Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 455 din 11 iulie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 455 din 11 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 844 din 17 octombrie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ioana Aurelia Roşu în Dosarul nr. 17.206/300/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.459D/2017.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Silvia Uscov, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de judecată şi aflate la dosarul cauzei. Astfel, susţine, în esenţă, existenţa unei necorelări legislative între dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi cele ale Codului de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, deoarece nu s-au operat modificările corespunzătoare, aşa încât, după renumerotarea articolelor din cod, nu se poate considera că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 fac trimitere la art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În acest context se afirmă că nu se poate face o interpretare istorică a modificărilor aduse actelor normative, legea trebuie să fie clară şi previzibilă. Cu privire la celelalte critici de neconstituţionalitate apreciază că instanţa de contencios constituţional ar trebui să îşi reconsidere jurisprudenţa în materie.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, problema necorelării legislative excedând competenţei Curţii. De asemenea, se arată că, pe fond, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind analizate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 667 din 24 octombrie 2017.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Încheierea din 5 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.206/300/2016/a1, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Ioana Aurelia Roşu într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare şi o cerere de suspendare a executării silite.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu privire la critica raportată la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5), ale art. 15 alin. (1) şi ale art. 139 alin. (1), se susţine, în esenţă, că există o necorelare legislativă a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 cu cele ale Codului de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, deoarece nu s-au operat modificările corespunzătoare, aşa încât, după renumerotarea articolelor din cod, nu se poate considera că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 fac trimitere la art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În cazul în care instanţele ar aprecia că art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 s-ar raporta la art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, atunci s-ar substitui legiuitorului, dând naştere unui conflict juridic de natură constituţională între puterea judecătorească şi puterea legislativă, din cauza lipsei de activitate a legiuitorului în această materie.
    7. În ceea ce priveşte critica raportată la prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 56 din Constituţie se consideră, în esenţă, că art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin trimiterea făcută la art. 3 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, este neconstituţional în condiţiile în care justiţiabilul român nu are un acces efectiv la justiţie în vederea apărării drepturilor sale, principiul fiind golit de substanţă, iar drepturile garantate devin iluzorii.
    8. Se menţionează că reglementarea din materia taxelor judiciare de timbru, ce fixează taxele de timbru la un nivel ce depăşeşte cu mult posibilităţile de plată ale justiţiabililor, conduce la limitarea liberului acces la justiţie, mai ales pentru cei care se află într-o poziţie vulnerabilă, respectiv debitorii dintr-un dosar de executare silită, care formulează o contestaţie la executare, prin care aduc în discuţie şi motive de fapt şi de drept cu privire la fondul dreptului. Ca atare, statul este ţinut să acorde oricărei persoane toate facilităţile rezonabile de drept şi de fapt pentru a accede la instanţă, iar acest lucru trebuie să se reflecte prin stabilirea unor costuri accesibile ale procedurilor judiciare, care să nu împiedice încercarea de a apela la justiţie pentru realizarea sau apărarea unui drept, ci să asigure efectivitatea dreptului de acces.
    9. Se afirmă că scutirea, reducerea sau eşalonarea plăţii taxelor judiciare de timbru nu constituie în actuala reglementare un remediu efectiv pentru limitarea accesului la justiţie, având în vedere condiţiile concrete de acordare a acestora, prin menţinerea pentru persoanele fizice a valorilor şi a limitelor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
    10. Se arată că este unanim acceptat faptul că accesul liber la justiţie nu poate fi un drept absolut, ci poate fi limitat, însă aceste limitări trebuie să fie rezonabile şi proporţionale cu scopul urmărit. Însă, atunci când se stabilesc taxe judiciare de timbru exorbitante, care depăşesc cu mult cheltuielile prilejuite de realizarea actului de justiţie şi posibilităţile de plată ale justiţiabilului, limitarea dreptului de acces liber la justiţie nu mai are caracter proporţional.
    11. Se afirmă că într-o jurisprudenţă vastă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că fixarea unor taxe de timbru excesive determină încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie, statuând că se aduce atingere esenţei dreptului de acces la justiţie. În acest sens se menţionează jurisprudenţa instanţei europene în materie, de exemplu, Hotărârea din 24 mai 2006, pronunţată în Cauza Weissman şi alţii împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României şi Hotărârea din 8 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Rusen împotriva României. Prin urmare, se susţine că stabilirea unei taxe judiciare de timbru la valoarea obiectului pretenţiei, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, aduce atingere art. 6 din Convenţie şi art. 21 din Constituţie.
    12. În final, se apreciază că, prin prisma cuantumului ridicat al taxei judiciare de timbru, aceasta nu reprezintă o contraprestaţie în raport cu serviciul public ce urmează a fi prestat, ci dobândeşte caracterul unei sancţiuni ce nu are nicio legătură cu pretinsul serviciu prestat de către stat.
    13. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul că textele de lege criticate sunt constituţionale.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, arătând că, în această materie, Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 20 aprilie 2010, Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010 sau Decizia nr. 1.202 din 5 octombrie 2010, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor, echivalentul taxelor judiciare de timbru fiind integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză.
    16. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere formulat anterior şi reţinut de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 503 din 7 octombrie 2014 şi deciziile nr. 515 şi 533 din 9 octombrie 2014, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, având următorul cuprins: „În cazul în care prin contestaţia la executare silită se invocă, în condiţiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabileşte potrivit art. 3 alin. (1).“
    20. Curtea reţine că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, la care textul criticat face trimitere, reglementează formulele generale de calcul al taxei judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti.
    21. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 56 cu privire la contribuţii financiare şi art. 139 alin. (1) cu privire la impozite, taxe şi alte contribuţii.
    22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici, în esenţă, similare, excepţiile de neconstituţionalitate fiind respinse. În acest sens sunt Decizia nr. 667 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 22 februarie 2018, Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, şi Decizia nr. 503 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 9 decembrie 2014.
    23. Astfel, prin Decizia nr. 667 din 24 octombrie 2017, paragrafele 16-18, Curtea a reţinut că „textul de lege criticat se referă la modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru ce trebuie achitată în cazul contestaţiei la executarea silită formulată în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească şi face referire la art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, care prevede că, într-o asemenea ipoteză, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui. În prezent, după republicarea Codului de procedură civilă în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, dispoziţiile legale menţionate se regăsesc la art. 713 alin. (2) şi instituie o regulă diferită faţă de cea privitoare la executarea silită care se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrare, prevăzută în art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, când debitorul nu va putea invoca pe calea contestaţiei motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. În ipoteza avută în vedere de textul de lege supus controlului de constituţionalitate, taxa judiciară de timbru ce trebuie achitată pentru introducerea contestaţiei la executare se calculează în funcţie de valoarea obiectului litigiului, potrivit formulelor generale cuprinse în art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, referitoare la calculul taxei judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti. Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, criticate în cauza de faţă, reprezintă o excepţie de la regula instituită prin art. 10 alin. (2) din acelaşi act normativ, potrivit căreia, în cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite, dar taxa nu poate depăşi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată, iar în cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţia la executare se taxează cu 100 lei. Aşadar, legiuitorul a reglementat regula generală potrivit căreia nivelul taxei judiciare de timbru aferente contestaţiei la executare este plafonat la maximum 1.000 lei, când obiectul executării este evaluabil în bani, respectiv la 100 lei, când obiectul executării silite nu este evaluabil în bani.“
    24. De asemenea, prin Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014, paragraful 18, Curtea a apreciat că este firească distincţia operată de legiuitor între situaţia reglementată la art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi cea corespunzătoare art. 10 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă. Curtea a precizat că, dacă o asemenea taxă judiciară de timbru nu ar fi fost reglementată, legiuitorul ar fi generat o discriminare negativă a justiţiabililor ce formulează contestaţia la executare pe calea acţiunii principale, în condiţiile art. 10 alin. (2), ceea ce ar fi fost contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    25. Prin Decizia nr. 667 din 24 octombrie 2017, paragraful 21, Curtea a statuat că „textul de lege criticat întruneşte elemente suficiente care să asigure claritatea şi previzibilitatea acestuia, astfel că nu se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Conform prevederilor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, debitorul are posibilitatea să invoce şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, ceea ce converteşte contestaţia la executare într-o nouă cale de atac cu efect devolutiv, fiind justificat ca formula de calcul al taxei judiciare de timbru aferentă unei astfel de contestaţii la executare (atipice) să se calculeze la fel ca în cazul unei noi acţiuni judiciare, deci prin raportare la art. 3 alin. (1) din ordonanţă“.
    26. Cu privire la susţinerea autoarei excepţiei referitoare la faptul că stabilirea unei taxe judiciare de timbru la valoarea obiectului pretenţiei, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, aduce atingere art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, activitatea autorităţii judecătoreşti corespunde asigurării unui serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007). În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru, pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. Curtea a mai reţinut că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 104 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014). Curtea a observat că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat dacă accesul liber la justiţie este un drept absolut şi dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau al unei limitări. Astfel, instanţa europeană a statuat că „dreptul la un tribunal“ nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Larco şi alţii împotriva României, paragrafele 54 şi 58, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligaţia de a plăti în faţa instanţelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată o limitare a dreptului de acces la o instanţă, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei, fiind proporţională cu suma solicitată de reclamant (a se vedea în acest sens Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, paragraful 31).
    27. În ceea ce priveşte susţinerea autoarei potrivit căreia cuantumul taxelor judiciare de timbru depăşeşte cu mult posibilităţile de plată ale justiţiabililor, prin Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014, paragraful 21, Curtea a arătat că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, a fost reglementată „acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii“ (art. 1), care se adresează oricărei persoane fizice, „în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale“ (art. 4), şi se concretizează în „scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită“ [art. 6 lit. d)]. Aşa fiind, Curtea Constituţională nu a putut reţine criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la prevederile art. 21 şi 56 din Legea fundamentală şi ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    29. Distinct de cele menţionate, cât priveşte susţinerea referitoare la aspecte de necorelare legislativă a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 cu cele ale Codului de procedură civilă, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că pretinsele necorelări ale prevederilor unei legi cu alte acte normative nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci, potrivit art. 79 din Constituţie, sunt de competenţa Consiliului Legislativ. În acest sens a se vedea Decizia nr. 468 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1014 din 29 noiembrie 2018.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Aurelia Roşu în Dosarul nr. 17.206/300/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2019.


                    PREŞEDINTE
                    prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice