Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (4)-(7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Domnica Bîrle în Dosarul nr. 2.501/83/2019 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 727D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 481 din 27 octombrie 2022. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.501/83/2019, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (4)-(7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Domnica Bîrle într-o cauză având ca obiect un litigiu de asigurări sociale privind recalcularea pensiei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi şi neretroactivitatea legii civile. În acest sens, arată că persoanele îndreptăţite la pensie aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de un tratament diferit, ceea ce creează o discriminare care afectează constituţionalitatea textului criticat. Menţionează faptul că toate persoanele angajate la aceeaşi societate care au ieşit la pensie la un moment anterior au beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă, mai precis li s-a recunoscut perioada lucrată în condiţii speciale de muncă, spre deosebire de persoanele pensionate ulterior, cărora nu li se mai recunoaşte grupa a II-a de muncă. Faţă de textul iniţial al art. 158 din Legea nr. 263/2010, s-au adăugat textele de lege criticate, ceea ce duce la dezavantajarea persoanelor care introduc acţiuni ulterior acestor modificări. Aceste modificări nu respectă exigenţele previzibilităţii şi securităţii raporturilor juridice în materie civilă. 6. Consideră că această discriminare nu are nicio justificare şi încalcă egalitatea în drepturi a unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, dar care au ieşit la pensie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 155/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi a Legii nr. 172/2016 pentru completarea art. 158 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. 7. Autoarea excepţiei arată că sunt încălcate prevederile cuprinse în art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât dispoziţiile de lege produc efecte pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, afectând drepturile deja câştigate la data desfăşurării activităţii, respectiv încadrarea în condiţii speciale de muncă, supuse unor multiple riscuri. 8. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 9. Autoarea excepţiei menţionează că angajatorii nu sunt obligaţi să păstreze în arhivă documentele care se solicită în baza art. 158 din Legea nr. 263/2010. Cu excepţia statelor de plată, care se păstrează 50 de ani, restul actelor nu au un termen de păstrare impus de vreo dispoziţie legală. Mai exact, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, registrele de contabilitate obligatorii şi documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani. 10. Nu în ultimul rând, arată că, în raport cu prevederile art. 1 din Constituţie, dispoziţiile de lege criticate nu oferă suficiente garanţii de previzibilitate şi accesibilitate, garanţii care ar trebui să caracterizeze orice reglementare naţională într-un stat de drept. Aceste dispoziţii de lege lasă loc arbitrarului şi desconsideră dreptul la pensie, de care trebuie să beneficieze orice cetăţean onest în funcţie de munca prestată, prin aceea că permit invocarea unei stări de probatio diabolica, în sensul în care, cu toate că angajatorul a recunoscut grupa a II-a de muncă, totuşi i se cer unele documente care se găseau doar la angajator, iar acesta nu le mai deţine. În realitate, textul permite cenzurarea arbitrară a drepturilor băneşti de care ar trebui să beneficieze cu titlu de pensie. 11. Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 12. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. (4)-(7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: "(4) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.(5) Prin documente verificabile se înţelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative.(6) În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu.(7) În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă." 16. Autoarea excepţiei susţine că aceste prevederi de lege sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile şi ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la proprietate. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 158 din Legea nr. 263/2010 fac parte din categoria normelor tranzitorii ce reglementează situaţia persoanelor care, anterior datei de 1 aprilie 2001, au lucrat în grupele superioare de muncă, respectiv în grupa I sau grupa a II-a. 18. Legislaţia anterioară Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a clasificat locurile de muncă pe grupe, în funcţie de complexitatea activităţii, gradul de expunere la risc şi de solicitare la care era supusă persoana care efectua munca. Astfel, dispoziţiile succesive ale art. 10 din Decretul nr. 292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 20 din 10 august 1959, ale art. 6 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17-18 din 1 februarie 1969, şi ale Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82 din 6 august 1977, au stabilit o divizare a locurilor de muncă pe grupe de muncă, grupele superioare referindu-se la activităţi cu un grad sporit de solicitare şi de risc. În acest sens, de exemplu, art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 3/1977 a prevăzut că pensia se stabileşte în raport cu contribuţia adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societăţii, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii, şi se diferenţiază în funcţie de vechimea în muncă, retribuţia avută şi grupa de muncă, precum şi că, în raport cu condiţiile, complexitatea şi importanţa muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat. 19. Abrogând Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000 - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dar intrată în vigoare la 1 aprilie 2001 - a propus o nouă clasificare a locurilor de muncă în funcţie de condiţiile în care s-a desfăşurat activitatea, reglementând astfel în art. 19 şi 20 locurile de muncă în condiţii deosebite şi pe cele în condiţii speciale distinct de locurile de muncă în condiţii normale. 20. Aşa cum a observat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 259 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2014, paragraful 22, deşi încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale sau deosebite a avut ca temei raţiuni asemănătoare divizării activităţii în grupele I şi a II-a de muncă, raţiuni ce ţin de gradul de solicitare, precum şi de factorii de risc prezenţi şi expunerea la aceştia, totuşi, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărâri ale Guvernului nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I şi a II-a de muncă cu cele încadrate ulterior în condiţii speciale ori deosebite. Astfel, unele activităţi şi unităţi care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activităţi şi unităţi în care se desfăşoară activitatea în condiţii speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiţii deosebite, dacă au îndeplinit condiţiile stabilite de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 martie 2001. 21. Legea nr. 263/2010, abrogând dispoziţiile Legii nr. 19/2000, a menţinut încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite şi condiţii speciale, reglementând şi categoria locurilor de muncă în alte condiţii, respectiv acele locuri de muncă şi activităţi din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieţii ori de pierdere a libertăţii - captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostatici ori alte asemenea situaţii - şi pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecţie. 22. Dovedirea perioadelor care constituie vechime în muncă în grupe superioare de muncă se realizează, potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (3) şi (3^1) din Legea nr. 263/2010, cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, iar în situaţia în care aceste perioade nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive. Dispoziţiile alin. (4) din acelaşi articol de lege subliniază condiţia legalităţii adeverinţelor care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă şi necesitatea probării acestei legalităţi prin „documente verificabile“ întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. Aşa cum Curtea Constituţională a reţinut prin Decizia nr. 481 din 27 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 3 martie 2023, paragraful 24, aceasta este o condiţie firească, ce pune în evidenţă necesitatea respectării cadrului legal pe baza căruia au fost emise adeverinţele, înlăturând interpretarea în sensul că simpla declaraţie a angajatorului că salariatul a lucrat în grupele superioare de muncă ar putea fi considerată suficientă, fără a exista o fundamentare legală în acest sens. 23. Art. 158 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 stabileşte care sunt documentele ce pot face dovada legalităţii încadrării salariatului în grupele superioare de muncă, legiuitorul menţionând actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/ activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, decizii interne, act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu, extras din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative. 24. Următoarele alineate ale art. 158 din Legea nr. 263/2010 consacră competenţa Casei Naţionale de Pensii Publice şi a caselor de pensii teritoriale de a verifica legalitatea actelor de încadrare în grupele superioare de muncă. Dispoziţiile alin. (6) sunt clare în sensul în care acest control vizează respectarea legislaţiei în domeniu, iar această legislaţie este cea de la data la care salariatul a desfăşurat activitatea în una dintre grupele superioare de muncă a căror recunoaştere o solicită. Astfel, textul de lege menţionează „documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001“. În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă. 25. Prin Decizia nr. 481 din 27 octombrie 2022, precitată, paragrafele 28 şi 29, Curtea a apreciat că dispoziţiile de lege criticate nu produc efecte juridice care contravin principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, întrucât au în vedere procesul de verificare şi recunoaştere a legalităţii încadrării în grupele superioare de muncă, în vederea acordării beneficiilor ce decurg din această încadrare, proces ce are loc şi îşi produce efectele după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 (facta futura). Legislaţia, condiţiile şi documentele care sunt avute în vedere la verificarea legalităţii, întrucât privesc situaţii juridice trecute, consumate (facta praeterita), sunt, aşa cum se menţionează în dispoziţiile de lege, cele anterioare datei de 1 aprilie 2001, contemporane momentului în care salariatul a desfăşurat munca în acele condiţii care permiteau încadrarea în grupele superioare de muncă. Dispoziţiile de lege criticate nu instituie noi reguli ori noi condiţii faţă de cele stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel că nu se poate susţine că legea civilă nouă se aplică situaţiilor juridice trecute, ci doar instituie o verificare a legalităţii unor situaţii juridice şi a actelor juridice emise în raport cu legislaţia în vigoare la momentul când acestea au avut loc. 26. Prin paragraful 31 al aceleiaşi decizii, Curtea a apreciat că aceleaşi considerente reţinute în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) sunt valabile şi cu privire la criticile vizând încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, beneficiile ce revin persoanelor care au lucrat în grupe superioare de muncă nefiind afectate atât timp cât încadrarea în aceste grupe a fost realizată cu respectarea prevederilor legale incidente potrivit principiului tempus regit actum. 27. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că aceasta vizează o diferenţă de tratament juridic în raport cu reglementarea aplicabilă în funcţie de data ieşirii la pensie. 28. Faţă de această critică, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. 29. În plus faţă de aceste considerente, Curtea observă şi faptul că, în redactarea iniţială, art. 158 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevedea dispoziţii similare actualului alin. (4), astfel că nu se poate susţine că recunoaşterea condiţiilor de muncă era supusă unor cerinţe diferite. 30. Contrar criticilor autoarei excepţiei referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate a reglementării, dispoziţiile alin. (5) al art. 158 din Legea nr. 263/2010 au rolul de a clarifica sintagma „documente verificabile“, precum şi de a sublinia obligaţia angajatorilor de a furniza caselor de pensii toate documentele necesare stabilirii condiţiilor de muncă în care asiguraţii au desfăşurat activitatea profesională. Astfel, Curtea apreciază că susţinerile vizând încălcarea prevederilor art. 1 din Constituţie sunt neîntemeiate. 31. În sfârşit, în ceea ce priveşte situaţia particulară invocată de autoarea excepţiei referitoare la documentele care dovedesc încadrarea în grupa a II-a de muncă, respectiv faptul că la solicitarea de recalculare a pensiei nu s-au luat în considerare menţiunile din carnetul de muncă şi din adeverinţa care atestă încadrarea în grupa a II-a de muncă, Curtea apreciază că acestea constituie aspecte ce privesc probleme de interpretare şi aplicare a legii, ce revin competenţei exclusive a instanţei de judecată. 32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Domnica Bîrle în Dosarul nr. 2.501/83/2019 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 158 alin. (4)-(7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
