Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 45 din 18 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 45 din 18 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia", cuprinsă în dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 203 din 17 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic, pct. 4, cu referire la introducerea pct. 3^4 în cuprinsul art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cuprins în Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Steger Michel şi Anton Ionel în Dosarul nr. 26.175/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care formează obiectul Dosarului nr. 680D/2020.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 19 decembrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată. Pronunţarea asupra cauzei a fost amânată succesiv pentru data de 4 februarie 2025, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, şi, respectiv, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit art. 51 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, pentru data de 18 februarie 2025, dată la care Curtea a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Încheierea din 5 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 26.175/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic, pct. 4, cu referire la introducerea pct. 3^4 în cuprinsul art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cuprins în Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016. Excepţia a fost ridicată de Steger Michel şi Anton Ionel într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri referitoare la obţinerea despăgubirilor cuvenite pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist şi care nu mai pot fi restituite în natură persoanelor îndreptăţite.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că noul mod de evaluare introdus de către legiuitor prin sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia“ conduce la o diminuare radicală a cuantumului despăgubirilor care urmează să fie acordate persoanelor îndreptăţite.
    5. Se susţine că textul de lege criticat generează o discriminare între persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii, în temeiul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, prin raportare la grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, şi persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul textului de lege criticat, respectiv cu luarea în considerare a caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, pe de altă parte. În acest mod se susţine că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie, cu privire la egala protecţie acordată titularilor dreptului de proprietate privată.
    6. Se mai susţine şi încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, „în măsura în care el este aplicat la stabilirea întinderii drepturilor la despăgubiri ale persoanelor îndreptăţite, când această întindere a fost determinată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 111/2017, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile“.
    7. Totodată, se susţine că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, „prin aceea că vine în contradicţie cu întreaga legislaţie românească din materia retrocedărilor“.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia este neîntemeiată, invocând în acest sens cele statuate în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile articolului unic, pct. 4, cu referire la introducerea pct. 3^4 în cuprinsul art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cuprins în Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016. Analizând motivarea excepţiei, Curtea reţine că obiectul acesteia îl constituie, în realitate, sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia“, cuprinsă în dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, astfel cum au fost modificate prin pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017.
    13. Textul de lege criticat avea, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, următorul conţinut normativ: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“
    14. În prezent, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 9 iulie 2021, textul de lege criticat are următorul cuprins: „Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu.“
    15. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra caracterului inechitabil al despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist şi care, din diverse motive, nu pot fi restituite în natură, şi a constatat că sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia“, cuprinsă în art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017, este neconstituţională.
    17. Astfel, prin Decizia nr. 43 din 18 februarie 2025*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, paragraful 24, analizând contextul jurisprudenţial referitor la prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în redactarea criticată în prezenta cauză, Curtea a reţinut că soluţia legislativă supusă controlului de constituţionalitate, instituind evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare prin raportare la caracteristicile tehnice ale acestuia şi la categoria de folosinţă existentă la data preluării, nu reprezintă o măsură de plafonare a măsurilor reparatorii acordate prin actul normativ criticat, ci, în realitate, constituie o transpunere legislativă a principiului restitutio in integrum, scopul urmărit fiind acela ca măsura reparatorie acordată să corespundă cu valoarea reală a imobilului, prin raportarea obiectivă la datele tehnice de identificare ale acestuia de la data preluării abuzive. De asemenea, Curtea Constituţională a confirmat considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ceea ce priveşte neretroactivitatea aplicării legii noi, constând într-o nouă modalitate de evaluare a imobilelor, în procesele aflate pe rolul instanţelor, în considerarea principiului aplicării imediate a legii noi (Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 2 martie 2020, paragrafele 29 şi 30, şi Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1125 din 23 noiembrie 2020, paragrafele 31-33).
    *) Decizia nr. 43/2025 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 27 iunie 2025.

    18. Ulterior pronunţării acestor decizii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat Hotărârea din 8 noiembrie 2022, în Cauza Văleanu şi alţii împotriva României, prin care, analizând mecanismul de restituire după trecerea unui interval de timp considerabil de la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, a constatat, în esenţă, că acesta „continuă să nu fie în totalitate efectiv şi convingător de coerent astfel încât să nu impună reclamanţilor o sarcină excesivă“. Printre elementele principale care au determinat instanţa de la Strasbourg să ajungă la această concluzie s-a numărat şi „faptul că autorităţile nu s-au asigurat că despăgubirile acordate sunt în mod rezonabil legate de valoarea actuală a imobilelor“ (paragraful 262).
    19. În esenţă, Curtea Europeană a luat act (paragraful 237 din hotărârea pronunţată în Cauza Văleanu, precitată) de decizia legiuitorului naţional de a garanta că nivelul despăgubirilor rămâne legat în mod rezonabil - chiar dacă la un nivel minim - de valoarea de piaţă a proprietăţii la momentul emiterii deciziei de despăgubire. Instanţa europeană a observat că, în conformitate cu actuala versiune a dispoziţiei relevante, despăgubirile se calculează în funcţie de evaluările stabilite de camera notarilor în anul anterior deciziei de despăgubire, dar totuşi având în vedere amplasamentul şi caracteristicile tehnice ale proprietăţii relevante la momentul exproprierii (preluării abuzive - n.n.).
    20. Totodată, Curtea de la Strasbourg a reţinut (paragraful 288) că noul sistem de evaluare, care se bazează însă, în parte, pe date care erau pertinente în urmă cu peste 50 de ani, prin urmare, la un moment în care statul pârât nu era obligat prin Convenţie, poate ridica probleme dificile şi controversate în practică, din cauza informaţiilor uneori insuficient de relevante cu privire la descrierea exactă a imobilului în momentul exproprierii, din cauza, inter alia, evoluţiilor urbane inerente care au avut loc între timp, care trebuie să fi avut un impact cel puţin asupra categoriei de utilizare a terenurilor.
    21. În plus, instanţa europeană a arătat (paragraful 239) că nu poate să piardă din vedere faptul că, dacă restituirea în natură ar fi fost posibilă, reclamanţii ar fi primit posesia asupra unui imobil care ar fi inclus cel puţin o parte din dezvoltările care ar fi avut loc în timp, fie cu caracter general (politica de planificare urbană), fie cu caracter special (de exemplu, redezvoltări sau renovări); rezultă că, pentru ca despăgubirea acordată să rămână echivalentă cu valoarea imobilului în natură, aceasta nu poate ignora astfel de evoluţii.
    22. Faţă de aceste statuări categorice ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin Decizia nr. 43 din 18 februarie 2025, precitată, paragrafele 31-38, instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea sintagmei „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia“ din cuprinsul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 111/2017. Curtea a reţinut că în mod obiectiv există o diferenţă între valoarea imobilului pe care persoana îndreptăţită o obţine atunci când restituirea se face în natură, cu toate caracteristicile constructive şi urbanistice de la data când acesta reintră în posesia persoanei îndreptăţite, pe de o parte, şi valoarea pe care ar obţine-o în cazul în care imobilul nu mai poate fi restituit efectiv, în natură, ci se acordă despăgubiri, calculate însă prin raportare la caracteristicile tehnice ale imobilului şi la categoria de folosinţă pe care acesta le avea la data preluării abuzive, nesocotindu-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie.
    23. Curtea a reţinut că legiuitorul român şi-a schimbat recent viziunea asupra modului de calcul al despăgubirii, renunţând la aplicarea grilei notarilor valabile pentru anul 2013, adică anul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - criteriu de calcul criticat frecvent şi vehement în practică -, şi a modificat sistemul de evaluare a imobilelor, permiţând ca acesta să se adapteze permanent la evoluţia pieţei, adoptând un alt criteriu, şi anume raportarea la grila notarială valabilă pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (prin Legea nr. 193/2021). În pofida acestei reorientări legislative care dă satisfacţie principiului echităţii sistemului de restituire a imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada comunistă, s-a menţinut raportarea la caracteristicile tehnice ale imobilului şi la categoria de folosinţă la data preluării, ceea ce denotă o incoerenţă legislativă, care contravine caracteristicilor statului de drept, consacrat prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, precum şi principiului legalităţii, statuat în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
    24. Curtea a invocat o decizie recentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în aceeaşi Cauză - Văleanu şi alţii împotriva României -, de data aceasta cu privire la satisfacţia echitabilă ce trebuie recunoscută şi acordată reclamanţilor din cauza în care s-a constatat, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2022, încălcarea art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, prin Hotărârea din 7 ianuarie 2025, pronunţată în Cauza Văleanu şi alţii împotriva României, reiterând observaţiile referitoare la ineficacitatea sistemului de despăgubiri statuat prin Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 111/2017, Curtea de la Strasbourg a şi stabilit cuantumul exact al despăgubirilor pe care statul român urmează să îl plătească reclamanţilor, raportânduse la valoarea imobilelor stabilită prin grilele notariale valabile pentru anul 2024, respectiv momentul pronunţării hotărârii, precum şi la starea actuală a imobilelor, iar nu la cea de la momentul preluării abuzive (paragraful 116).
    25. Pentru a proceda astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a accentuat din nou că, pentru ca despăgubirea acordată să rămână echivalentă cu valoarea în natură a imobilului, aceasta trebuia să ţină cont de evoluţiile care au avut loc în timp cu privire la imobilul în discuţie, fie ele de natură generală (politica de urbanism), fie de natură mai particulară (de exemplu, reamenajări sau recondiţionări). De asemenea, Curtea a mai indicat că luarea în considerare a locaţiei şi a specificaţiilor tehnice ale proprietăţii la momentul privării de proprietate ar putea avea ca rezultat ca valoarea despăgubirii să nu mai fie corelată în mod rezonabil cu valoarea reală a proprietăţii (paragraful 111 din Hotărârea din 7 ianuarie 2025).
    26. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai subliniat (paragraful 114 din hotărârea menţionată) că, pentru a pune în aplicare, acolo unde este cazul, dreptul tuturor reclamanţilor la despăgubiri în conformitate cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, autorităţile naţionale implicate în procedurile de restituire ar trebui să ţină seama de elemente precum starea proprietăţii (de exemplu, locaţia şi specificaţiile tehnice) la momentul deciziei de acordare a despăgubirilor sau, dacă plata integrală a respectivei despăgubiri se face în mai mult de un an de la data emiterii deciziei de compensare, la momentul plăţii complete.
    27. Totodată, Curtea Europeană a precizat, o dată în plus, la paragraful 115, că, pentru a se asigura că persoanelor îndreptăţite li se plăteşte o despăgubire adecvată, aceasta trebuie calculată astfel încât să rămână în mod rezonabil în raport cu valoarea de piaţă a proprietăţii la momentul plăţii efective a sumei integrale sau, după caz, a primei tranşe din suma integrală.
    28. Ca atare, pentru a stabili valoarea justei satisfacţii acordate prin Hotărârea din 7 ianuarie 2025, Curtea de la Strasbourg a arătat (paragraful 116) că în aprecierea a ceea ce ar constitui o satisfacţie echitabilă pentru reclamanţii din cauză în ceea ce priveşte prejudiciul material, Curtea a avut, în esenţă, ca punct de referinţă principal, evaluările stabilite de Camera Notarilor pentru anul 2024, acordând prioritate stării actuale a proprietăţii în cauză, în măsura în care aceste informaţii sunt disponibile la dosarul cauzei, iar nu stării imobilului de la momentul privării de proprietate.
    29. Curtea Constituţională constată că aceste noi statuări ale Curţii Europene a Drepturilor Omului susţin cu şi mai multă fermitate ideea neconstituţionalităţii modului de calcul al despăgubirii cuvenite prin luarea în considerare a caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia.
    30. Totodată, prin Decizia nr. 43 din 18 februarie 2025, precitată, paragrafele 41 şi 42, Curtea a reamintit cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 8 noiembrie 2022, în Cauza Văleanu şi alţii împotriva României, paragraful 273, în sensul că, „având în vedere amploarea problemei recurente în cauză şi punctele slabe şi deficienţele identificate ale mecanismului general de restituire“, printre care, conform paragrafului 262 din hotărârea citată, se numără şi faptul că „autorităţile nu s-au asigurat că despăgubirile acordate sunt în mod rezonabil legate de valoarea actuală a imobilelor“, instanţa europeană de contencios al drepturilor omului a considerat că „este esenţial ca statul pârât să continue eforturile consecvente şi să adopte măsuri suplimentare adecvate, în vederea alinierii legislaţiei şi practicii sale la constatările Curţii în prezenta cauză şi la jurisprudenţa sa relevantă, pentru a asigura conformitatea deplină cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi art. 46 din Convenţie“.
    31. În acest context, Curtea Constituţională a subliniat că, faţă de considerentele hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, Parlamentul trebuie să reconfigureze prevederile relevante în materie astfel încât să realizeze corecţia necesară pentru a reglementa soluţii legislative adecvate în ceea ce priveşte criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirilor. Un astfel de demers este indispensabil în vederea stabilirii unui just echilibru între, pe de o parte, interesul persoanelor îndreptăţite la obţinerea de despăgubiri într-un cuantum rezonabil şi satisfăcător, care să nu frizeze derizoriul, dar care, în acelaşi timp, să evite îmbogăţirea fără justă cauză, şi, pe de altă parte, capacitatea financiară a statului de a susţine plata despăgubirilor. În condiţiile în care, de la data pronunţării de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a primei hotărâri în Cauza Văleanu (8 noiembrie 2022) s-a scurs un interval de timp considerabil, Curtea remarcă lipsa de implicare a Parlamentului sub acest aspect, pasivitatea sa în ceea ce priveşte elaborarea unor norme care să răspundă celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi care să contracareze situaţiile în care nivelul despăgubirii nu mai este aliniat în mod rezonabil la valoarea reală a imobilului, în absenţa altor elemente capabile să compenseze, cel puţin parţial, perioada lungă în care reclamanţii au fost privaţi de imobilele lor (paragraful 236 din Hotărârea din 8 noiembrie 2022 în Cauza Văleanu şi alţii împotriva României). Această inactivitate pe plan legislativ în scopul transpunerii în soluţii normative a considerentelor de principiu statuate prin hotărârea menţionată, prin modularea/ajustarea corespunzătoare a criteriilor de stabilire a despăgubirilor, generează consecinţe constând atât în riscul nerealizării sau realizării cu mare întârziere a creanţelor faţă de stat ale persoanelor îndreptăţite la despăgubiri, cât şi în afectarea previzibilităţii bugetare a statului, ca urmare a variabilităţii şi eterogenităţii reperelor avute în vedere în cadrul expertizelor judiciare dispuse de la caz la caz, în cursul proceselor aflate pe rolul instanţelor învestite cu soluţionarea litigiilor generate de nerealizarea finalităţii reparatorii a legislaţiei (a se vedea, cu privire la consecinţele negative ale absenţei intervenţiei legiuitorului, mutatis mutandis, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022, paragrafele 18-20, sau Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, paragraful 53).
    32. În concluzie, în prezenta cauză, faţă de data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, care este anterioară pronunţării Deciziei nr. 43 din 18 februarie 2025, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia“, cuprinsă în dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
    33. În aceste condiţii, potrivit jurisprudenţei Curţii, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 643 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1013 din 17 decembrie 2019, paragraful 16, în temeiul Deciziei nr. 43 din 18 februarie 2025, prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, pronunţată anterior prezentei decizii, dar nepublicată încă, Curtea reţine că prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia“, cuprinsă în dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Steger Michel şi Anton Ionel în Dosarul nr. 26.175/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 45 din 18 februarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"