Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬──────────────────┬┐
│Marian Enache │- preşedinte ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Mihaela Ciochină │- judecător ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Cristian Deliorga │- judecător ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător ││
│Licu │ ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Laura-Iuliana │- judecător ││
│Scântei │ ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Gheorghe Stan │- judecător ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Varga Attila │- judecător ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Ioana Marilena │- ││
│Chiorean │magistrat-asistent││
└──────────────────┴──────────────────┴┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (2)-(4) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.518/108/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.789D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul este la al doilea termen de judecată şi că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar o cerere prin care precizează că nu are avocat şi solicită comunicarea tuturor actelor din dosar. 3. Preşedintele Curţii constată cauza ca fiind în stare de judecată, întrucât nu s-a formulat expres o cerere de amânare, iar la termenul anterior Curtea a acordat deja un termen pentru asigurarea dreptului la apărare. Astfel, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 758 din 9 noiembrie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 106 din 8 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.518/108/2018, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (2)-(4) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petentul Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Încheierii nr. 15 din 20 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Arad, prin care a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) lit. c) raportate la art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 şi a fost respinsă cererea autorului excepţiei privind acordarea de compensaţii financiare, cerere formulată, în temeiul Legii nr. 211/2004, în calitate de victimă a unor infracţiuni. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece constituie temeiul în baza căruia au fost formate completele care au judecat cauza sa, complete care nu au fost formate aleatoriu, ci prin numire, deşi se impunea să se formeze prin tragerea la sorţi a membrilor. Astfel, prin modalitatea de formare a completelor au fost încălcate dispoziţiile art. 11, 16, 20, 21 şi 24 din Constituţie, precum şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 6. Se susţine că toate cauzele trebuie instrumentate de către un complet independent şi faţă de conducerea instanţei şi faţă de orice alte persoane juridice şi fizice şi care să nu creeze o aparentă lipsă de imparţialitate sau de independenţă, aşa cum au stabilit Curtea Constituţională în decizia sa privind componenţa completelor de 5 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. 7. În final, se arată că dispoziţiile criticate contravin şi principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, principiu care trebuie respectat de orice instanţă în toate cazurile în care cererea se judecă de mai mult de un judecător. 8. Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 292 din 8 iulie 2003, în aplicarea prevederilor constituţionale, legiuitorul stabileşte componenţa completului de judecată şi conduita pe care trebuie să o aibă acesta la soluţionarea cauzelor ce îi sunt repartizate. Atât Constituţia, cât şi Legea nr. 304/2004 stabilesc, sub aspectul imparţialităţii, dreptul şi obligaţia judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată desfăşurându-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal. În ipoteza în care există dubii cu privire la imparţialitatea judecătorului în primă instanţă, există mijloace de apărare prevăzute de lege care asigură suficiente garanţii pentru o judecată echitabilă şi imparţială. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. (2)-(4) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: - art. 28 alin. (2)-(4) din Legea nr. 211/2004: "(2) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este alcătuită din cel puţin doi judecători, desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului.(3) Adunarea generală a judecătorilor tribunalului desemnează, pentru o perioadă de 3 ani, şi un număr egal de judecători supleanţi ai judecătorilor care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.(4) Judecătorii supleanţi prevăzuţi la alin. (3) participă la soluţionarea cererilor de compensaţii financiare în cazul imposibilităţii de participare a unuia sau a ambilor judecători care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.“;" – art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004: „(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021, sau Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022, constatând constituţionalitatea acestora prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare celor invocate în prezenta cauză cu privire la competenţa colegiilor de conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completelor de judecată. 15. Referitor la critica privind încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, precitată, paragrafele 33-37, Curtea a observat că se critică învestirea ex lege a colegiilor de conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor cu competenţa de a stabili compunerea completelor. Curtea a apreciat că legiuitorul are opţiunea să stabilească el însuşi organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competenţa de a stabili ele însele compunerea completelor de judecată nu pune nicio problemă de constituţionalitate. Curtea nu are competenţa să cenzureze opţiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curţilor de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere. 16. La paragraful 35 al Deciziei nr. 71 din 9 februarie 2021, Curtea a mai reţinut că nu există nicio prevedere constituţională sau vreo exigenţă rezultată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completelor să fie realizat direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competenţe legislative unei autorităţi administrative. 17. De asemenea, Curtea a reţinut că dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completelor să se facă prin tragere la sorţi sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziţii legale restrictive, una dintre aceste două modalităţi, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza şi în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege. 18. Prin urmare, pentru argumentele de mai sus, la paragraful 20 din Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021, Curtea a constatat că nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanţei judecătoreşti, fiind respectate exigenţele art. 21 alin. (3) din Constituţie, astfel cum se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1), şi prin prisma exigenţelor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 20. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 28 alin. (2)-(4) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, Curtea constată că acestea sunt criticate din aceleaşi perspective ca dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel că rămân valabile considerentele anterior expuse. Astfel, faptul că judecătorii care alcătuiesc comisia care soluţionează cererile privind acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor sunt desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului nu afectează principiul independenţei judecătorilor şi nici celelalte prevederi invocate din Constituţie. 21. În final, se constată că Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, invocată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, nu are incidenţă în cauză, deoarece vizează compunerea completelor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin decizia invocată, Curtea a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.518/108/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 28 alin. (2)-(4) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
