Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 444 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 444 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 77 din 30 ianuarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Pavel Traian Dâncă în Dosarul nr. 2.898/110/2019 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.944D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 368 din 16 iunie 2020. Legiuitorul are dreptul să aprecieze asupra cuantumului taxei judiciare de timbru, în măsura în care acesta nu afectează accesul liber la justiţie. Normele legale criticate nu reflectă un cuantum nerezonabil al taxei judiciare de timbru, care să afecteze accesul liber la justiţie, şi se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate. Reperul „datei luării la cunoştinţă“ din cuprinsul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reprezintă un standard predictibil şi clar pentru orice observator obiectiv şi raţional, fără ca legiuitorul, prin instituirea acestuia, să afecteze dreptul de acces liber la justiţie, în esenţa sa.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 18 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.898/110/2019, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Pavel Traian Dâncă într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă cererea de anulare a unui act administrativ.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, deoarece sintagma „data luării la cunoştinţă“ din cuprinsul acestora este neclară şi imprevizibilă, de vreme ce nu poate fi identificată cu exactitate această dată. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006 şi arată că sintagma „data luării la cunoştinţă“ are un caracter general, ambiguu, existând posibilitatea interpretării în mod diferit a acesteia.
    6. De asemenea, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt discriminatorii şi obstrucţionează accesul la justiţie. În susţinerea acestei critici arată că recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, iar taxa judiciară de timbru stabilită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru pentru o astfel de cale de atac este de 100 lei, dublă faţă de taxa de timbru plătită la fond. Se introduce astfel o discriminare între justiţiabilii care folosesc o cale ordinară de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti de la fond, pentru apel datorând 50% din taxa de timbru achitată la fond, şi justiţiabilii care folosesc o cale extraordinară de atac, pentru recurs datorând 200% din taxa de timbru achitată la fond.
    7. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la critica adusă dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reţine că legiuitorul a modificat momentul de referinţă pentru calculul termenului de decădere de un an, iniţial raportat exclusiv la data emiterii actului, la data comunicării actului, prevăzând, în acelaşi timp, şi alte modalităţi prin care destinatarul unui act administrativ unilateral cu caracter individual sau un terţ poate efectiv să aibă cunoştinţă despre existenţa respectivului act, şi anume: data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere. Aşadar, sintagma „data luării la cunoştinţă“ acoperă orice altă posibilitate concretă prin care destinatarul actului sau terţul a aflat despre conţinutul acelui act administrativ, astfel că nu se poate susţine că această sintagmă contravine art. 21 din Constituţie sau art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, reţine aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
    - Art. 11 alin. (2): „Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.“;
    – Art. 20 alin. (1): „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.“

    12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, astfel cum acestea sunt interpretate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, faţă de obiectul şi motivarea specifice acesteia, Curtea reţine, cu titlu introductiv, că în cauză nu este incidentă Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 11 martie 2020, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că sintagma „data încheierii procesului-verbal de conciliere“ din cuprinsul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este neconstituţională, întrucât în prezenta cauză este vizată o altă ipoteză cuprinsă în art. 11 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004.
    14. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte sintagma „data luării la cunoştinţă“, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a analizat critici similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 366 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 15 septembrie 2020, sau Decizia nr. 840 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 7 aprilie 2021). Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 840 din 17 noiembrie 2020, precitată, paragrafele 22 şi 23, că dispoziţiile art. 11 alin. (2) consacră excepţia de la aplicarea termenului de prescripţie stabilit la alin. (1) al aceluiaşi articol, în sensul că, pentru motive temeinice, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Aceste prevederi se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia reglementată de ipoteza normei criticate, instanţa fiind cea care, în funcţie de temeinicia motivelor invocate, încuviinţează sau nu cererea introdusă şi peste termenul de 6 luni. De asemenea, prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a reţinut că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.
    15. Referitor la dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care instituie termenul de decădere de 6 luni, Curtea a reţinut că instituţia decăderii este specifică dreptului procesual şi are natura unei sancţiuni determinate de neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul unui anumit interval de timp stabilit de lege. Necesitatea stabilirii unor termene imperative este de necontestat, aceasta constând în nevoia de a disciplina activitatea procesuală şi de a conferi stabilitate şi securitate raporturilor juridice din societate. Pe de altă parte, decăderea nu este o sancţiune imuabilă, ea putând fi îndepărtată prin cererea de repunere în termen formulată în condiţiile legii.
    16. Curtea a precizat, prin Decizia nr. 366 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 24, că legiuitorul a modificat momentul de referinţă pentru calculul termenului de decădere de un an, iniţial raportat exclusiv la data emiterii actului, la data comunicării actului, prevăzând, în acelaşi timp, şi alte modalităţi prin care destinatarul unui act administrativ unilateral cu caracter individual sau un terţ poate efectiv să aibă cunoştinţă despre existenţa respectivului act, şi anume: data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere. Normativizarea altor modalităţi suplimentare de luare efectivă la cunoştinţă despre emiterea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, de către destinatarul actului sau un terţ ce este, totuşi, afectat de acest act, răspunde imperativului egalităţii în drepturi, al asigurării accesului liber la justiţie şi al dreptului la apărare. Aşadar, sintagma „data luării la cunoştinţă“ acoperă orice altă posibilitate concretă prin care destinatarul actului sau terţul a aflat despre conţinutul acelui act administrativ, astfel că nu se poate susţine că însăşi această sintagmă contravine art. 16, 21 şi 24 din Constituţie sau art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    17. În acest context, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin care se susţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că sintagma „data luării la cunoştinţă“ din cuprinsul dispoziţiilor legale criticate respectă exigenţele de calitate a legii, având un conţinut clar şi precis. Demonstrarea în concret a momentului/datei luării efective la cunoştinţă ţine de specificul litigiului în contencios administrativ şi de probatoriul administrat în faţa instanţei de judecată competente cu soluţionarea acestuia, permiţând acesteia să evalueze incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii.
    18. Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate cu privire la dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea reţine că autorul excepţiei îşi axează critica pe imposibilitatea exercitării, în cadrul proceselor având ca obiect soluţionarea litigiilor de contencios administrativ, a căii de atac a apelului împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă. În jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.079 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011, Decizia nr. 544 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, sau Decizia nr. 549 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008), analizând critici similare referitoare la prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală conţin precizarea esenţială potrivit căreia hotărârile instanţelor pot fi atacate, de Ministerul Public sau de părţile interesate, în condiţiile legii, iar art. 126 alin. (2) din Constituţie oferă legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la acest aspect. Curtea a conchis că nimic nu împiedică edictarea unei soluţii legislative precum cea cuprinsă în textele de lege criticate, această opţiune a legiuitorului fiind impusă de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii, care trebuie să caracterizeze acţiunile în contencios administrativ. Totodată, Curtea a reţinut că dreptul la două grade de jurisdicţie este garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, chiar şi aici putând fi instituite, însă, unele excepţii de la această regulă. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia din 14 mai 2002, pronunţată în Cauza Csepyová împotriva Slovaciei, paragraful 5, sau de Hotărârea din 6 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Gurepka împotriva Ucrainei, paragraful 51, că textul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează un drept de apel sau un drept la un al doilea grad de jurisdicţie.
    19. Curtea a mai reţinut că legiuitorul are îndreptăţirea constituţională de a considera materia contenciosului administrativ ca fiind una aparte, cu reguli specifice, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea căilor de atac (a se vedea în acest sens Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 48).
    20. În acelaşi timp, în acord cu jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională reiterează că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, Curtea reţine că prin instituirea unor reguli specifice în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, care vizează deopotrivă pe toţi destinatarii normei, asigurând egalitatea juridică a acestora în utilizarea lor, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt încălcate.
    21. În final, Curtea observă că pretinsa discriminare invocată din perspectiva cuantumului diferit al taxelor judiciare de timbru ce trebuie achitate de părţile care exercită recurs, faţă de părţile care exercită apel, vizează dispoziţii cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care nu fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, şi, în consecinţă, această critică nu poate fi analizată în prezenta cauză.
    22. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare ori de la comunicare, sunt neconstituţionale, deoarece nu precizează în ce condiţii şi pentru care participant la proces termenul de recurs se raportează la unul dintre cele două momente procesuale (pronunţare ori comunicare), Curtea constată că aceasta nu are relevanţă în prezenta cauză, deoarece vizează o ipoteză juridică distinctă faţă de cea contestată în prezenta cauză.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Pavel Traian Dâncă în Dosarul nr. 2.898/110/2019 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 444 din 14 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016