Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 448 din 11 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 448 din 11 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 920 din 14 noiembrie 2019

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria         │- preşedinte      │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│                                      │
└──────────────────────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Cristian Catană şi de Carmen Magdalena Catană în Dosarul nr. 7.524/105/2014 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 405D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.524/105/2014, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Cristian Catană şi de Carmen Magdalena Catană într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute de acelaşi text. Astfel, textul criticat enumeră modalităţile de comunicare a actului administrativ fiscal, fără să conţină vreo precizare referitoare la ordinea în care acestea ar trebui utilizate, însă din interpretarea teleologică a acestuia se deduce că enumerarea are o ordine de prioritate în ceea ce priveşte aplicarea acestora, respectiv aducerea efectivă la cunoştinţa contribuabilului a faptului că există unele obligaţii fiscale în sarcina sa. Prin urmare, în cazul actelor administrative fiscale, comunicarea prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca primă modalitate de comunicare, aduce atingere accesului liber la justiţie, ţinând cont de faptul că momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestaţiei îl reprezintă data comunicării, iar incertitudinea acestuia reprezintă un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instanţă, ceea ce este contrar art. 21, art. 24 şi art. 52 din Constituţie ca urmare a imposibilităţii verificării şi sancţionării nerespectării de către organul fiscal a ordinii prevăzute în textul criticat.
    6. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal arată că, potrivit textului criticat, modalitatea de comunicare a actelor administrative fiscale este alternativă şi este lăsată la latitudinea organului fiscal, neimpunând o ordine de prioritate anume, context în care organele fiscale au tendinţa de a proceda în mod direct la comunicarea prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Or, această interpretare aduce atingere accesului liber la justiţie al contribuabilului, în condiţiile în care momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestaţiei îl reprezintă data comunicării, iar incertitudinea acestuia reprezintă un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instanţă, ceea ce este contrar şi art. 24 şi art. 52 din Constituţie ca urmare a imposibilităţii verificării şi sancţionării unei eventuale nerespectări de către organul fiscal a ordinii prevăzute în textul criticat. În acest context, se arată că, deşi nu s-a prevăzut că modalitatea comunicării prin poştă a actului administrativ fiscal poate fi folosită numai în cazul în care contribuabilului nu i-a fost remis actul, cu asigurarea primirii sub semnătură a acestuia, din interpretarea prevederilor criticate rezultă că legiuitorul a dorit să instituie o anumită ordine pentru modalităţile de comunicare a actelor administrativ fiscale.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate pentru motive deja lămurite de către instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, care se ataşează inclusiv deciziilor prin care se constată neconstituţionalitatea legilor sau a ordonanţelor ori a unor dispoziţii din acestea. Indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare. Astfel, se consideră că sunt relevante considerentele Deciziei nr. 536 din 28 aprilie 2011, prin care Curtea Constituţională a arătat că „enumerarea pe care o conţin nu este întâmplătoare, ci modalităţile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menţionate într-o ordine de prioritate în ceea ce priveşte aplicarea lor“.
    9. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens se arată că reglementarea legală privind ordinea de comunicare a actelor administrative fiscale - în forma anterioară textului de faţă a fost supusă controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional reţinând în jurisprudenţa sa că „actele trebuie să fie comunicate în ordinea stabilita de legiuitor“ (a se vedea Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 şi Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009). Cât priveşte textul de lege în forma criticată în prezenta speţă, din interpretarea sa teleologică, având în vedere folosirea de către legiuitor a conjuncţiei disjunctive „sau“, se înţelege că sunt reglementate două căi alternative de comunicare a actului administrativ fiscal (remiterea directă, respectiv transmiterea prin poştă a actului), nicidecum obligaţia de folosire a ambelor variante în mod consecutiv. De altfel, în Nota de fundamentare a Ordonanţei Guvernului nr. 2/2012 (care modifică prevederile art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003) se menţionează în mod expres „comunicarea prin poştă, ca regulă generală“, intenţia declarată a legiuitorului delegat fiind „revizuirea procedurii de comunicare a actului administrativ fiscal [...], în vederea eliminării dificultăţilor apărute în practică în legătură cu aplicarea actualului text şi pentru a oferi textului o mai mare claritate“. Prin urmare, reglementarea unor modalităţi alternative de comunicare a actelor administrativ fiscale nu este de natură a afecta dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, termenul pentru introducerea contestaţiei fiind cert, şi anume de la data comunicării actului fie prin remitere directă, fie prin poştă.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, în redactarea avută la data de data de 3 martie 2014, respectiv astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din data de 30 ianuarie 2012, care au următorul cuprins: „(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.“
    13. Ulterior, art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost reconfigurat prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014, păstrându-se soluţia legislativă cuprinsă la alin. (2), fiind efectuată o precizare cu privire la forma actului administrativ fiscal emis, respectiv pe suport hârtie, astfel că acesta a primit următorul conţinut: „(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.“
    14. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost abrogată prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispoziţiile criticate, astfel cum acestea produc efecte juridice în cauza de faţă.
    15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi ale art. 52 cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în dinamica legislativă, prevederile art. 44 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală au mai format obiectul controlului de constituţionalitate prin prisma modalităţilor de comunicare a actelor administrative fiscale şi ordinii de utilizare a acestora de către organul fiscal, prevederi care aveau următorul cuprins: „(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate. (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.“
    17. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, prin Decizia nr. 774 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 30 august 2011, şi prin Decizia nr. 193 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009, Curtea a reţinut că actul administrativ fiscal se comunică: la domiciliul fiscal al contribuabilului, domiciliu declarat de contribuabilul persoană fizică sau juridică străină la înregistrarea ca plătitor de taxe şi impozite, sau există posibilitatea de a se face şi la adresa unde acesta locuieşte în mod efectiv. Mai mult, Curtea a observat că, în cazul străinului, această adresă este cea de reşedinţă, consemnată ca atare în permisul de şedere eliberat de autorităţile române. În acest context, Curtea Constituţională nu a reţinut nicio contrarietate între textul criticat şi prevederile constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Totodată, atât prin Decizia nr. 774 din 16 iunie 2011, precitată, cât şi prin Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, şi prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, Curtea a reţinut, în mod judicios, că prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă şi subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalităţi de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Curtea a observat, cu acele prilejuri, că este apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative.
    19. Ulterior, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, fiind antamată o problemă similară în ceea ce priveşte ordinea în care se utilizează modalităţile de comunicare a actelor administrative-fiscale, Curtea a arătat că interpretarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Codul de procedură fiscală potrivit căreia enumerarea cuprinsă în acesta constituie şi ordinea de prioritate pentru realizarea modalităţilor de comunicare a actelor administrative fiscale, la respectarea căreia instanţele de judecată trebuie să vegheze, este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate de care textul suferă prin lipsa unei menţiuni exprese în acest sens. În acest context, Curtea a observat că ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate pentru motive deja lămurite de către Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, care se ataşează inclusiv deciziilor prin care se constată neconstituţionalitatea legilor sau a ordonanţelor ori a unor dispoziţii din acestea. Indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare.
    20. Pentru a da o forţă sporită celor anterior circumscrise prin jurisprudenţa anterioară şi fără a marca o reconsiderare a jurisprudenţei sale, Curtea, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, a constatat neconstituţionalitatea oricărei alte interpretări pe care practica administrativă sau judecătorească ar putea să o atribuie textelor legale criticate faţă de cea consacrată prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009.
    21. Prin urmare, Curtea, având în vedere şi alte aspecte procedurale, a statuat faptul că ordinea în care sunt prevăzute în lege modalităţile de comunicare a actelor administrative fiscale nu este întâmplătoare, enumerarea trebuind respectată în ordinea prevăzută de lege, astfel că „actele trebuie să fie comunicate în ordinea stabilită de legiuitor“ (a se vedea Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 şi Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009).
    22. Însă, ulterior acestor decizii, textul art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din data de 30 ianuarie 2012, (în prezent abrogată prin Codul de procedură fiscală - Legea nr. 207/2015) în sensul că actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
    23. Astfel, din economia textului criticat, Curtea observă că, în acest context, legiuitorul a instituit două căi alternative de comunicare a actului administrativ fiscal - remiterea directă sau transmiterea prin poştă a actului, nemaifiind prevăzută o enumerare a acestora. De asemenea, în nota de fundamentare a Ordonanţei Guvernului nr. 2/2012 [prin care modifică prevederile ale art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003], având în vedere aspecte ce ţin de instituţia domiciliului fiscal în contextul transpunerii Directivei 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, se arată că procedurile de comunicare anterioare îngreunează mult activitatea de comunicare şi cea de administrare a acestor modalităţi (cheltuieli de resurse, timp îndelungat de transmitere, întârzierea aplicării măsurilor de executare silită etc.). Prin urmare, intenţia legiuitorului a fost revizuirea procedurii de comunicare a actului administrativ fiscal, în vederea eliminării dificultăţilor apărute în practică în legătură cu aplicarea actualului text şi pentru a oferi textului o mai mare claritate art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, respectiv acesta să prevadă următoarele: comunicarea directă prin remitere sub semnătură, fax, e-mail etc., numai dacă prin această modalitate se realizează comunicarea; „comunicare prin poştă“, ca regulă generală, care se va realiza în condiţiile în care actul nu s-a comunicat prin remitere, fax, e-mail etc., aceste din urmă modalităţi fiind utilizate doar în cazul special al asigurării comunicării; comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate numai în cazul în care comunicarea acestuia nu s-a realizat prin poştă.
    24. Astfel, textul art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 s-a modificat în sensul că actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Actul administrativ fiscal poate fi comunicat şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia şi dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. În cazul în care comunicarea prin antereferitele modalităţi nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
    25. Prin urmare, intenţia legiuitorului este clară şi, dacă se are în vedere interpretarea teleologică a textului, Curtea constată că legiuitorul a dorit de această dată reglementarea unor modalităţi alternative de comunicare a actelor administrativ fiscale, „comunicare prin poştă“ fiind regula generală, aspect ce nu este de natură a afecta dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, termenul pentru introducerea contestaţiei fiind cert, şi anume de la data comunicării actului fie prin remitere directă, fie prin poştă. În acest context, prevederile art. 52 din Constituţie nu au incidenţă.
    26. Faţă de cele mai sus expuse, în contextul prezentat, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, în raport cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Catană şi de Carmen Magdalena Catană în Dosarul nr. 7.524/105/2014 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2019.

                    PREŞEDINTE,
                    prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 448 din 11 iulie 2019

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 448 din 11 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 448 din 11 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală