Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 446 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197, ale art. 200 alin. (3), (4) şi (6)-(8) şi ale art. 519 din Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 446 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197, ale art. 200 alin. (3), (4) şi (6)-(8) şi ale art. 519 din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 597 din 26 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 197, ale art. 200 alin. (3) şi (4) şi ale art. 519 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Turbatu în Dosarul nr. 30.319/299/2018/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 717D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise prin care face precizări referitoare la excepţia invocată şi solicită instanţei constituţionale să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară.
    4. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.503D/2020 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (6)-(8) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eleonora Anghelescu în Dosarul nr. 17.432/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
    5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.503D/2020 la Dosarul nr. 717D/2020, care a fost primul înregistrat.
    7. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, având în vedere că instanţa judecătorească în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a respins o astfel de cerere.
    8. Curtea, deliberând, uneşte soluţionarea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu fondul excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. În continuare, având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 286 din 17 mai 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    10. Prin Încheierea din 25 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 30.319/299/2018/a1, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197, ale art. 200 alin. (3) şi (4) şi ale art. 519 din Codul de procedură civilă.
    11. Prin Încheierea din 7 august 2020, pronunţată în Dosarul nr. 17.432/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (6)-(8) din Codul de procedură civilă.
    12. Excepţia a fost invocată de Marian Turbatu şi de Eleonora Anghelescu în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de reexaminare formulate împotriva încheierii prin care s-a anulat cererea de chemare în judecată.
    13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 197 din Codul de procedură civilă sunt neclare şi încalcă art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, întrucât legea nu distinge clar dacă plata eronată a taxei judiciare de timbru în alt cont este asimilată unei neplăţi, impunându-se clarificarea normei sub acest aspect. Astfel, petentul care a făcut dovada plăţii taxei chiar şi în alt cont este penalizat prin anularea cererii şi i se îngrădeşte dreptul de acces la justiţie. De asemenea, autorul arată că dispoziţiile art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă prevăd că cererea de chemare în judecată va fi anulată, fără însă a se face distincţie cu privire la încălcarea sesizată, valoarea acesteia şi posibilitatea de a fi remediată sau nu. Mai mult, nu se diferenţiază dacă se încalcă obligaţiile doar în privinţa unui singur capăt de cerere. Această nediferenţiere a încălcărilor conduce la sancţiune, cu toate că unele lipsuri pot fi remediate, ceea ce încalcă principiul egalităţii. Cu titlu de exemplu, se arată că art. 194 din Codul de procedură civilă instituie obligaţia de precizare a unui cod numeric personal (CNP). Autorul excepţiei arată că nu deţine CNP şi că i-a mai fost anulată o acţiune pentru că nu a menţionat un CNP, iar cu prilejul reexaminării, instanţa a admis plângerea şi a trimis acţiunea spre continuarea procesului. Astfel, nediferenţierea sarcinilor stabilite de art. 194-197 din Codul de procedură civilă încalcă principiul egalităţii. Prin aplicarea strictă a art. 194 din Codul de procedură civilă se încalcă şi accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, deoarece nu sunt prevăzute excepţii în lege privind cetăţenii intracomunitari, care au aceleaşi drepturi în faţa organelor naţionale.
    14. Referitor la art. 519 din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei susţine că acest articol nu prevede ca judecătoriile, care emit o hotărâre în ultimă instanţă, să poată solicita o dezlegare a unei probleme de drept care ar fi relevantă pentru soluţionarea cauzei.
    15. Se mai arată că repetarea procedurii prealabile privind verificarea şi regularizarea cererii de chemare în judecată prelungeşte semnificativ durata acestei proceduri. Astfel, soluţia legislativă prevăzută de dispoziţiile legale criticate, potrivit căreia instanţa dispune repetarea procedurii prealabile de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată, nesocoteşte dreptul părţii interesate de a exercita calea de atac prevăzută de cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată.
    16. De asemenea, dispoziţiile legale criticate generează incertitudine şi neclaritate în privinţa soluţiei date în calea de atac a reexaminării încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată.
    17. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    18. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 197, ale art. 200 alin. (3), (4) şi (6)-(8) şi ale art. 519 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
    - Art. 197: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.“;
    – Art. 200 alin. (3), (4) şi (6)-(8):
    "(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).
(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.
    (...)
(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
(7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).
(8) În caz de admitere, cauza se retrimite completului iniţial învestit.;"

    – Art. 519: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“

    23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare şi art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    24. Preliminar soluţionării prezentei cauze, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a formulat, prin notele scrise depuse, cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat instanţei constituţionale să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară având următorul conţinut: „Dacă reglementarea art. 197 în forma sa actuală încalcă art. 20, 21 şi 47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene“. În subsidiar, solicită sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind o hotărâre prealabilă cu privire la următoarea chestiune: „Dacă interpretarea art. 194 din Codul de procedură civilă, fără a ţine cont de prevederile Constituţiei şi ale tratatelor şi acordurilor internaţionale şi ale Tratatului european şi ale Regulamentului nr. 1.393/2007, este admisibilă sau dacă acest aspect încalcă accesul liber la justiţie şi este în concordanţă cu Tratatul european.“
    25. Examinând cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea Constituţională observă că textele la care se raportează această cerere sunt art. 20 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind nediscriminarea şi art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    26. În privinţa condiţiilor de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea Constituţională reţine că acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa constantă a instanţei europene. În acest sens, prin Hotărârea din 6 octombrie 1982, pronunţată în Cauza 283/81, SRL CILFIT şi Lanificio di Gavardo Spa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că art. 177 (devenit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene) „trebuie să fie interpretat în sensul că o instanţă naţională ale cărei decizii nu sunt supuse unei căi de atac în dreptul intern trebuie, atunci când se pune o problemă de drept comunitar în cauza dedusă judecăţii sale, să îşi îndeplinească obligaţia de sesizare a Curţii de Justiţie, cu excepţia cazului în care constată că problema invocată nu este pertinentă sau că dispoziţia comunitară în cauză a făcut deja obiectul unei interpretări din partea Curţii sau că aplicarea corectă a dreptului comunitar se impune cu o asemenea evidenţă încât nu mai lasă loc niciunei îndoieli rezonabile; existenţa unei astfel de posibilităţi trebuie să fie evaluată în funcţie de caracteristicile proprii dreptului comunitar, de dificultăţile specifice pe care le prezintă interpretarea acestuia şi de riscul divergenţelor de jurisprudenţă în cadrul Comunităţii“. De asemenea, prin Hotărârea din 9 septembrie 2015, pronunţată în Cauza C160/14, Joăo Filipe Ferreira da Silva e Brito şi alţii, paragraful 40, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că „revine exclusiv instanţei naţionale sarcina de a aprecia dacă aplicarea corectă a dreptului Uniunii se impune atât de evident încât nu permite nicio îndoială rezonabilă şi, în consecinţă, de a decide să se abţină să sesizeze Curtea cu o problemă de interpretare a dreptului Uniunii care a fost ridicată în faţa acesteia“ (a se vedea Decizia nr. 362 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 10 iulie 2019, paragraful 26, Decizia nr. 601 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 27 ianuarie 2021, paragraful 20, sau Decizia nr. 4 din 31 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 31 iulie 2023, paragraful 17).
    27. Având în vedere această jurisprudenţă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, revine Curţii Constituţionale competenţa de a aprecia dacă întrebarea subsumată cererii de sesizare a instanţei europene este relevantă şi necesară cauzei a quo, în sensul de a stabili dacă decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene va conduce la constatarea constituţionalităţii sau neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 197 din Codul de procedură civilă.
    28. Cu privire la aceste condiţii, Curtea observă, sub un prim aspect, că întrebarea este formulată într-o manieră eliptică, fiind caracterizată de un grad ridicat de generalitate. Or, în jurisprudenţa sa referitoare la condiţiile de admisibilitate a trimiterii preliminare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că nu va răspunde întrebărilor, dacă este solicitată să se pronunţe cu privire la un drept prospectiv ori asupra unor chestiuni generale sau ipotetice (Hotărârea din 16 iulie 1992, pronunţată în Cauza C-83/91, Wienand Meilicke împotriva ADV/ORGA AG, paragraful 25). Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu motivează cererea de sesizare a instanţei europene nici sub aspectul relevanţei dreptului Uniunii Europene, nici al pertinenţei întrebării adresate.
    29. În continuare, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică, în esenţă, modalitatea de plată a taxei judiciare de timbru, precum şi obligaţia precizării unui cod numeric personal, apreciind că acest lucru contravine atât normelor constituţionale şi convenţionale, cât şi normelor din dreptul Uniunii Europene invocate.
    30. Întrucât această chestiune se află în legătură directă cu excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a unit fondul excepţiei cu cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
    31. Prin urmare, având în vedere lipsa de relevanţă/ pertinenţă a întrebării preliminare, raportată la cauza de faţă, precum şi faptul că dispoziţiile europene invocate sunt clare, cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, este neîntemeiată.
    32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea stabilesc condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu unei chestiuni de drept.
    33. Având în vedere obiectul litigiului, respectiv soluţionarea unei cereri de reexaminare formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, se pune problema legăturii cu soluţionarea cauzei a dispoziţiilor legale criticate. Sintagma „legătură cu soluţionarea cauzei“ cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (Decizia nr. 286 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 1 septembrie 2022, paragraful 24).
    34. Astfel, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă care vizează soluţionarea pe fond a cauzei nu au legătură cu soluţionarea cererii de reexaminare în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi de lege (a se vedea în sens similar Decizia nr. 286 din 17 mai 2022, precitată, paragraful 25).
    35. În aceste condiţii, Curtea constată că, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă.
    36. În continuare, referitor la celelalte dispoziţii legale criticate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 286 din 17 mai 2022, precitată, paragrafele 14-20, a reţinut că sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată pentru neplata integrală sau parţială a taxei judiciare de timbru, prevăzută de art. 197 din Codul de procedură civilă, este justificată de faptul că taxele judiciare de timbru reprezintă o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, instituirea unei asemenea exigenţe nefiind de natură să obstrucţioneze, în sine, accesul liber la justiţie. De altfel, art. 200 din Codul de procedură civilă reglementează procedura de regularizare a cererilor de chemare în judecată, oferindu-se reclamantului posibilitatea să complinească eventualele lipsuri ale acesteia, inclusiv pe cele referitoare la neplata taxei judiciare de timbru corespunzătoare, astfel că anularea cererii nu intervine de plano. Aşadar, instanţa de judecată se pronunţă asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei.
    37. Curtea a precizat că, prin dispoziţiile legale criticate, legiuitorul a dorit instituirea unei discipline procesuale, tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare. În privinţa cererii de chemare în judecată, Curtea a statuat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate şi probele solicitate, cât şi la asigurarea celerităţii procesului, permiţând, astfel, desfăşurarea judecăţii într-un termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Instanţele de judecată sunt singurele competente să aprecieze, în concret, în ce măsură anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată au o suficientă gravitate pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării (a se vedea în acest sens Decizia nr. 583 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 18 noiembrie 2015, paragraful 15).
    38. Curtea a observat că, prin Decizia de inadmisibilitate din 15 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Lefter împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată reglementată de art. 200 din Codul de procedură civilă nu se substituie unei cereri judiciare şi nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba despre o etapă obligatorie, care urmăreşte să impună reclamanţilor o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii; prin urmare, o astfel de procedură este prevăzută de lege şi urmăreşte o bună administrare a justiţiei. Anularea cererii reclamantului nu constituie o ingerinţă disproporţionată în dreptul său de acces la instanţă, deoarece partea este informată atât asupra omisiunii sale, cât şi cu privire la sancţiunea susceptibilă de a-i fi aplicată.
    39. Prin înştiinţarea reclamantului de către instanţă cu privire la lipsurile cererii introductive, judecătorul îşi manifestă rolul activ în asigurarea accesului efectiv la justiţie al titularului cererii, iar instanţa nu restituie cererea de chemare în judecată, ci doar îi pune în vedere reclamantului să completeze lipsurile, în termenul prevăzut de lege. Instanţa face aprecieri formale referitoare la întocmirea cererii de chemare în judecată, care trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de lege. Aşadar, instanţa îl încunoştinţează pe reclamant în mod concret şi punctual asupra lipsurilor cererii sale, precum şi asupra modificărilor care trebuie efectuate, acordând părţii un termen de 10 zile pentru conformarea la cele solicitate. Acordarea termenului se face cu menţiunea că neîndeplinirea obligaţiilor impuse în termenul stabilit atrage anularea cererii.
    40. Curtea a mai reţinut că încheierea de anulare a cererii poate fi motivată succint, întemeindu-se pe motivele deja comunicate petentului şi pe faptul că lipsurile nu au fost complinite în termenul prevăzut de lege, acesta luând cunoştinţă de motivele de anulare în termenul legal. Încheierea de anulare a cererii astfel pronunţate este supusă căii de atac a reexaminării, cererea de reexaminare putând fi făcută de reclamant în 15 zile de la data comunicării. Soluţionarea cererii de reexaminare se face de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Acest complet poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului iniţial învestit. Aşadar, prin cererea de reexaminare se analizează inclusiv legalitatea măsurii prin prisma îndeplinirii condiţiilor de formă.
    41. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate se aplică în aceeaşi măsură persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, neputându-se reţine încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.
    42. Aşadar, cât timp procedura criticată nu priveşte însăşi judecarea pe fond a cererii introductive, dispoziţiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părţilor. De altfel, mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi de art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili prin lege procedura de judecată.
    43. Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia deciziei menţionate, precum şi considerentele pe care aceasta se sprijină îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă.
    44. Celelalte aspecte învederate referitoare la modul de soluţionare a cauzei de către instanţa de judecată reprezintă, în realitate, chestiuni ce ţin de modul de aplicare şi interpretare a legii, care excedează controlului Curţii Constituţionale.
    45. În legătură cu cererea formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 717D/2020, prin care solicită amânarea cauzei şi acordarea unui nou termen de judecată, motivat de faptul că nu se poate înfăţişa la prezentul termen, fiind citat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un alt dosar, Curtea o respinge, având în vedere că cererea a fost depusă după închiderea dezbaterilor asupra cauzei, la sfârşitul şedinţei de judecată.
    46. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Turbatu în Dosarul nr. 30.319/299/2018/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Turbatu în Dosarul nr. 30.319/299/2018/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi de Eleonora Anghelescu în Dosarul nr. 17.432/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 197 şi ale art. 200 alin. (3), (4) şi (6)-(8) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 446 din 15 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 446 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197, ale art. 200 alin. (3), (4) şi (6)-(8) şi ale art. 519 din Codul de procedură civilă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 446 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197, ale art. 200 alin. (3), (4) şi (6)-(8) şi ale art. 519 din Codul de procedură civilă