Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 45 din 23 martie 2026 referitoare la art. 201 alin. (7) din Legea învăţământului superior nr. 199/2023, cu modificările şi completările ulterioare

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 45 din 23 martie 2026 referitoare la art. 201 alin. (7) din Legea învăţământului superior nr. 199/2023, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 331 din 27 aprilie 2026

Comenteaza legea

Dosar nr. 133/1/2026


┌──────────┬───────────────────────────┐
│Ana       │- vicepreşedintele Înaltei │
│Hermina   │Curţi de Casaţie şi        │
│Iancu     │Justiţie - preşedintele    │
│          │completului                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Carmen    │- preşedintele Secţiei I   │
│Elena     │civile                     │
│Popoiag   │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adina Oana│- preşedintele Secţiei a   │
│Surdu     │II-a civile                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Elena     │- preşedintele Secţiei de  │
│Diana     │contencios administrativ şi│
│Tămagă    │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Daniel    │- judecător la Secţia I    │
│Marian    │civilă                     │
│Drăghici  │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Ileana    │- judecător la Secţia I    │
│Ruxandra  │civilă                     │
│Tirică    │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Denisa    │- judecător la Secţia I    │
│Livia     │civilă                     │
│Băldean   │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Gheorghe  │- judecător la Secţia I    │
│Liviu     │civilă                     │
│Zidaru    │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Simona    │- judecător la Secţia I    │
│Lala      │civilă                     │
│Cristescu │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Virginia  │- judecător la Secţia a    │
│Florentina│II-a civilă                │
│Duminecă  │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Cosmin    │- judecător la Secţia a    │
│Horia     │II-a civilă                │
│Mihăianu  │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Diana     │- judecător la Secţia a    │
│Manole    │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Monica    │- judecător la Secţia a    │
│Ruxandra  │II-a civilă                │
│Duţă      │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Roxana    │- judecător la Secţia a    │
│Popa      │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Alexandru │- judecător la Secţia de   │
│Răzvan    │contencios administrativ şi│
│George    │fiscal                     │
│Popescu   │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Cristina  │- judecător la Secţia de   │
│Ardeleanu │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Claudiu   │- judecător la Secţia de   │
│Iulian    │contencios administrativ şi│
│Răpeanu   │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Ionel     │- judecător la Secţia de   │
│Florea    │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Maria     │- judecător la Secţia de   │
│Violeta   │contencios administrativ şi│
│Chiriac   │fiscal                     │
└──────────┴───────────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 133/1/2026, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 29.778/3/2023*.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, reclamantul formulând un punct de vedere la raport.
    6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 29 decembrie 2025, în Dosarul nr. 29.778/3/2023*, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
    a) interpretarea dispoziţiilor art. 201 alin. (7) din Legea învăţământului superior nr. 199/2023, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă acestea reglementează un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă, suplimentar celor prevăzute de art. 56 alin. (1) din Codul muncii;
    b) interpretarea dispoziţiilor art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023, în sensul de a se stabili dacă acestea se aplică şi în cazul condamnărilor pentru infracţiunile vizate de norma legală, infracţiuni săvârşite anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor a căror interpretare se solicită;
    c) interpretarea dispoziţiilor art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023, în sensul de a se stabili dacă acestea vizează şi cadrele didactice universitare având contracte de muncă pe durată nedeterminată, încheiate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor menţionate, a căror condamnare a intervenit, de asemenea, înainte de intrarea în vigoare a prevederilor analizate.

    II. Dispoziţiile legale supuse interpretării
    8. Legea învăţământului superior nr. 199/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 199/2023)
    "ART. 201
    (7) Nu pot ocupa o funcţie didactică în învăţământul superior persoanele condamnate penal definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni pentru care nu a intervenit reabilitarea."

    9. Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii)
    "ART. 56
    (1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept:
    a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică, precum şi în cazul dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care angajatorul şi-a încetat existenţa conform legii;
    b) la data rămânerii definitivă a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a instituirii tutelei speciale a salariatului sau a angajatorului persoană fizică;
    c) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepţional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II;
    d) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă;
    e) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare;
    f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
    g) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;
    h) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;
    i) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată;
    j) retragerea acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani."

    III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept
    10. Prin cererea de chemare în judecată reînregistrată, ca urmare a regulatorului de competenţă, pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 3 decembrie 2024 cu nr. 29.778/3/2023*, reclamantul Ş.D.C., în contradictoriu cu pârâta U.B., a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. xxx/7.09.2023, emisă de pârâtă, solicitând, în principal, constatarea nulităţii absolute a deciziei, iar în subsidiar anularea deciziei; reîncadrarea reclamantului pe postul ocupat anterior; obligarea pârâtei la plata unei sume de bani ce reprezintă totalitatea drepturilor salariale indexate, majorate, începând cu data de 8.09.2023 şi până la data reîncadrării, actualizată la data plăţii efective, inclusiv celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul; recunoaşterea vechimii în muncă pentru această perioadă.
    11. Prin Sentinţa civilă nr. 1.951 din 20 martie 2025, Tribunalul Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, prin Decizia nr. xxx/7.09.2023, emisă de pârâtă şi contestată în cauză, angajatorul a constatat intervenirea încetării de drept a Contractului de muncă nr. zzz/1.10.1996, în temeiul art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023, având în vedere Decizia nr. 90/A/2023 din 1 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală în Dosarul nr. 3.070/1/2021. A mai reţinut, în esenţă, faptul că dispoziţiile art. 56 din Codul muncii nu sunt limitative, legiuitorul având posibilitatea de a prevedea şi alte situaţii în care intervine încetarea de drept a contractului, aşa cum este şi situaţia de faţă, când legiuitorul a prevăzut, la art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023, imposibilitatea pentru persoanele condamnate penal definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni de a ocupa o funcţie didactică în sistemul de învăţământ superior.
    12. În legătură cu aplicarea în timp a deciziei penale de condamnare a reclamantului, instanţa a reţinut că ceea ce prezintă relevanţă nu este data pronunţării hotărârii penale, ci efectele condamnării penale pentru infracţiuni pentru care nu a intervenit reabilitarea.
    13. Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, argumentând, în esenţă, că dispoziţiile art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 nu reprezintă un nou caz de încetare de drept a contractului de muncă, ci ar putea reprezenta, eventual, un caz de nulitate absolută a actului juridic. De asemenea, a învederat că art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 nu poate reprezenta un temei de drept pentru încetarea contractului individual de muncă, ci doar un fine de neprimire pentru persoanele care vor să participe la un concurs pentru ocuparea unui post didactic în învăţământul superior şi o condiţie negativă ad validitatem de încheiere a unui contract individual de muncă, dar nu se referă la exercitarea calităţii de cadru didactic în temeiul unui contract de muncă încheiat anterior.
    14. A mai susţinut apelantul că aplicarea unor norme juridice intrate în vigoare în septembrie 2023 cu privire la un contract de muncă încheiat în anul 1996 încalcă principiul neretroactivităţii legii civile. Totodată, a susţinut că aplicarea în speţă a art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 reprezintă o încălcare a art. 10 din Codul civil, care interzice aplicarea legii prin analogie.
    15. La termenul de judecată din 3 decembrie 2025, instanţa a pus în discuţia părţilor sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi ale art. 519 din Codul de procedură civilă.

    IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii
    16. Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    17. Prin punctul de vedere exprimat reclamantul a opinat că se impune sesizarea instanţei supreme cu dezlegarea chestiunilor de drept prezentate la pct. 7 din prezenta decizie, în timp ce pârâta a menţionat că se opune sesizării instanţei supreme, întrucât sesizarea este inadmisibilă.

    VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    18. În opinia instanţei de trimitere, dispoziţiile art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 se interpretează în sensul că reglementează un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă, suplimentar celor prevăzute de art. 56 alin. (1) din Codul muncii, raportat la faptul că enumerarea regăsită în art. 56 alin. (1) din Codul muncii nu este limitativă, prin legi speciale legiuitorul putând reglementa şi alte cazuri de încetare de drept a contractului de muncă.
    19. Instanţa de apel a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 15 din 6 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 22 iunie 2017, în analiza unor cazuri de nedemnitate profesională reglementate de art. 388 şi 572 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 95/2006).
    20. A apreciat că articolul a cărui interpretare se solicită în speţă nu reglementează în mod explicit un caz de nedemnitate profesională sau de încetare de drept a contractului de muncă, ci este inclus în capitolul referitor la accesul în funcţia didactică, însă apreciază că aceleaşi condiţii trebuie îndeplinite pentru accederea în profesie, dar şi pe toată perioada de exercitare a profesiei, chiar în lipsa unei menţiuni exprese din partea legiuitorului, neputând fi conceput că intenţia legiuitorului a fost de a limita doar persoanele ce pot intra în profesie, fără a le impune cerinţe de probitate profesională şi celor ce exercită funcţiile didactice pe toată perioada derulării raporturilor de muncă.
    21. A considerat că dispoziţiile art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 trebuie interpretate în sensul că nu se aplică şi în cazul condamnărilor pentru infracţiunile vizate de norma legală, infracţiuni săvârşite anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor a căror interpretare se solicită, în raport cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Codul civil.
    22. În condiţiile în care infracţiunea săvârşită cu intenţie şi condamnarea au intervenit anterior intrării în vigoare a normei legale aplicate de intimata pârâtă, arată că încetarea de drept a raportului de muncă în temeiul art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 capătă caracter retroactiv.
    23. Prin urmare, instanţa de trimitere apreciază că dispoziţiile art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 trebuie interpretate în sensul că acestea vizează şi cadrele didactice universitare având contracte de muncă pe durată nedeterminată, încheiate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor menţionate, însă numai dacă fapta săvârşită şi, implicit, condamnarea penală definitivă au intervenit după intrarea în vigoare a legii noi, iar nu pentru fapte şi condamnări anterioare noii reglementări.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale
    24. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat în unanimitate că nu au identificat hotărâri judecătoreşti definitive cu privire la problema juridică ce face obiectul prezentei sesizări, fiind transmis un număr mic de opinii juridice, din care rezultă următoarele orientări.
    25. Cu privire la prima întrebare
    - într-o primă orientare teoretică (Curtea de Apel Bucureşti, tribunalele Bucureşti, Ilfov, Teleorman, Braşov şi Vaslui) s-a opinat că textul art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 reglementează o ipoteză suplimentară de încetare de drept a contractului individual de muncă, specială, pentru persoanele care ocupă o funcţie didactică, în raport cu prevederile art. 56 alin. (1) lit. f) şi g) din Codul muncii, de la care derogă parţial. În argumentare s-a reţinut faptul că principiul este justificat, urmărind îmbunătăţirea calităţii morale şi a imaginii sistemului judiciar, neputându-se considera că intenţia legiuitorului a fost aceea de a limita doar persoanele ce pot intra în profesie, fără a impune cerinţe de probitate profesională şi persoanelor ce exercită funcţiile didactice pe toată perioada derulării raporturilor de muncă;
    – într-o a doua opinie teoretică (curţile de apel Iaşi şi Suceava) s-a susţinut că dispoziţiile nu reglementează un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă, suplimentar celor prevăzute de alin. (1) alart. 56 din Codul muncii, argumentul principal fiind reprezentat de faptul că dreptul la muncă este consfinţit la nivel constituţional inclusiv în componenta păstrării locului de muncă, astfel că orice restrângere a exerciţiului dreptului trebuie să fie prevăzută de lege. Totodată, s-a făcut referire la deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 15 din 6 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 22 iunie 2017 şi nr. 83 din 20 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 8 ianuarie 2018;
    – a fost exprimată şi opinia singulară (Tribunalul Iaşi) potrivit căreia articolul din Legea nr. 199/2023 reglementează o condiţie de exercitare a activităţii profesionale specifică domeniului reglementat, fiind un caz indicat explicit ce se integrează în ipotezele prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, privitor la încetarea de drept a contractului individual de muncă în situaţia retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.

    26. Cu privire la a doua întrebare
    - într-o primă orientare teoretică (Curtea de Apel Bucureşti, tribunalele Teleorman şi Vaslui) s-a exprimat ideea că dispoziţiile art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 nu se aplică şi în cazul condamnărilor pentru infracţiunile vizate de norma legală, săvârşite anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor a căror interpretare se solicită. S-a argumentat faptul că situaţia juridică premisă, declanşatoare a procesului de aplicare a normei în discuţie, este reprezentată de comiterea unei infracţiuni, iar dacă fapta ilicită a fost săvârşită înainte de intrarea în vigoare a normei şi s-a epuizat până la data adoptării legii noi nu poate genera alte efecte decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârşirii sale, conform principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României. Astfel, aplicarea condamnării penale definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni pentru care nu a intervenit reabilitarea reprezintă un act uno ictu ale cărui efecte s-au epuizat la momentul respectiv. Prin urmare, constituie un fapt complet realizat care nu mai poate produce alte consecinţe juridice în afara celor expres prevăzute la acea dată;
    – o a doua opinie teoretică (tribunalele Ilfov şi Braşov) are la bază faptul că o excepţie de la principiile potrivit cărora legea civilă nu poate retroactiva, iar legea civilă nouă este de imediată aplicare, o reprezintă cazurile de supravieţuire a legii vechi, printre care şi facta pendentia, respectiv situaţiile juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi. Aşadar, s-a opinat că chiar dacă faptele care au atras condamnarea sunt săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 199/2023, atât timp cât condamnarea survine ulterior intrării în vigoare a acestei legi, devin incidente prevederile art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023, care instituie un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă;
    – a fost exprimată şi opinia teoretică singulară (Tribunalul Iaşi) conform căreia integrarea acestui caz de lipsă de îndeplinire a condiţiilor standard de etică şi deontologie a persoanei între cazurile de încetare de drept a contractului individual de muncă prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. g) din Codul muncii lămureşte şi problema aplicării normei în timp, fiind indicată expres în cuprinsul normei durata incidenţei acestui caz de încetare de drept a contractului individual de muncă, respectiv de la data condamnării penale definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni şi până la data intervenirii reabilitării.

    27. Cu privire la cea de-a treia întrebare
    - o primă opinie teoretică (Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Braşov) este în sensul că dispoziţiile indicate trebuie interpretate în sensul că nu vizează şi cadrele didactice universitare având contracte de muncă pe durată nedeterminată, încheiate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor menţionate, a căror condamnare a intervenit, de asemenea, înainte de intrarea în vigoare a prevederilor analizate, conform principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile;
    – Tribunalul Bucureşti a susţinut că dispoziţiile art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 sunt aplicabile şi contractelor individuale de muncă aflate în curs la data intrării sale în vigoare, dar doar dacă infracţiunea a fost comisă după data intrării în vigoare a normei legale;
    – judecătorii din cadrul Tribunalului Teleorman au opinat în sensul că dispoziţiile trebuie interpretate în sensul că acestea vizează şi cadrele didactice universitare având contracte de muncă pe durată nedeterminată, încheiate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor menţionate, a căror condamnare a intervenit după intrarea în vigoare a prevederilor analizate;
    – opinia completurilor care soluţionează litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Vaslui este că dispoziţiile analizate vizează şi cadrele didactice universitare având contracte de muncă pe durată nedeterminată, încheiate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor menţionate, doar dacă fapta săvârşită şi, implicit, condamnarea penală definitivă au intervenit după intrarea în vigoare a noii legi, iar nu pentru fapte şi condamnări ivite anterior noii reglementări.

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    28. În jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional a fost identificată Decizia nr. 676 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 9 februarie 2022, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), în cadrul căreia Curtea Constituţională a analizat, din perspectiva conflictului de legi în timp, posibilele neajunsuri care sunt de natură a afecta principiul constituţional al aplicării pentru viitor a legii civile.
    29. Curtea a reţinut că, de la data intrării în vigoare, norma referitoare la împiedicarea naşterii dreptului la pensia de serviciu sau la pierderea acestui drept se aplică tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul ei, împrejurare care, dacă unui judecător sau procuror care este condamnat, în condiţiile legii, pentru o infracţiune săvârşită după intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, îi încetează calitatea profesională şi, implicit, nu beneficiază de pensie de serviciu, nu este de natură a afecta vreun drept fundamental al persoanei în cauză, întrucât simpla expectativă/vocaţie pe care acesta o are trebuie să se supună regulilor nou-instituite, reguli care îi sunt deplin cunoscute la data săvârşirii faptei.
    30. Curtea a făcut însă o distincţie în situaţia în care judecătorul sau procurorul este sancţionat penal pentru o faptă comisă anterior apariţiei normei criticate. Deşi legea nouă poate dispune cu privire la consecinţe şi efecte nerealizate susceptibile de executare continuă/succesivă, ea nu va putea reglementa cu privire la fapte care, înainte de intrarea ei în vigoare, au dat naştere sau, după caz, au modificat sau au stins o situaţie juridică ori cu privire la efecte pe care acea situaţie juridică le-a produs înainte de aceeaşi dată.
    31. Abaterea de la norma penală săvârşită în perioada anterioară intrării în vigoare a normei instituite de art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 (27 iulie 2014) reprezintă, sub aspectul conflictului de legi civile în timp, facta praeterita, realizată înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi pentru care, dacă i s-ar aplica legea ulterioară, ar însemna ca acesteia din urmă să i se atribuie efect retroactiv.
    32. În consecinţă, din perspectiva legii civile, constituie un fapt complet realizat, care nu poate produce alte consecinţe juridice în afara celor expres prevăzute de normele în vigoare la acea dată. În absenţa unor astfel de norme, reglementarea ulterioară a unor efecte cu conţinut prohibitiv capătă semnificaţia încălcării principiului neretroactivităţii legii civile, conduita legiuitorului înfrângând şi cerinţa previzibilităţii normei juridice.
    33. Curtea a conchis că, dacă legea creează o situaţie juridică nouă, ea nu are voie să prevadă că aceasta s-a născut din fapte anterioare intrării sale în vigoare. Cu alte cuvinte, săvârşirea unor fapte penale nu poate produce decât acele efecte juridice prevăzute de legea în vigoare la data comiterii lor (astfel, dacă fapta a fost comisă anterior datei de 27 iulie 2014, condamnarea poate constitui temei pentru eliberarea din funcţia de judecător sau de procuror, dar nu şi temei pentru pierderea pensiei de serviciu).
    34. Curtea a constatat, aşadar, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie este neîntemeiată, dispoziţiile criticate având o incidenţă limitată la câmpul lor temporal de acţiune, cu respectarea principiului neretroactivităţii legii civile.
    35. S-a reţinut că dificultăţile ridicate în practica judecătorească de aplicarea textului de lege supus controlului de constituţionalitate au fost îndepărtate prin intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care, prin Decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019 referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (Legea nr. 118/2014), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2020, a statuat că, în interpretarea şi aplicarea art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004, dispoziţia legală menţionată nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracţiuni săvârşite anterior intrării sale în vigoare.

    IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    36. Decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2020, prin care s-a admis sesizarea prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, s-a stabilit că, „în interpretarea şi aplicarea art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004, dispoziţia legală menţionată nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracţiuni săvârşite anterior intrării sale în vigoare“.

    X. Raportul asupra chestiunii de drept
    37. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    38. Sesizarea a fost formulată în cadrul procedurii reglementate de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care prevede, în art. 1 alin. (1) şi (2), următoarele: „(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal. (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1).“
    39. În procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) şi (2) din ordonanţa de urgenţă menţionată, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile:
    a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;
    b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac;
    c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei;
    d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    40. Verificând întrunirea acestor cerinţe legale, în raport cu elementele sesizării, se constată că acestea se regăsesc numai parţial.
    41. Astfel, se constată că este îndeplinită condiţia ca litigiul de pe rolul instanţei de trimitere să facă parte dintre cele indicate la art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, iar, asupra chestiunii care formează obiectul sesizării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat anterior pe calea unui recurs în interesul legii ori a unei alte hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.
    42. În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta despre existenţa unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii“ (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, şi Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).
    43. Prin noul act normativ s-a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existenţa „unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective“, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, apreciindu-se că „măsurile legislative propuse pot influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.
    44. În acest sens, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cauzele în care s-au formulat sesizări potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, a subliniat în mod constant necesitatea ca sesizarea să privească o chestiune veritabilă de drept, invalidând opinia exprimată de anumite instanţe de trimitere în sensul că, odată îndeplinite cerinţele de admisibilitate de la paragraful 39 de mai sus, literele a), b) şi d), sesizarea devine obligatorie (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 54 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1198 din 29 noiembrie 2024; Decizia nr. 86 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2025).
    45. În consecinţă, rămâne de actualitate jurisprudenţa consolidată în legătură cu această condiţie de admisibilitate, statuându-se că, pentru atingerea scopului acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării pe această cale, ci numai aceea care ridică problema precarităţii textelor de lege şi a caracterului lor dual şi complex.
    46. Pentru a se verifica îndeplinirea acestei condiţii este necesar ca sesizarea să respecte exigenţele impuse de art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevede că încheierea de sesizare va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor. Autorul sesizării este ţinut astfel să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări diferite în practica judiciară, prezentând diferitele variante de interpretare posibile şi argumentele de natură să le susţină.
    47. În acest context, din încheierea de sesizare se observă că, deşi apreciază necesară sesizarea instanţei supreme în scopul dezlegării unei chestiuni de drept, argumentând asupra existenţei în speţă a unei chestiuni dificile, instanţa de trimitere nu face decât să avanseze două variante ipotetice de interpretare a normelor de drept incidente, ce se reflectă, de altfel, şi în opinia exprimată cu privire la obiectul prezentei sesizări.
    48. Analiza întrebării prealabile în cuprinsul încheierii de sesizare relevă faptul că instanţa de trimitere nu are o dificultate majoră în a determina sensul normelor de drept în discuţie, expunând un punct de vedere clar şi argumentat cu privire la modul de interpretare a acestora, fără a prezenta elemente care să conducă la concluzia că textele de lege vizate ar fi neclare ori susceptibile de interpretări contradictorii. Faptul că, în urma interpretării textelor incidente şi aplicării acestora la raportul juridic dedus judecăţii, se poate ajunge la concluzii parţial diferite ce ar tinde la schimbarea soluţiei primei instanţe nu este de natură să justifice declanşarea mecanismului de unificare din perspectiva caracterului dificil al problemelor de drept, păstrând-se în limita atribuţiilor specifice instanţelor de drept comun şi a rolului căilor de atac devolutive.
    49. Sesizarea adresată instanţei supreme se circumscrie situaţiei factuale specifice reclamantului şi nu întruneşte condiţiile necesare pentru a se constitui într-o chestiune de drept care, dacă ar fi dezlegată, ar oferi o soluţie de principiu specifică mecanismului de unificare a jurisprudenţei prin hotărâri prealabile, urmărindu-se mai degrabă, în contextul particular al cauzei, stabilirea efectivă a soluţiei ce urmează a fi adoptată de instanţa de trimitere, ceea ce atrage inadmisibilitatea sesizării.
    50. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se poate substitui atributului fundamental al instanţelor judecătoreşti de interpretare şi aplicare a legii în cauzele deduse judecăţii, rolul său limitându-se la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor ori a dificultăţilor întâmpinate în interpretarea unor texte de lege prin intermediul unei decizii cu aplicabilitate generală (Decizia nr. 97 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2025).
    51. Ca atare, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond întrucât nu respectă exigenţele procedurale ale mecanismului hotărârii prealabile câtă vreme se tinde la o „delegare“ a funcţiei jurisdicţionale a instanţei de trimitere (aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecăţii) către instanţa supremă, îndrituită legal doar să dea dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să confirme o interpretare a unei norme de drept cu finalitate doar în raportul juridic litigios ce a prilejuit sesizarea.

    52. În considerarea argumentelor expuse, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 29.778/3/2023* privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
    a) interpretarea dispoziţiilor art. 201 alin. (7) din Legea învăţământului superior nr. 199/2023, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă acestea reglementează un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă, suplimentar celor prevăzute de art. 56 alin. (1) din Codul muncii;
    b) interpretarea dispoziţiilor art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023, în sensul de a se stabili dacă acestea se aplică şi în cazul condamnărilor pentru infracţiunile vizate de norma legală, infracţiuni săvârşite anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor a căror interpretare se solicită;
    c) interpretarea dispoziţiilor art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023, în sensul de a se stabili dacă acestea vizează şi cadrele didactice universitare având contracte de muncă pe durată nedeterminată, încheiate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor menţionate, a căror condamnare a intervenit, de asemenea, înainte de intrarea în vigoare a prevederilor analizate.

    Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2026.

                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    ANA HERMINA IANCU
                    Magistrat-asistent,
                    Raluca Emilia Leote

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 45 din 23 martie 2026

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 45 din 23 martie 2026 referitoare la art. 201 alin. (7) din Legea învăţământului superior nr. 199/2023, cu modificările şi completările ulterioare

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 45 din 23 martie 2026 referitoare la art. 201 alin. (7) din Legea învăţământului superior nr. 199/2023, cu modificările şi completările ulterioare