Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Cristian Muntean în Dosarul nr. 9.428/3/2018* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 653D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât apreciază că aspectele învederate de autorul excepţiei ţin de modul de aplicare şi interpretare a legii prin raportare la Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 1.473 din 5 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 9.428/3/2018*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Cristian Muntean într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu referitor la acordarea unor drepturi băneşti şi despăgubiri. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Invocă dispoziţiile art. 171 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în care se precizează că dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. Consideră că sunt create premisele unei discriminări a personalului plătit din fonduri publice referitor la drepturile acestuia în cazul unei interpretări sau aplicări eronate a unor prevederi, cum este în cazul său. Prin Decizia nr. 10 din 19 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, litigiile privind militarii sunt plasate în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal. Astfel, sunt limitate drepturile la apărare ale oricărui militar ce se adresează instanţei dacă se consideră că drepturile băneşti cuprind drepturile salariale, având în vedere că într-un litigiu de muncă sarcina probei revine angajatorului, dar în latura de contencios administrativ şi fiscal aceasta revine părţii. 6. Autorul excepţiei invocă şi cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, potrivit cărora „În interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi a art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, dispoziţiile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă“. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Curtea constată că Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, însă, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi constatarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, care au următorul conţinut: „Contestaţia poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.“ 12. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, invocă încălcarea dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost invocată într-o cauză în care autorul excepţiei a solicitat obligarea unităţii militare în care este încadrat la calcularea unor drepturi salariale. De asemenea, se reţine şi faptul că, anterior acestei cereri, drepturile salariale ale autorului excepţiei au fost stabilite printr-un ordin. 14. Cu privire la dispoziţiile art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea constată că acestea instituie o procedură de contestare a actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale, ce este urmată de posibilitatea părţii interesate de a se adresa justiţiei. În acest sens, dispoziţiile art. 30 alin. (4) prevăd că împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării în scris a soluţionării contestaţiei. 15. Aşa cum Curtea Constituţională a reţinut prin Decizia nr. 123 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 16 iulie 2018, paragraful 16, această procedură nu constituie o jurisdicţie administrativă specială. Prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 13 decembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, paragraful 38, a reţinut faptul că dispoziţia cu aplicare generală, prevăzută şi de art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010, nu instituie o procedură prealabilă în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, întrucât nu este urmată de o acţiune în contencios administrativ, salariatul nemulţumit urmând a se îndrepta la instanţa competentă în ceea ce priveşte raportul său de muncă. Prin paragraful 47 al aceleiaşi decizii, instanţa supremă a arătat că rolul acestei proceduri este „tocmai asigurarea posibilităţii ordonatorului de credite de a corecta rapid orice eroare în stabilirea salariilor“. De asemenea, prin aceeaşi decizie, paragrafele 48 şi 49, s-a stabilit că „nu fac obiectul procedurii de contestare administrativă alte categorii de drepturi (sporuri, compensaţii, ajutoare) reglementate de lege, ce pot intra în venitul brut al salariatului, nerecunoscute de angajator, şi nici eventualele solicitări de acordare retroactivă a oricăror drepturi salariale, pentru aceste situaţii este aplicabil dreptul comun care permite formularea unei acţiuni directe la instanţa competentă a statua asupra litigiilor privind drepturile salariale pretinse de părţi, recunoscute sau nu de ordonatorii de credite. Prin urmare, atunci când pretenţiile angajaţilor nu rezultă dintr-o încadrare/reîncadrare pretins nelegală, ci vizează obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum şi atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ/act adiţional la contractul individual de muncă ori actul respectiv nu a fost comunicat angajaţilor, admisibilitatea cererii de chemare în judecată cu care salariatul a învestit instanţa specializată în litigii de muncă nu este condiţionată de parcurgerea procedurii prealabile“. În schimb, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut prin paragrafele 44-46 din decizia amintită că procedura administrativă obligatorie reglementată şi de textul de lege supus controlului de constituţionalitate trebuie urmată dacă angajatorul a emis şi a comunicat decizia de stabilire a salariilor. De asemenea, angajaţii trebuie să urmeze procedura prealabilă atunci când sesizează instanţa de contencios administrativ cu acţiuni ce au ca obiect anularea/revocarea/modificarea actelor administrative - comunicate - prin care angajatorii cărora li se aplică dispoziţiile art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au făcut încadrarea/reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice şi au stabilit drepturile salariale ce se acordă potrivit acestei încadrări/reîncadrări, respectiv au stabilit salariile de bază. 16. Autorul excepţiei, căruia i s-a respins acţiunea formulată în faţa instanţei de judecată, întrucât a fost formulată fără parcurgerea procedurii prealabile de contestaţie la ordonatorul de credite a ordinului de stabilire a drepturilor salariale, consideră că dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 sunt discriminatorii şi îi încalcă dreptul la apărare, iar în susţinerea acestei critici invocă dispoziţiile art. 171 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, referitoare la prescripţia dreptului la acţiune cu privire la drepturile salariale. Consideră că sunt create premisele unei discriminări a personalului plătit din fonduri publice referitoare la drepturile acestuia în cazul unei interpretări sau aplicări eronate a prevederilor legale. 17. Analizând aceste critici, Curtea reţine că, în esenţă, acestea vădesc nemulţumirea autorului excepţiei faţă de o eventuală sau pretinsă interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce nu constituie însă veritabile critici de neconstituţionalitate ce ar putea fi supuse controlului instanţei de contencios constituţional. 18. În critica formulată, autorul excepţiei invocă şi Decizia nr. 10 din 16 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 28 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a reţinut că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 23 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) şi (3), art. 16, art. 17 şi art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2) teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) şi g) şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1, art. 4-6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile băneşti solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi judeţean şi pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, personal militar având statutul de cadre militare (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care îşi desfăşoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special“. 19. Curtea apreciază însă că, raportat la conţinutul art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, care se referă doar la procedura de contestare prealabilă sesizării instanţei de judecată, invocarea Deciziei instanţei supreme nr. 10 din 16 aprilie 2018, care priveşte etapa ulterioară a acţiunii în justiţie, clarificând care sunt instanţele judecătoreşti competente să judece litigiile având ca obiect drepturile băneşti solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi judeţean şi pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, personal militar având statutul de cadre militare (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care îşi desfăşoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special, nu prezintă relevanţă în cauză. 20. În sfârşit, privitor la argumentele invocate în legătură cu cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă, Curtea consideră că autorul excepţiei are în vedere tot aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii în cauza sa, probleme ce revin însă competenţei exclusive a instanţei de judecată. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Cristian Muntean în Dosarul nr. 9.428/3/2018* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
