Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 457 din 11 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 457 din 11 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 833 din 14 octombrie 2019
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria         │- preşedinte      │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea T.A.G.C.M. Dunărea - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 4.940/3/2016/a1 (număr vechi 1.342/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.601D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, instituirea taxelor judiciare de timbru în legătură cu procedurile judiciare fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului. Se arată că pretinsa neconstituţionalitate invocată de autor rezultă din compararea dispoziţiilor art. 42 alin. (1) lit. d) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 cu cele ale alin. (6) al aceluiaşi articol, care presupune o acţiune insuficient timbrată. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederile Constituţiei, şi nu compararea mai multor texte de lege între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii sau principii constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 6 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.940/3/2016/a1 (număr vechi 1.342/2017), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Societatea T.A.G.C.M. Dunărea - S.A. din Galaţi, în calea de atac a apelului formulat într-o cauză având ca obiect o cerere de restituire a taxei judiciare de timbru.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât creează un tratament discriminatoriu, pe de o parte, între justiţiabilii care nu au achitat deloc taxa de timbru şi justiţiabilii care au achitat parţial taxa de timbru, iar, pe de altă parte, între justiţiabilii care au achitat parţial taxa de timbru, dar în proporţie diferită.
    6. Se apreciază că, pornind de la concepţia legiuitorului, în sensul că actul de justiţie reprezintă, în esenţă, un serviciu de interes public ce trebuie susţinut prin plata taxelor judiciare de timbru, apare ca fiind discriminatorie situaţia restituirii taxei de timbru în cazul cererilor anulate în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă faţă de situaţia nerestituirii taxelor judiciare de timbru achitate parţial în cereri de chemare în judecată anulate în baza aceleiaşi dispoziţii legale.
    7. Autoarea consideră că se ajunge în situaţia de a-l sancţiona suplimentar pe cel care a achitat parţial o taxă de timbru, faţă de reclamantul care nu achită deloc taxa pusă în vedere, respectiv faţă de reclamantul care o achită integral şi recuperează, prin restituire, jumătate din cuantumul acesteia, aşa cum prevăd textele criticate.
    8. Se afirmă că, reglementând de această manieră posibilitatea restituirii a jumătate din taxa achitată doar în situaţia timbrării corecte a cererilor anulate în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se ajunge la crearea, în mod evident, a unei situaţii mult mai grele pentru justiţiabilul care taxează „serviciul public“ accesat faţă de cel care a taxat corect, dar mai ales faţă de cel care nu taxează în niciun fel, beneficiind astfel de un serviciu gratuit.
    9. Se susţine că norma contestată este de natură să conducă la o plată arbitrară, raportat la următorul raţionament: fiecare justiţiabil căruia i s-a respins acţiunea ca insuficient timbrată va fi plătit o anumită sumă de bani ce nu are un cuantum fix şi nici nu constituie o cotă procentuală din taxa datorată, ci este o sumă aleatorie, aşa cum a înţeles fiecare justiţiabil să achite, aspect ce creează o situaţie inechitabilă între justiţiabili. Caracterul inechitabil este şi mai pronunţat dacă se au în vedere justiţiabilii cărora le-a fost anulată cererea de chemare în judecată în baza aceluiaşi temei legal, dar care nu au achitat deloc taxa judiciară de timbru şi care astfel nu sunt şi nici nu vor putea fi obligaţi la plata taxei judiciare de timbru.
    10. În final, raportat la cele menţionate, se conchide că dispoziţiile legale criticate stabilesc un tratament discriminatoriu între persoane aflate în situaţii identice [formularea unor cereri de chemare în judecată anulate în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă], în măsura în care restituirea taxei judiciare de timbru se face numai în cazul cererilor de chemare în judecată corect timbrate.
    11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este întemeiată, având în vedere că prevederile criticate nu contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi nici art. 53 din Constituţie. În acest sens menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia taxelor judiciare de timbru, respectiv Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
    "(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii:
    [...]
    d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât; [...]
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) şi i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluţionat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti."

    16. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind statul român, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) prin care se arată că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în anumite situaţii.
    18. Totodată, Curtea observă că art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, supus controlului de constituţionalitate, face trimitere la dispoziţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă potrivit cărora „Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).“
    19. Relativ la art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală Verificarea cererii şi regularizarea acesteia, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că prin aceste dispoziţii legale legiuitorul a dorit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. În privinţa cererii de chemare în judecată, prin Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, Curtea a statuat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate şi probele solicitate, precum şi la asigurarea celerităţii procesului, permiţând astfel o bună desfăşurare a judecăţii într-un termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Curtea a mai reţinut că instanţele de judecată sunt singurele competente să aprecieze, în concret, în ce măsură anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată au o suficientă gravitate pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării. În acest sens a se vedea Decizia nr. 583 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 18 noiembrie 2015. De asemenea, Curtea a statuat că anularea cererii de chemare în judecată reprezintă un act de dispoziţie al instanţei, în respectarea principiului legalităţii consacrat de art. 7 alin. (2) din Codul de procedură civilă potrivit căruia „Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 306 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 26 iulie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 193 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din data de 22 august 2018, paragraful 26).
    20. Referitor la materia restituirii taxelor judiciare de timbru, prin Decizia nr. 283 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 20 iulie 2016, paragraful 15, Curtea a reţinut că o reglementare similară dispoziţiilor legale criticate se regăsea în cuprinsul art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care cuprindea dispoziţii referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru. Asupra acestor prevederi de lege, Curtea s-a mai pronunţat, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 3 octombrie 2005, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a reţinut că „textul art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 cuprinde prevederi referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, evitându-se astfel o îmbogăţire fără justă cauză a statului, şi acoperă o paletă largă de situaţii în care se restituie, în totalitate sau în parte, taxele judiciare de timbru“. De asemenea, Curtea a constatat că, „potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută de lege, astfel încât stabilirea cazurilor în care se restituie taxele judiciare de timbru este de competenţa legiuitorului“.
    21. Totodată, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea a reţinut că, în momentul în care justiţia a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupun declanşarea şi desfăşurarea unui proces a fost deja pus în mişcare, ceea ce implică o serie de cheltuieli, uneori foarte costisitoare, astfel încât, având în vedere tocmai caracterul de serviciu public al justiţiei, aceasta nu poate fi învestită în mod gratuit. În acest sens a se vedea Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, precitată.
    22. Prin Decizia nr. 264 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016, paragraful 20, Curtea a statuat că judecătorul urmează să aprecieze care este cuantumul sumei care va fi reţinută, corespunzător, în funcţie de specificitatea cauzei şi a activităţilor desfăşurate până la momentul la care acesta constată că devine aplicabil vreunul dintre cazurile de restituire, integrală sau parţială, a sumei plătite de reclamant cu titlu de taxă judiciară de timbru. Totodată, Curtea a reiterat cele statuate în jurisprudenţa sa, în sensul că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului (Decizia nr. 109 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011, Decizia nr. 1.072 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010, Decizia nr. 494 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, sau Decizia nr. 845 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007). De asemenea, Curtea a reţinut că, atunci când timbrarea acţiunii este o cerinţă imperativă a legii, judecătorul nu poate soluţiona o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plăţii taxei de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată (Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013).
    23. În continuare, sintetizând criticile formulate, Curtea reţine că neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost dedusă dintr-un pretins tratament discriminatoriu instituit, pe de o parte, între justiţiabilii care nu au achitat deloc taxa de timbru şi justiţiabilii care au achitat parţial taxa de timbru, iar, pe de altă parte, între justiţiabilii care au achitat parţial taxa de timbru, dar în proporţie diferită.
    24. Cu privire la principiul egalităţii, Curtea a statuat, în mod constant, că acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, justiţiabilii care au achitat taxa judiciară de timbru integral nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu justiţiabilii care nu au plătit taxa judiciară de timbru sau au plătit-o parţial, aşa încât tratamentul juridic este diferit. Textul de lege criticat prevede situaţia în care acţiunea a fost corect timbrată.
    25. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie.
    26. În final, Curtea nu poate reţine nici susţinerea potrivit căreia justiţiabilul care nu plăteşte nicio taxă judiciară de timbru beneficiază de un serviciu gratuit, având în vedere faptul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, legiuitorul optând pentru plata anterioară prestării serviciului public al justiţiei indiferent de faza procesuală a litigiului.
    27. Sub aspectul invocării art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea observă că lipseşte explicitarea pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 prevede că „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 464 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014, şi Decizia nr. 173 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 12 iulie 2017).
    28. Referitor la prevederile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi şi, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.
    29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea T.A.G.C.M. Dunărea - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 4.940/3/2016/a1 (număr vechi 1.342/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2019.


                    PREŞEDINTE
                    prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 457 din 11 iulie 2019

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016