Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 454 din 25 octombrie 2022  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. f) şi ale art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi ale art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 454 din 25 octombrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. f) şi ale art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi ale art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 31 din 11 ianuarie 2023

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. f) raportat la art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi la art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, excepţie ridicată de Denisa Silivestru în Dosarul nr. 1.840/312/2018 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 279D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, pe de o parte, există jurisprudenţă a instanţei de contencios constituţional în această materie, respectiv deciziile nr. 122 din 28 februarie 2019, nr. 42 din 14 ianuarie 2010 şi nr. 287 din 11 martie 2008, iar, pe de altă parte, aspectele invocate în concret de către autoarea excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 9 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.840/312/2018, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. f) raportat la art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi la art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006. Excepţia a fost ridicată de Denisa Silivestru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că din analiza dispoziţiilor legale criticate se observă că sub plaja diversă de semne şi alte acţiuni de dinamică fizică ale poliţistului rutier şi sub sancţiunea deosebit de severă a suspendării dreptului de a conduce sunt puse la încercare, pe de o parte, priceperea poliţistului rutier, în sensul ca braţele sale să acţioneze în deplină verticalitate/ orizontalitate, iar rotirea braţelor să nu fie nicidecum altfel decât vioaie, şi, pe de altă parte, percepţia conducătorului auto, strâns legată de capacitatea pur subiectivă de corelare a limbajului corpului emis de poliţist cu o anumită semnificaţie, la care se adaugă şi condiţiile de trafic, oboseala şi vizibilitatea - care poate fi limitată de alţi factori, cum ar fi un alt participant la trafic ce se află înainte -, lista condiţiilor ce pot influenţa şi se pot interpune în canalul de comunicare nefiind epuizată aici. Însă, la o simplă evaluare doar a sintagmei „rotire vioaie“ se pot lansa ipoteze personale despre semnificaţia sa şi în funcţie de temperamentului fiecăruia. Ceea ce reprezintă vioi pentru o persoană poate reprezenta o acţiune deosebit de lentă pentru o alta - aspecte care privesc atât pe emitentul acţiunii (poliţistul), cât şi pe receptorul acţiunii (conducătorul auto).
    6. Ca atare, dat fiind caracterul echivoc, larg interpretativ al textului de lege analizat, prin raportare la conduite pur subiective, norma cuprinsă în art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 lasă loc unui arbitrar ce nu se subscrie cerinţei de claritate, previzibilitate şi accesibilitate care trebuie să caracterizeze orice act normativ. În acest context, se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la calitatea actelor normative, respectiv deciziile nr. 232 din 5 iulie 2001, nr. 234 din 5 iulie 2001, nr. 1 din 10 ianuarie 2014 şi nr. 732 din 16 decembrie 2014.
    7. De asemenea, se afirmă că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţiile în materie rutieră intră în sfera acuzaţiilor în materie penală, aşa încât restrângerea drepturilor persoanei de a conduce autovehicule, dar şi posibilitatea ca nerespectarea perioadei de suspendare să devină infracţiunea prevăzută de art. 335 din Codul penal sunt suficient de serioase pentru a fi apreciate ca fiind veritabile acuzaţii din partea organelor statului. Totodată, se arată că, prin Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, Curtea Constituţională a statuat că o noţiune legală poate avea un conţinut şi un înţeles autonom, ce diferă de la o lege la alta, cu condiţia ca legea care utilizează termenul respectiv să îl şi definească. În caz contrar, destinatarul normei este acela care va stabili înţelesul respectivei noţiuni, de la caz la caz, printr-o apreciere care nu poate fi decât una subiectivă şi, în consecinţă, discreţionară.
    8. Prin urmare, noţiunile utilizate de art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu referire la art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, nefiind clar definite, sunt discreţionare şi, implicit, nu corespund principiului prevalenţei pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, consacrat de art. 20 din Constituţie, şi principiului garanţiei la un proces echitabil, afectând, totodată, şi prevederile art. 53 din Legea fundamentală.
    9. În consecinţă, soluţia consacrată de art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu referire la art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, depăşeşte limitele de proporţionalitate cu situaţia care a determinat-o şi încalcă prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în ceea ce priveşte legalitatea incriminării şi dreptul la un proces echitabil, reglementate de art. 6 şi art. 7, fiind neconstituţională.
    10. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile normative contestate corespund cerinţelor de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, desprinse din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunile utilizate fiind, contrar afirmaţiilor petentei, suficient de clare pentru ca destinatarul legii să înţeleagă conduita pe care trebuie să o urmeze. De asemenea, nu se poate reţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, petenta nearătând, de altfel, în ce constă această încălcare prin raportare la dispoziţiile normative contestate.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 100 alin. (3) lit. f) raportate la art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006), republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006. Însă, analizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 100 alin. (3) lit. f) şi ale art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi ale art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, care au următorul cuprins:
    - Art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: [...] f) nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;“;
    – Art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „Participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, precum şi semnificaţia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: a) semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier;“;
    – Art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002:
    "(1) Semnalele poliţistului care dirijează circulaţia au următoarele semnificaţii:
    a) braţul ridicat vertical semnifică «atenţie, oprire» pentru toţi participanţii la trafic care se apropie, cu excepţia conducătorilor de vehicule care nu ar mai putea opri în condiţii de siguranţă. Dacă semnalul este dat într-o intersecţie, aceasta nu impune oprirea conducătorilor de vehicule care se află deja angajaţi în traversare;
    b) braţul sau braţele întinse orizontal semnifică «oprire» pentru toţi participanţii la trafic care, indiferent de sensul lor de mers, circulă din direcţia sau direcţiile intersectate de braţul sau braţele întinse. După ce a dat acest semnal, poliţistul poate coborî braţul sau braţele, poziţia sa însemnând, de asemenea, «oprire» pentru participanţii la trafic care vin din faţă ori din spate;
    c) balansarea, pe timp de noapte, în plan vertical, a unui dispozitiv cu lumina roşie ori a bastonului fluorescent-reflectorizant semnifică «oprire» pentru participanţii la trafic spre care este îndreptat;
    d) balansarea pe verticală a braţului, având palma orientată către sol, semnifică reducerea vitezei;
    e) rotirea vioaie a braţului semnifică mărirea vitezei de deplasare a vehiculelor sau grăbirea traversării drumului de către pietoni.
(2) Poliţistul care dirijează circulaţia poate efectua semnal cu braţul ca vehiculul să avanseze, să depăşească, să treacă prin faţa ori prin spatele său, să îl ocolească prin partea sa stângă sau dreaptă, iar pietonii să traverseze drumul ori să se oprească.
(3) La efectuarea comenzilor prevăzute la alin. (1) şi (2), poliţistul poate folosi şi fluierul."


    15. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, Curtea constată inadmisibilitatea acesteia, întrucât, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, instanţa de contencios constituţional „hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial“. De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea „[...] decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă [...]“. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor altor categorii de acte normative decât cele prevăzute expres şi limitativ de norma constituţională şi de legea organică a Curţii Constituţionale este inadmisibilă.
    17. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. f) şi ale art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, din analiza conţinutului normativ al acestor texte, Curtea observă că acestea reglementează sancţiunea pentru nerespectarea de către participanţii la trafic a semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
    18. Cu privire la susţinerea ce vizează neclaritatea dispoziţiilor criticate, Curtea reţine că, deşi autoarea excepţiei nu se raportează, în mod expres, la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, din motivarea excepţiei rezultă că aceasta susţine încălcarea principiului legalităţii, în componenta privind calitatea legii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
    19. Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei privind lipsa de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor legale criticate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).
    20. Cu privire la aceleaşi cerinţe de calitate a legii, garanţie a principiului legalităţii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile din 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007, 24 mai 2007 şi 5 ianuarie 2000, pronunţate în cauzele Rotaru împotriva României (paragraful 52), Sissanis împotriva României (paragraful 66), Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României (paragraful 34) şi Beyeler împotriva Italiei (paragraful 109), a reţinut obligativitatea asigurării acestor standarde de calitate a legii drept garanţie a principiului legalităţii. În plus, s-a statuat faptul că nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita; apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, întro măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.
    21. Aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea reţine că dispoziţiile criticate, potrivit cărora nerespectarea de către participanţii la trafic a semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu constituie contravenţie, au un conţinut normativ clar şi precis pentru a putea fi aplicate şi oferă suficiente repere pentru ca destinatarii acestora - în cazul de faţă, participanţii la trafic - să înţeleagă sensul lor şi să îşi adapteze conduita. Aşadar, având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate respectă exigenţele de calitate a legii, fiind conforme art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    22. De altfel, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice au fost explicitate „semnalele“ poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
    23. Referitor la critica raportată la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine că accesul liberul la justiţie al persoanei care a fost sancţionată contravenţional este asigurat prin posibilitatea de a formula plângere, în condiţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la serviciul poliţiei rutiere în a cărui rază de competenţă a fost constatată fapta“, cadru în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, aceasta poate formula toate apărările pe care le consideră necesare, iar instanţa de judecată, verificând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, hotărăşte asupra sancţiunilor aplicate. În acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, reglementarea-cadru în materie contravenţională, prevede că: „Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcuto şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile art. 236^1 şi ale art. 405 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.“
    24. Prin urmare, Curtea constată că textele de lege criticate prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii - nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu - care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“.
    25. În ceea ce priveşte invocarea art. 53 din Constituţie, acesta nu are incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, excepţie ridicată de Denisa Silivestru în Dosarul nr. 1.840/312/2018 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 100 alin. (3) lit. f) şi ale art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 octombrie 2022.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016