Maria Ionescu în calea de atac a recursului, într-o cauză având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici. 14. Prin Încheierea din 11 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 25.773/3/2018, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Emil-Doru Cirstoiu, Aurel Cotelea, Gheorghe Damian, Fănică Lepădatu, Măricel Moldovianu, Ionel-Mircea Mudura, Ilie Stan, Constantin Şchiopu, Adrian Teodorescu şi Dragomir Tudor în calea de atac a recursului, într-o cauză având ca obiect acordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII, secţiunea 3, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 15. Prin Încheierea din 7 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 32.099/3/2018, Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Birceanu, Nicuşor Drăgoi, Gheorghe Jucătoru, Gheorghe Marin şi Ioan Pătraşcu într-o cauză având ca obiect pretenţii băneşti. 16. Prin Încheierea din 16 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 36.431/3/2018, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Petre Roşu, Gheorghe Bărbulescu, Marian Zaharia, Daniel Viorel Bizechi şi Radu Dumitru într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII, secţiunea 3, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 17. Prin Decizia nr. 2.215 din 30 mai 2019 şi Decizia nr. 11 din 16 ianuarie 2020 şi Încheierea din 1 noiembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 12.748/3/2018, nr. 1.012/87/2018 şi nr. 5.225/3/2018*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Laurenţiu-Eduard Chirea, Eugenia Dospinescu şi Niculaie Stroe, de Constantin Costel Cristea, precum şi de Viorel Amza, Ioan Baligi, Liviu Fetcu, Marian Garaiacu, Vasile-Leonard Glod, Nicolae Horvath, Romeo Livadaru, Lucian Neacşu, Nuta Sindrilaru şi Valer Tarta în cauze având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici. 18. Prin Încheierea din 24 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.307/62/2019, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Irina Maria Coliban într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de acordare a indemnizaţiei de ieşire la pensie. 19. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată, în esenţă, că Legea-cadru nr. 284/2010 a constituit legea-cadru de salarizare a personalului bugetar, art. 7 prevăzând aplicarea ei etapizată, prin legi anuale de salarizare, fiind adoptate din 2010 şi până în 2017 ordonanţe de urgenţă anuale, prin care s-a dispus pentru o perioadă limitată, pe durata unui an calendaristic, neacordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. 20. Se menţionează că, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa supremă a recunoscut existenţa dreptului la indemnizaţia de pensionare şi a stabilit că actele normative anuale doar au suspendat exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor, neavând semnificaţia desfiinţării acestora. 21. La data de 1 iulie 2017 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar, potrivit art. 44 din acest act normativ, atât Legea-cadru nr. 284/2010, cât şi actele normative anuale de suspendare au fost abrogate. Totodată, noua lege-cadru a salarizării nu mai prevede vreun drept de natura celor reglementate de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. 22. Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă standardele constituţionale de calitate a legii prevăzute în art. 1 alin. (5), respectiv claritatea şi previzibilitatea, precum şi normele de tehnică legislativă. Astfel, se consideră că, întrucât dispoziţiile legale criticate suspendă acte normative abrogate, se încalcă art. 58 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care permite doar suspendarea unor acte normative aflate în vigoare. De asemenea, este încălcat şi art. 66 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, întrucât este un nonsens ca actul de suspendare să producă efecte şi după abrogarea unui act normativ. Se precizează că inclusiv Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, că o normă abrogată nu poate fi repusă în vigoare. În plus, se încalcă şi art. 66 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 24/2000, întrucât acesta interzice ca, ulterior abrogării, ce are caracter definitiv, fiind ultimul eveniment legislativ din existenţa unui act normativ, să survină alt eveniment legislativ. Sunt evocate, în susţinere, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.595 din 14 decembrie 2011 şi nr. 654 din 17 octombrie 2017. 23. Se apreciază că, dacă art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 ar produce efecte şi după 1 iulie 2017, s-ar încălca şi principiul neretroactivităţii legii, deoarece nu ar putea acţiona şi influenţa un act normativ ieşit definitiv din circuitul legislativ. Suspendarea, prin natura sa, se referă doar la prezent, nu şi la trecut. Dreptul la ajutoarele la trecerea în rezervă are caracter temporar: se naşte la data trecerii în rezervă şi se execută dintr-o dată, şi nu prin executări succesive care ar fi guvernate de o lege ulterioară. 24. Pentru toate aceste considerente, autorii excepţiei solicită a se constata că, după data de 1 iulie 2017, orice act normativ de suspendare a dreptului la ajutoare sau indemnizaţii la trecerea în rezervă este constituţional numai în măsura în care suspendă un act normativ în vigoare (aflat în dreptul pozitiv), iar sintagmele „dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie ...“ din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi „nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă“ se referă la dispoziţii legale din actele normative în vigoare, nu şi din cele abrogate. 25. În Dosarul nr. 321D/2019, autorul excepţiei arată că principiul încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor. Acest principiu impune şi ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicaţi să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. 26. Se apreciază că, prin adoptarea dispoziţiilor legale criticate, dreptul prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010 a devenit doar o obligaţie lipsită de conţinut, ceea ce constituie o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 53 din Constituţie. 27. Se consideră, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 alin. (1) şi art. 44, întrucât creează discriminări faţă de persoanele care au beneficiat până în anul 2010 de ajutorul prevăzut de lege. Faptul că plata dreptului prevăzut de lege a fost suspendată prin acte succesive timp de 9 ani conduce la transformarea dreptului într-unul teoretic sau iluzoriu, fără ca statul să mai poată invoca o situaţie economică precară cauzată de criza economică. Astfel, termenul de suspendare de peste 9 ani nu este unul rezonabil şi afectează dreptul de proprietate, întrucât dreptul la ajutoarele la trecerea în rezervă reprezintă un bun. 28. Mai mult, contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ale art. 7 din Declaraţia universală a drepturilor omului, ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale Primului Protocol la Convenţie şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţie, printr-o astfel de reglementare, poliţiştii pensionari în viaţă sunt discriminaţi faţă de cei care au decedat, având în vedere că normele legale criticate prevăd ipoteza decesului pentru acordarea acestui ajutor. 29. Se susţine că dispoziţiile criticate creează situaţii juridice discriminatorii faţă de persoanele care au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive prin care li s-a acordat ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, instanţele au aplicat un tratament diferit pentru situaţii juridice identice. Criteriul care a stat la baza tratamentului diferit este dat de interpretarea diferită a aceloraşi acte normative, fără a exista astfel o practică unitară. Or, principiul egalităţii este consacrat şi transpus şi în legislaţia românească, prin Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. De asemenea, se invocă art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţie, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Totodată, în Dosarul nr. 321D/2019, autorul excepţiei compară situaţia economică a unor ţări din spaţiul european din perspectiva deficitului bugetar şi a datoriei publice. 30. În dosarele nr. 978D/2019 şi nr. 2.930D/2019, în plus, se susţine, în esenţă, că principiul constituţional al independenţei justiţiei apără inclusiv dreptul magistraţilor la acordarea indemnizaţiei de ieşire la pensie, ca parte integrantă a stabilităţii financiare a acestora, în aceeaşi măsură în care apără celelalte garanţii ale acestui principiu, dreptul la indemnizaţia de pensionare prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor fiind instituit în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în magistratură. Noţiunea de „independenţă a judecătorilor“ include nu doar o remuneraţie adecvată, comparabilă cu prestigiul profesiei şi cu scopul responsabilităţii lor, dar şi acordarea altor indemnizaţii băneşti suplimentare salariului, cum ar fi cea cu ocazia încetării carierei profesionale ca urmare a pensionării. Luând în considerare statutul judecătorului, scopul remuneraţiei judecătorilor este atât de a asigura independenţa, cât şi de a compensa în mod parţial restricţiile impuse prin lege. Totodată, cerinţa asigurării unei remuneraţii, a unei pensii, respectiv a unei indemnizaţii de pensionare adecvate pentru judecători este în conexiune nu numai cu principiul independenţei judecătorilor, ci şi cu cerinţele de calificare şi competenţă stabilite, precum şi cu interdicţiile impuse acestora, în măsura în care nu se impune respectarea aceluiaşi statut restrictiv de drepturi altor categorii socioprofesionale. Ca atare, nefiind necesară într-o societate democratică şi nici proporţională cu vreo situaţie, suspendarea repetată şi unilaterală a acordării indemnizaţiei de ieşire la pensie a magistraţilor prin acte normative temporare, dar succesive, fără a se prevedea un termen final de plată predictibil şi fără a se invoca o împrejurare extraordinară şi insurmontabilă a justificării amânării, ci doar criteriul subiectiv al unui efort bugetar suplimentar, este dată prin abuz de putere şi afectează caracterul previzibil al dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi implicit substanţa acestui drept. 31. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 321D/2019, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, rezumându-se la constatarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a excepţiei. În dosarele nr. 687D/2019 şi nr. 679D/2020, instanţa apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere normelor constituţionale invocate, deoarece nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totodată, dispoziţiile criticate nu aduc atingere nici principiului neretroactivităţii legii civile, deoarece prin lege se poate suspenda exerciţiul unui drept atât timp cât prin acea lege nu se abrogă însăşi existenţa dreptului conferit de legea în vigoare la momentul naşterii acestui drept. 32. Tribunalul Buzău - Secţia I civilă - Completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. 33. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. 34. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât întreaga argumentaţie a autorilor porneşte de la premisa că o lege nu se poate aplica decât atât timp cât este în vigoare, premisă care se dovedeşte a fi falsă în cazul de faţă, o lege putând continua să producă efecte asupra situaţiilor născute sub imperiul sau chiar ulterior abrogării. De asemenea, nu se poate vorbi despre o încălcare a normelor de tehnică legislativă, atât timp cât dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă se referă la efectele în timp pe care norma ce reglementează dreptul în discuţie le generează pentru perioada ulterioară abrogării sale, tocmai prin prisma analizării suspendării succesive a exerciţiului dreptului. În sensul celor precizate, instanţa menţionează Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 35. Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, textele de lege pretinse a fi neconstituţionale neîncălcând niciuna dintre prevederile constituţionale invocate. 36. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, având în vedere că în respectarea principiului statului de drept şi al previzibilităţii, predictibilităţii şi clarităţii legii, norma de drept care înlătură de la aplicare un drept deja stabilit trebuie să fie clară, coerentă, redactată cu suficientă precizie, ceea ce nu regăsim în cauza de faţă. Deşi prin Legea-cadru nr. 153/2017, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2017, dreptul la ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu mai este prevăzut, textul criticat pentru neconstituţionalitate îl înlătură de la exercitare pentru anul 2018. Lipsa de claritate şi coerenţă legislativă rezidă chiar din faptul că textele criticate înlătură de la aplicare, deşi nu în mod expres (prin indicarea textului de lege care reglementa dreptul), o dispoziţie legală care este abrogată expres anterior momentului adoptării ordonanţei de urgenţă. 37. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate nu sunt neconstituţionale, în condiţiile în care ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare, legiuitorul având libertatea ca în anumite perioade de timp să dispună suspendarea acordării respectivelor drepturi sau neacordarea acestora, sens în care Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant prin deciziile nr. 108 din 14 februarie 2006, nr. 1.250 din 7 octombrie 2010 şi nr. 1.658 din 28 decembrie 2010. Astfel, edictarea dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate s-a invocat intră în sfera de legiferare, statul bucurându-se de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea politicilor sale. 38. Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 39. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, în condiţiile în care prin actele normative criticate s-a urmărit adaptarea cadrului legal aferent acordării ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu sau la trecerea în rezervă, în raport cu actuala situaţie economică şi politică. 40. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, având în vedere faptul că prin acestea se suspendă doar exerciţiul dreptului la ajutoarele litigioase, în timp ce abrogarea Legii-cadru nr. 284/2010 priveşte însuşi dreptul la respectivele ajutoare, în substanţa sa. Textele legale criticate vizează efecte viitoare (realizarea plăţii ajutoarelor) ale unor situaţii juridice trecute (dreptul la ajutoare născut la trecerea în rezervă), supuse legii în vigoare la data producerii lor, iar din această perspectivă criticile formulate se dovedesc a fi lipsite de fundament. De asemenea, în Dosarul nr. 467D/2020, instanţa consideră că, în speţă, se menţin considerentele Curţii Constituţionale din deciziile nr. 326 din 25 iunie 2013, nr. 350 din 23 mai 2019 şi Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, aşa încât, în raport cu criticile formulate, se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În Dosarul nr. 47D/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile criticate nu sunt neconstituţionale. Acestea se află într-o succesiune legislativă care a consacrat aceeaşi opţiune a legiuitorului cu privire la valorificarea dreptului la ajutoare, între altele, la trecerea în rezervă. Voinţa exprimată constant începând din anul 2011, inclusiv prin dispoziţiile criticate, este clară în sensul de a nu se acorda aceste ajutoare şi, dată fiind continuitatea acestei soluţii, ea nu este afectată nici în previzibilitatea ori predictibilitatea ei. Cât priveşte lipsa de coerenţă legislativă, caracterul interpretabil al opţiunilor legiuitorului, prin aceea că se înlătură de la exercitare un drept instituit de Legea-cadru nr. 284/2010, abrogată, care nu mai este prevăzut prin legea-cadru de salarizare, în speţă, Legea-cadru nr. 153/2017, în aplicarea căreia sunt date ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 90/2017 şi nr. 114/2018, instanţa apreciază că acestea ţin de succesiunea şi aplicarea legilor în timp, respectiv, în cazul concret, de resortul instanţelor judecătoreşti învestite în cauzele cu acest obiect. 41. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu încalcă textele constituţionale invocate, fiind atributul exclusiv al legiuitorului intervenţia asupra actelor normative şi reglementarea situaţiilor care să corespundă nevoilor sociale existente la un moment dat. 42. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 43. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 467D/2020, apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, potrivit căreia ajutoarele şi indemnizaţiile reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, nu au temei constituţional, iar legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. 44. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, notele scrise depuse, susţinerile autorului prezent, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 45. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 46. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actele de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 10 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, ale art. 1 şi 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, şi ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. Cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale cu dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, în Dosarul nr. 321D/2019, şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, în dosarele nr. 421D/2019 şi nr. 688D/2019, Curtea reţine că, deşi aceste dispoziţii sunt menţionate de instanţele care au sesizat Curtea Constituţională în dispozitivele actelor de sesizare, din analiza notelor scrise ale autorilor excepţiei rezultă cu claritate că aceştia nu au invocat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii, ci ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016. De asemenea, analizând notele scrise ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate din toate dosarele, Curtea constată că aceştia critică numai dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, dispoziţii care au următorul conţinut: - Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“; – Art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“; – Art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017: „Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) şi art. 6-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.“; – Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017: „(1) În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“; – Art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“ 47. Curtea observă că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, iar dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi-au încetat aplicabilitatea. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va analiza constituţionalitatea acestora. 48. Autorii excepţiei consideră că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi alin. (5) privind statul român şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (2) privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) şi (2) privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (6) referitor la delegarea legislativă, art. 124 alin. (1)-(3) privind înfăptuirea justiţiei, art. 125 alin. (1) referitor la statutul judecătorilor, art. 126 alin. (6) referitor la instanţele judecătoreşti, art. 136 alin. (1) şi (5) privind proprietatea şi art. 146 alin. (1) lit. d) care reglementează atribuţia referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate. De asemenea, se invocă dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. Totodată, sunt invocate prevederile art. 7 din Declaraţia universală a drepturilor omului, ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale Primului Protocol la Convenţie, privind protecţia proprietăţii, şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţie, privind interzicerea generală a discriminării, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului. 49. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 59 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 11 mai 2016, Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 9 octombrie 2019, Decizia nr. 715 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 12 ianuarie 2021, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 16 noiembrie 2021, Decizia nr. 761 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 17 februarie 2022, Decizia nr. 72 din 24 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 2 iunie 2022, şi Decizia nr. 104 din 10 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 26 mai 2022, instanţa de contencios constituţional, respingând excepţiile de neconstituţionalitate, a statuat că ajutoarele sau indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. 50. Astfel, Curtea a observat că dispoziţiile de lege criticate fac parte din legi anuale de salarizare a personalului plătit din fonduri publice şi prevăd că în anii 2017-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Textele criticate au caracter general, referindu-se la toate categoriile de ajutoare sau indemnizaţii prevăzute de lege la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, cum sunt, cu titlu exemplificativ, cele prevăzute de: art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, art. 69 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, sau art. 73 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009. De asemenea, Curtea a reţinut că, în speţă, este vorba despre ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII: Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională“ la Legea-cadru nr. 284/2010, ajutor prevăzut pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu. Însă Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Noua reglementare nu conţine nicio dispoziţie similară celor din Legea-cadru nr. 284/2010 care instituiau ajutoarele şi indemnizaţiile. De asemenea, Legea-cadru nr. 153/2017 a abrogat dispoziţiile din ordonanţele de urgenţă ale Guvernului prin care a fost suspendată plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor în intervalul 2012-2016 inclusiv (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 472 din 8 iulie 2021, precitată, paragrafele 58 şi 59). 51. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, care impune standardele privind calitatea legii, prin Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, paragraful 60, şi Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1045 din 9 noiembrie 2020, paragraful 87, Curtea a reiterat statuările sale anterioare prin care a constatat conformitatea cu aceste standarde a actelor normative de suspendare a drepturilor salariale pentru intervalul 2010-2017 (a se vedea Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, precitată, paragrafele 96-98). În aceste decizii, Curtea a reţinut că înţelesul normelor de suspendare a plăţii drepturilor salariale a fost clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015. Astfel, în interpretarea instanţei supreme, voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept, precum şi faptul că dreptul la pensie şi condiţiile de pensionare, precum şi drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislaţie la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câştigat. 52. Curtea a mai reţinut, la paragraful 62 al Deciziei nr. 472 din 8 iulie 2021, că autorii au înţeles greşit semnificaţia abrogării art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, urmarea acestei abrogări este previzibilă şi clară în sensul că, dacă personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au trecut în rezervă sau direct în retragere, respectiv raporturile de serviciu au încetat, cu drept la pensie, după 1 iulie 2017, nu mai beneficiază de ajutoarele şi indemnizaţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010. Totodată, prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 8 martie 2021, paragraful 20, referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, din cauza caracterului imprevizibil al dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, invocând jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că „persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“(a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30, precum şi Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 6 ianuarie 2021, paragraful 19). 53. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, precitată, paragraful 21, Curtea a arătat că textul constituţional invocat priveşte valorile supreme ale statului de drept, fiind o reglementare de principiu ce constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale. Având în vedere acestea, precum şi faptul că ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă textele criticate nu fac parte din această categorie a drepturilor fundamentale, Curtea a apreciat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. 54. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, precitată, paragraful 91, Curtea a constatat conformitatea cu această normă constituţională a unor dispoziţii cu un conţinut similar cu cel al dispoziţiilor criticate. Astfel, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 24, şi Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, paragraful 18, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate nu retroactivează. 55. Referitor la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, şi a principiului nediscriminării, consacrat de art. 14 din Convenţie şi de Protocolul nr. 12 la aceasta, Curtea a reţinut că autorii excepţiei susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate creează situaţii juridice discriminatorii faţă de persoanele care au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive, prin care li s-a acordat ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Având în vedere această critică, Curtea a constatat că susţinerea autorilor excepţiei nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, ci vizează, în realitate, aplicarea diferită a legii de către instanţele judecătoreşti, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. 56. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 6 august 2018, faptul că legiuitorul a considerat că, în ipoteza încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a decesului angajatului, se aplică dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor respective nu poate constitui un privilegiu care să conducă la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici nu creează discriminare între categoriile de angajaţi. Astfel, prin Decizia nr. 192 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 8 iunie 2017, paragraful 22, Curtea a reţinut că, având în vedere această situaţie obiectiv diferită, prin reglementarea criticată legiuitorul a avut în vedere considerente de protecţie socială a familiilor celor decedaţi. 57. De asemenea, cu privire la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate creează situaţii juridice discriminatorii faţă de persoanele care au ieşit la pensie anterior suspendării plăţii indemnizaţiei/ajutorului, prin Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 32, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată, deoarece, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că situaţia diferită în care se află cetăţenii, în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, sau Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Curtea a constatat că respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate. 58. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 41 din Constituţie, prin Decizia nr. 124 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 27 mai 2020, paragraful 33, invocând jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituţie, salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială care privesc: securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, „precum şi în alte situaţii specifice, stabilite prin lege“. Prin urmare, nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. 59. Referindu-se la compatibilitatea prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate, prin Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, paragraful 69, şi Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, paragraful 20, Curtea a reiterat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii, prin modificări legislative corespunzătoare. În acelaşi sens este şi Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragrafele 15 şi 19, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului aminteşte că, datorită unei cunoaşteri directe a propriei societăţi şi a necesităţilor acesteia, autorităţile naţionale se află, în principiu, într-o poziţie mai adecvată decât instanţa internaţională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecinţă, în cadrul mecanismului de protecţie creat de Convenţie este de competenţa acestora să se pronunţe primele cu privire la existenţa unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice şi sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilităţii publice“, cu excepţia cazului în care raţionamentul său se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil. 60. Referitor la critica privind încălcarea art. 47 din Constituţie, prin Decizia nr. 366 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, paragrafele 23 şi 24, Curtea Constituţională a reţinut ca relevante considerentele Deciziei nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, în care a constatat că „stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil“. Or, în lumina acestor considerente, Curtea a apreciat că dispoziţiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente, în funcţie de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat. 61. Cu privire la invocarea art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, precitată, paragraful 21, Curtea a reţinut, în esenţă, că ajutoarele sau indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu au temei constituţional, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora şi, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a arătat că nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. 62. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 124 alin. (3) din Constituţie, Curtea observă că, prin Decizia nr. 557 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 17 august 2015, paragraful 19, şi Decizia nr. 59 din 16 februarie 2016, paragraful 20, a reţinut că neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor nu poate conduce la afectarea statutului constituţional al judecătorilor şi procurorilor. Indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. 63. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 64. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ilarie Achim, de Florentin Ştefan şi de Ionel Leonard Gheorghe, Ion Florin Lungu şi Dănuţ Ştefan în dosarele nr. 13.416/3/2017, nr. 36.426/3/2018 şi nr. 18.431/3/2018* ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Aurel Dragu în Dosarul nr. 33.996/3/2018 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă - Completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, de Ioan Dumitru în Dosarul nr. 675/39/2018 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Ioan Hossu, Lucian Vasile Irimuş şi Dorin Vanca, precum şi de Nicolae Ionel Bălan, Ilie Chiorean, Dorel Ciuhat, Dorel Costraş, Liviu Cucui, Gheorghe Dolcoş, Daniel Duţă, Iulian Galatan, Florin Gruiţa, Tiberiu Iozsa, Neculai Liuţe, Nicolae Lunca, Vasile Lupse, Vasile Mihalca, Ion Militaru, Vasile Petrule, Vasile Porumb, Ilie Rad, Dănuţ Sorinel Şerban, Eugeniu Tancau, Gheorghe Tane, Nicolae Ioan Tănase, Gigi Tepus, Simion Tocanel, Iuliu Ţolea, Mihai Vasile şi Ioan Zaharia, în dosarele nr. 12.759/3/2018 şi nr. 25.766/3/2018 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Maria Cecilia Rimili în Dosarul nr. 27/83/2019 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, de Dumitru-Sorin Pantazi, precum şi de Chiva Cânjau, Costică Cojoc şi Maria Ionescu în dosarele nr. 6.742/118/2017 şi nr. 12.746/3/2018 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Emil-Doru Cirstoiu, Aurel Cotelea, Gheorghe Damian, Fănică Lepădatu, de Măricel Moldovianu, Ionel-Mircea Mudura, Ilie Stan, Constantin Şchiopu, Adrian Teodorescu şi Dragomir Tudor în Dosarul nr. 25.773/3/2018 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Ştefan Birceanu, Nicuşor Drăgoi, Gheorghe Jucătoru, Gheorghe Marin şi Ioan Pătraşcu în Dosarul nr. 32.099/3/2018 al Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Petre Roşu, Gheorghe Bărbulescu, Marian Zaharia, Daniel Viorel Bizechi şi Radu Dumitru în Dosarul nr. 36.431/3/2018 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Laurenţiu-Eduard Chirea, Eugenia Dospinescu şi Niculaie Stroe, de Viorel Amza, Ioan Baligi, Liviu Fetcu, Marian Garaiacu, Vasile-Leonard Glod, Nicolae Horvath, Romeo Livadaru, Lucian Neacşu, Nuta Sindrilaru şi Valer Tarta, precum şi de Constantin Costel Cristea în dosarele nr. 12.748/3/2018, nr. 1.012/87/2018 şi nr. 5.225/3/2018* ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Irina Maria Coliban în Dosarul nr. 2.307/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia a I civilă - Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, precum şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Buzău - Secţia I civilă - Completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Constanţa –- Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Braşov - Secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
