Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 443 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) lit. c) din Legea societăţilor nr. 31/1990 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 443 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) lit. c) din Legea societăţilor nr. 31/1990

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 66 din 28 ianuarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) lit. c) din Legea societăţilor nr. 31/1990, excepţie ridicată de Retegan George în Dosarul nr. 529/1.285/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.165D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că prin motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se critică acea condiţie ad validitatem a declaraţiei pe propria răspundere solicitate la procedura de înmatriculare sau la schimbarea sediului unei societăţi, prin raportare la normele europene, respectiv la Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne. Or, această directivă reglementează serviciile la nivelul Uniunii Europene (aproape 70% din activitatea economică), iar textul criticat reglementează suplimentar şi o condiţie pentru înmatricularea unei societăţi, indiferent de obiectul de activitate al acesteia şi indiferent dacă priveşte sfera serviciilor sau are alt obiect de activitate. Ca atare, în speţă nu este aplicabil actul normativ european şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate ar trebui respinsă ca inadmisibilă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 529/1.285/2019, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) lit. c) din Legea societăţilor nr. 31/1990, excepţie ridicată de Retegan George într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat într-un litigiu privind o plângere împotriva rezoluţiei directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj prin care a fost respinsă cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate ca urmare a lipsei declaraţiei pe propria răspundere în formă autentică, condiţie prevăzută de textul criticat pentru înmatricularea societăţii sau schimbarea sediului social.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele de drept naţional criticate sunt neconstituţionale prin faptul că impun ca o condiţie ad validitatem forma autentică a declaraţiei pe propria răspundere şi elimină de plano posibilitatea cetăţenilor de a îndeplini de la distanţă procedurile necesare pentru înmatricularea societăţii sau schimbarea sediului social prin utilizarea semnăturii electronice extinse, care este reglementată în România şi prevăzută la art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Or, toate aceste formalităţi prevăzute de normele criticate, care presupun efectuarea unor servicii şi suportarea unor costuri suplimentare cu actele notariale, nu îşi găsesc raţiunea, în condiţiile în care există mijloace precum semnătura electronică extinsă care oferă garanţia că documentul provine de la semnatar şi garanţia integrităţii conţinutului acestuia. Astfel, textul criticat este contrar art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, din perspectiva nerespectării Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile pieţei, al cărei obiectiv este de a face posibilă îndeplinirea cu uşurinţă, de la distanţă şi prin mijloace electronice, a procedurilor administrative (paragraful 52 şi art. 57), mai ales că în situaţia dată nu există un motiv imperativ de interes general, aşa cum este menţionat în directiva antereferită (paragraful 48), care să justifice necesitatea formei autentice a declaraţiei pe propria răspundere.
    6. Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât este distorsionată interpretarea dată de autorul acesteia normelor în discuţie, având în vedere scopul directivei, efectul acesteia, precum şi calitatea reclamantului. Astfel, scopul Directivei 2006/123/CE constă în crearea unui cadru juridic general care să permită eliminarea rapidă a barierelor în calea liberei circulaţii a serviciilor şi a libertăţii de stabilire, pentru ca beneficiarilor şi prestatorilor de servicii să le fie asigurată securitatea juridică necesară care să le garanteze exercitarea efectivă a acestor două libertăţi fundamentale. La elaborarea acestei directive s-a avut în vedere faptul că existau numeroase bariere în cadrul pieţei interne, care îi împiedicau pe prestatorii de servicii, în special întreprinderile mici şi mijlocii, să îşi extindă activităţile dincolo de frontierele naţionale şi să profite de toate avantajele pieţei interne. Dat fiind că directivele nu au efect direct asupra statelor membre, Directiva nr. 2006/123/CE a fost implementată în legislaţia naţională, fiind creat cadrul general necesar în materie (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România şi Ordonanţa Guvernului nr. 13/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei în vederea transpunerii Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne). Niciunul dintre aceste acte normative care au transpus prevederile europene nu face referire la dispoziţia criticată de reclamant, dat fiind că norma în discuţie nu intră în domeniul de aplicare al directivei. Acesta se referă la categorii determinate de persoane, adică la prestatori de servicii din cadrul pieţei interne a Uniunii Europene, respectiv la beneficiarii acestor servicii. Or, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a făcut dovada că ar face parte din categoriile de persoane vizate de actul european. Dispoziţiile criticate nu vizează reglementarea unor servicii, astfel că nu pot fi examinate din perspectiva incidenţei şi prevalenţei dreptului european, conform prevederilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare şi din notele autorului acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (3) lit. c) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. XIII pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, şi care au următorul cuprins: „(3) La înmatricularea societăţii comerciale şi la schimbarea sediului social se va prezenta la sediul oficiului registrului comerţului: [...] c) în cazul în care din certificatul emis potrivit lit. b) rezultă că sunt deja înregistrate la organul fiscal alte documente care atestă cedarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil cu destinaţie de sediu social, o declaraţie pe propria răspundere în formă autentică privind respectarea condiţiilor referitoare la sediul social, prevăzute la alin. (4).“
    11. Ulterior încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 17 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 au fost mai întâi modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 102/2020 pentru modificarea şi completarea Legii societăţilor nr. 31/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 2 iulie 2020, şi prin art. I pct. 2 din Legea nr. 223/2020 pentru simplificarea şi debirocratizarea transferului de părţi sociale şi a vărsării capitalului social prin modificarea Legii societăţilor nr. 31/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1018 din 2 noiembrie 2020, şi apoi abrogate prin art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2020 privind măsuri în domeniul registrului comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.078 din 13 noiembrie 2020, astfel cum a fost modificată şi completată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 206/2021 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2020 privind măsuri în domeniul registrului comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 20 iulie 2021.
    12. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate, în redactarea mai sus redată.
    13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea normelor europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, şi obligaţia autorităţilor naţionale îndrituite cu ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile constituţionale în materie. De asemenea, este menţionată Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 376 din 27 decembrie 2006.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată, aceasta este raportată exclusiv la art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. Or, în ceea ce priveşte incidenţa actelor obligatorii ale Uniunii Europene în cadrul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, precum şi prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, Curtea a reţinut că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă trebuie să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, iar, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare, de către legea naţională, a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Această ultimă condiţie nu poate fi evaluată în cauza dedusă controlului de constituţionalitate, întrucât nu sunt menţionate, pe lângă art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, alte articole cuprinse în Legea fundamentală care să concretizeze în planul relevanţei constituţionale principiile, exigenţele şi standardele cuprinse în dreptul Uniunii Europene, Curtea neputând invoca, din oficiu, temeiuri constituţionale.
    15. În acest context, trebuie avut în vedere şi faptul că prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, instanţa de contencios constituţional a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul constituţional de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea, în concret, de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte. În această situaţie, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte analiza normelor criticate în raport cu normele europene ce ar putea avea incidenţă în mod concret în analiza şi efectuarea unui de control de constituţionalitate, respectiv să aibă în sine o relevanţă constituţională, care să se circumscrie principiilor şi normelor fundamentale constituţionale, cum ar fi, spre exemplu, cele care consacră drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale sau cele privind autorităţile publice reglementate de textele constituţionale, respectiv invocarea unui anume temei constituţional de referinţă prin prisma căruia ar putea fi examinate criticile, deoarece, în caz contrar, instanţa constituţională ar exercita un control din oficiu, şi nu la sesizare, ceea ce ar fi contrar art. 146 lit. d) din Constituţie.
    16. În ceea ce priveşte Directiva nr. 2006/123/CE, menţionată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost implementată în legislaţia naţională, fiind creat cadrul general necesar în materie - (i) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 1 iunie 2009 (care, la art. 4, circumscrie serviciile şi aria de aplicare a acesteia, stabilind, totodată, şi ce servicii nu intră în domeniul de aplicare) şi (ii) Ordonanţa Guvernului nr. 13/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei în vederea transpunerii Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010. Or, cu privire la aplicabilitatea actelor normative europene, precum şi a celor care au transpus prevederile europene în dreptul naţional, dacă şi în ce măsură ar avea incidenţă în cauză, Curtea reţine că aceasta este o chestiune care ţine de interpretarea şi aplicarea normelor legale în speţa dedusă judecăţii. Referitor la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei.
    17. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea ţinând de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, aceasta fiind cea care cunoaşte fondul cauzei şi normele aplicabile litigiului, şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
    18. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (3) lit. c) din Legea societăţilor nr. 31/1990 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) lit. c) din Legea societăţilor nr. 31/1990, excepţie ridicată de Retegan George în Dosarul nr. 529/1.285/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 443 din 15 octombrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016