Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 449 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 449 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 425 din 8 mai 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Meridian 22 - S.A. din Lugoj în Dosarul nr. 4.907/252/2019 al Judecătoriei Lugoj şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 756D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 811D/2020 şi nr. 1.958D/2020, ce au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Băneasa Investments - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.652/3/2019/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Consuela Rodica Ene şi Olimpia Ene în Dosarul nr. 23.818/300/2018/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal răspunde, pentru autoarele excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Monica Livescu, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 811D/2020 şi nr. 1.958D/2020 la Dosarul nr. 756D/2020, care este primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Arată, în esenţă, că motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate diferă de cele analizate în precedent de Curte, spre exemplu, prin Decizia nr. 166 din 16 martie 2017 sau Decizia nr. 82 din 27 februarie 2018, fiind axată pe aplicarea prioritară a standardului Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie prin prisma art. 20 din Constituţie raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi pe jurisprudenţa relevantă în materia dreptului la un proces echitabil în componenta dreptului la un tribunal imparţial. De asemenea, arată că dispoziţiile legale criticate nu pot fi analizate în interpretarea dată prin Decizia nr. 14 din 28 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
    7. În prezent, instituţia recuzării este reglementată într-o manieră care nu asigură efectivitatea dreptului la un proces echitabil şi nu reprezintă un mecanism eficient pentru justiţiabilii care au formulat cerere de recuzare pe motivul aparenţelor obiective referitoare la imparţialitatea instanţei. Astfel, prezumţia de imparţialitate a judecătorului primează asupra drepturilor şi intereselor părţilor care au învestit instanţa cu judecarea cauzei lor, contrar prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie referitor la dreptul la un proces echitabil. Prin urmare, trebuie să fie prevăzută posibilitatea suspendării cauzei până la soluţionarea cererii de recuzare, astfel cum era reglementată prin art. 31 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865.
    8. Mai arată că art. 51 alin. (6) din Codul de procedură civilă nu constituie un remediu efectiv, astfel cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, întrucât judecătorul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare are la dispoziţie doar motivele formulate înainte de continuarea judecăţii, nu şi modul în care judecătorul recuzat a continuat judecata cauzei, mod care poate prejudicia partea care a formulat cererea de recuzare împotriva lui. Aşadar, partea care a formulat cererea de recuzare, în lipsa unei proceduri contradictorii, nu are posibilitatea de a explica efectele măsurilor procedurale luate de judecător între momentul formulării şi cel al soluţionării cererii de recuzare. Prejudiciul creat prin continuarea soluţionării cauzei nu poate fi reparat prin suspendarea pronunţării pe fond până la soluţionarea cererii de recuzare. Depune note scrise.
    9. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei. Arată că suspendarea judecăţii cauzei, prevăzută de Codul de procedură civilă din 1865, în situaţia formulării unei cereri de recuzare, conducea la recuzări repetate. Or, prin noua reglementare procesual civilă s-a prevăzut că judecătorul poate continua procesul, iar, în situaţia în care cererea de recuzare a fost respinsă, se păstrează actele de procedură întocmite, formularea unei noi cereri de recuzare nemaifiind posibilă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    10. Prin Încheierea din 3 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.907/252/2019, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Societatea Meridian 22 - S.A. din Lugoj într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui proces-verbal.
    11. Prin Decizia civilă nr. 553 din 29 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 27.652/3/2019/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
    Excepţia a fost invocată de Societatea Băneasa Investments - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs.

    12. Prin Încheierea din 28 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 23.818/300/2018/a1, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Consuela Rodica Ene şi Olimpia Ene într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de recuzare.
    13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece permit continuarea judecăţii în situaţia formulării unei cereri de recuzare. Dispoziţia legală criticată care prevede că nu se poate suspenda judecata este neconstituţională, întrucât unele instanţe o iau în considerare, iar altele nu.
    14. Continuarea judecăţii şi efectuarea de acte procedurale de către magistratul recuzat lipsesc de orice efecte juridice însăşi instituţia recuzării şi anihilează dreptul la un proces echitabil, tocmai pentru că partea care a formulat cererea de recuzare nu beneficiază, în acest context, de o instanţă independentă şi imparţială, garanţie a accesului la justiţie.
    15. De asemenea, se arată că dispoziţia legală criticată încalcă şi principiul egalităţii de arme între părţile litigante în sensul că generează o inechitate între partea vătămată prin actele comise de magistratul recuzat, care continuă să judece litigiul şi după formularea cererii de recuzare, şi partea potrivnică considerată a fi „favorizată“ de magistratul lipsit de obiectivitate. Totodată, nu există nicio justificare pentru aplicarea unui raţionament diferit în cazul recuzării şi al abţinerii, de vreme ce ambele remedii procesuale urmăresc aceeaşi finalitate. Dacă, în cazul abţinerii, art. 49 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie expres interdicţia continuării procesului, în cazul recuzării, textul legal criticat nu permite acest lucru.
    16. Aşadar, dreptul la un proces echitabil presupune judecarea cauzei şi implicit efectuarea de acte procedurale de un magistrat independent şi imparţial, ceea ce reclamă oprirea cursului judecăţii, până la momentul soluţionării cererii. În acest sens, se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Dreptului Omului referitoare la imparţialitatea instanţei şi la asigurarea dreptului la un proces echitabil în mod real şi efectiv.
    17. Judecătoria Lugoj, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    19. Guvernul, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 1.958D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile reprezentantului autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecăţii. Cu toate acestea, pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după soluţionarea cererii de recuzare.“
    23. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 23 - Libertatea individuală, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 29 - Libertatea conştiinţei şi art. 30 - Libertatea de exprimare.
    24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 166 din 16 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017, paragrafele 18-24, a reţinut că cererea de recuzare este formulată de părţile din proces, iar declaraţia de abţinere este formulată de chiar judecătorul cauzei, care apreciază că s-ar afla în unul dintre motivele de incompatibilitate prevăzute de lege. Aşadar, cele două instituţii procesuale se deosebesc în funcţie de subiectele care formulează cererile respective, părţile din proces în cazul recuzării, şi însuşi judecătorul cauzei în cazul abţinerii. Dispoziţiile art. 49 din Codul de procedură civilă reglementează cu privire la starea cauzei în cele două ipoteze, statuând că, în situaţia formulării declaraţiei de abţinere, nu se va mai putea face niciun act de procedură în cauză, având în vedere că dubiile asupra incompatibilităţii sunt exprimate de chiar judecătorul însuşi, care, odată ce a formulat o astfel de declaraţie, nu mai dispune în cauză până la soluţionarea incidentului procedural. Prin urmare, pentru a se preveni nulitatea unor acte de procedură, până la soluţionarea declaraţiei de abţinere nu se mai face niciun act de procedură în acea cauză, în afara celor referitoare la abţinere.
    25. În cazul formulării unei cereri de recuzare, judecata nu se suspendă, având în vedere că judecătorul împotriva căruia este formulată cererea de recuzare este prezumat a fi imparţial, până la proba contrarie. În cazul în care instanţa se află în etapa pronunţării soluţiei în acea cauză, legiuitorul a prevăzut că pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după soluţionarea cererii de recuzare.
    26. Totodată, potrivit art. 43 alin. (1) din Codul de procedură civilă, grefierul de şedinţă, înainte de primul termen de judecată, pe baza dosarului cauzei, verifică dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate absolută, întocmind, dacă este cazul, un referat corespunzător, având în vedere situaţia existentă la momentul verificării; în acest fel, legiuitorul a reglementat o procedură utilă pentru a se deschide procedura abţinerii sau a recuzării, după caz.
    27. Curtea a mai reţinut că, în cazul admiterii celor două cereri, abţinerea şi recuzarea, legiuitorul a reglementat, prin art. 51 alin. (6) din Codul de procedură civilă, că încheierea va arăta şi în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate, iar în situaţia în care cererea de recuzare a fost respinsă, încheierea poate fi atacată de părţi odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza sau separat, cu recurs, în cazul în care hotărârea asupra cauzei este definitivă. Dacă instanţa de control judiciar constată că cererea de recuzare a fost în mod greşit respinsă, reface toate actele de procedură şi dovezile administrate la prima instanţă sau, după caz, casează hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, în condiţiile art. 53 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    28. Curtea a reţinut că procedura de soluţionare a cererii de recuzare şi a declaraţiei de abţinere are un caracter urgent, instanţa hotărând, de îndată, în camera de consiliu, şi fără prezenţa părţilor.
    29. Aşadar, legiuitorul, prin reglementarea criticată, nu a restrâns accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare, ci a instituit un climat de ordine indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale, întrucât exercitarea drepturilor poate avea loc doar într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură să prevină eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.
    30. Legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată intră în competenţa sa exclusivă.
    31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    32. În continuare, referitor la pretinsa nesocotire a art. 23 din Constituţie, în jurisprudenţa sa Curtea a reţinut că noţiunea de „libertate individuală“, utilizată în cuprinsul dispoziţiei constituţionale menţionate, desemnează posibilitatea fizică a persoanei de a se manifesta în limitele sale naturale, fără a fi supusă altor restrângeri sau oprelişti decât cele stabilite prin ordinea de drept (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 215 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 21 iunie 2022, paragraful 34). Or, faptul că nu se suspendă judecata în situaţia formulării unei cereri de recuzare nu poate fi considerat ca fiind contrar art. 23 din Constituţie.
    33. Referitor la invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 29 din Constituţie, care consacră libertatea conştiinţei, Curtea reţine că acest drept fundamental este, prin definiţie, propriu libertăţilor constituţionale cetăţeneşti, acesta semnificând dreptul fiecăruia de a avea orice opinie sau gândire, precum şi libertatea de a opta sau nu pentru o credinţă religioasă. Acesta este şi sensul art. 29 alin. (2) din Constituţie, care stabileşte că exerciţiul libertăţii de conştiinţă trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi respect reciproc. În aceste condiţii, procedura soluţionării unei cereri de recuzare nu poate contraveni unei astfel de libertăţi, al cărei obiectiv este cu totul străin raporturilor juridice ce se nasc pe tărâmul dreptului civil sau al celui comercial (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 89 din 4 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996).
    34. Nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 30 din Constituţie, care reglementează libertatea de exprimare, strâns legată de cea analizată mai sus. Dispoziţiile legale criticate nu restrâng în niciun fel libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor persoanelor şi cu atât mai puţin nu pot fi considerate o formă de cenzură [interzisă în mod expres prin art. 30 alin. (2)]. Soluţionarea proceselor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti este strict reglementată legal, fiind aplicabile regulile procedurale stabilite pentru fiecare materie în parte. Or, libertatea de exprimare, garantată prin Legea fundamentală, se referă la posibilitatea exteriorizării gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi la libertatea creaţiilor de orice fel. În condiţiile existenţei unui cadru organizat al procesului judiciar, apărările formulate de părţi nu intră sub incidenţa art. 30 din Constituţie, acestea fiind ţinute de respectarea normelor de procedură specifice desfăşurării procesului (Decizia nr. 314 din 30 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 16 octombrie 2023, paragraful 25).
    35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Meridian 22 - S.A. din Lugoj în Dosarul nr. 4.907/252/2019 al Judecătoriei Lugoj, de Societatea Băneasa Investments - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.652/3/2019/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Consuela Rodica Ene şi Olimpia Ene în Dosarul nr. 23.818/300/2018/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 49 alin. (2) Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Lugoj, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 449 din 15 octombrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016