Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 44 din 27 ianuarie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 44 din 27 ianuarie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 357 din 11 aprilie 2022
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria         │- preşedinte      │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Nicolae Tache, Marius-Daniel Goea şi Delia-Elena Goea în Dosarul nr. 17.986/180/2018 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 531D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, apreciază că modalitatea în care instanţa de judecată calculează taxele de timbru, pornind de la grilele notariale, reprezintă o problemă de aplicare a legii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 27 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 17.986/180/2018, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă având ca obiect „succesiune-partaj succesoral“.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, raportat la situaţia de fapt din speţă, autorii acesteia arată că au solicitat partajarea averii succesorale, formată din terenuri şi construcţii, context în care menţionează faptul că, în timp ce pentru construcţii a fost emis certificat fiscal în care este evidenţiată valoarea de impozitare, pentru terenuri valoarea de impozitare nu a fost stabilită, astfel încât pentru calcularea impozitului au solicitat unui expert tehnic judiciar evaluarea acestora. Susţin că instanţa de judecată a calculat taxa judiciară de timbru pentru terenuri luând ca bază valorile din lucrarea „Studiu de Piaţă“ a Camerei Notarilor Publici Bacău, între cele două valori fiind diferenţe semnificative în defavoarea autorilor excepţiei. Aşa fiind, aceştia susţin că prevederile criticate „sunt alternative numai formal, deoarece, nefiind stabilită valoarea de impozitare a terenurilor, calculul taxei judiciare de timbru se face numai prin raportare la acel studiu de piaţă, făcut la solicitarea Camerei notarilor publici“. Întrucât nu există o valoare de impozitare pentru terenuri, apreciază că textul criticat nu are nicio justificare, iar în aceste condiţii valoarea terenurilor la care se calculează taxa judiciară de timbru este numai cea din studiul de piaţă al Camerei notarilor publici. Aşadar, stabilirea taxei judiciare de timbru prin raportare la grilele notariale, dacă valoarea de impozitare este apreciată de instanţă ca vădit derizorie, este o dispoziţie legală contrară Constituţiei.
    6. Judecătoria Bacău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili norme de procedură, precum şi reguli speciale, derogatorii de la normele generale, în materie fiscală, fără ca prin aceasta să fie încălcat liberul acces la justiţie al titularilor drepturilor procesuale, care îşi vor exercita aceste drepturi în cadrul procesual şi cu respectarea exigenţelor stabilite de legiuitor.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora: „În cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa de timbru se calculează în funcţie de valoarea impozabilă a bunului imobil. Dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare.“
    11. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 46 - Dreptul la moştenire, ale art. 56 alin. (1) şi (2) - Contribuţii financiare, ale art. 73 alin. (3) lit. m), potrivit cărora „Prin lege organică se reglementează (...) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii“, ale art. 76 alin. (1) care prevăd că „Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere“ şi ale art. 136 alin. (5) potrivit cărora „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.“
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 465 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 7 septembrie 2016, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că, potrivit art. 31 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în cazul taxelor calculate în funcţie de valoarea obiectului cererii, valoarea la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea prevăzută în acţiune sau în cerere. Dacă valoarea este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, evaluarea se face în condiţiile art. 98 alin. (3) din Codul de procedură civilă, adică după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi. De asemenea, art. 31 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 precizează că, în cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea impozabilă a bunului imobil. Potrivit art. 31 alin. (3) teza a doua, dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare.
    13. Prin decizia precitată, Curtea a subliniat că valorile stabilite prin ghidul orientativ privind valorile proprietăţilor imobiliare sunt avute în vedere pentru calculul taxei judiciare de timbru doar în situaţii strict prevăzute de lege, respectiv atunci când valoarea impozabilă este contestată sau considerată de instanţă vădit derizorie. S-a subliniat, de asemenea, că aceste grile notariale sunt folosite drept criteriu de referinţă şi în alte reglementări legale, exemplu fiind art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, ele fiind publice şi previzibile. Soluţia legală criticată are în vedere faptul că ceea ce părţile urmăresc printr-o astfel de acţiune (revendicare imobiliară) este aducerea în patrimoniul lor a unor drepturi reale asupra unor imobile, la valoarea lor de piaţă, astfel încât este firesc ca timbrarea să fie corespunzătoare acestui nivel. Dacă această valoare este stabilită prin grilele notariale sau rezultată din alte evidenţe sau evaluări, aceasta este o problemă ce ţine de opţiunea legiuitorului şi de politica de stabilire a taxelor şi impozitelor. Atâta vreme cât aceste criterii de evaluare sunt obiective, iar taxele judiciare stabilite pe baza lor sunt supuse regulilor de acordare a ajutorului public judiciar, Curtea a apreciat că nu se pune problema obstrucţionării accesului la justiţie.
    14. Curtea a constatat, totodată, că cerinţa plăţii taxelor judiciare de timbru în procedurile civile, pentru acţiunile introduse, nu poate fi privită ca o restricţie a dreptului de acces la instanţele judecătoreşti. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 503 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 9 decembrie 2014, paragraful 21). De altfel, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie.
    15. Curtea a remarcat distincţia dintre dispoziţiile speciale şi derogatorii ale art. 31 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 faţă de dispoziţiile generale ale art. 98 şi 104 din Codul de procedură civilă, în sensul că aceste din urmă norme sunt aplicabile pentru stabilirea competenţei instanţei de judecată, iar nu pentru stabilirea timbrajului. Modalitatea de stabilire a taxelor judiciare de timbru este prevăzută în mod neechivoc de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar nu de Codul de procedură civilă. Astfel, art. 98 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie regula generală de utilizare a criteriului valoric, potrivit căreia competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit art. 104 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită conform legislaţiei fiscale. În acest sens, prin Decizia nr. 465 din 28 iunie 2016, precitată, Curtea a reţinut faptul că potrivit art. 104 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale, iar în cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită, sunt aplicabile dispoziţiile art. 98 din acelaşi act normativ.
    16. Curtea Constituţională observă, totodată, că prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a reţinut că legea privind taxele judiciare de timbru este o lege fiscală, circumscrisă dreptului financiar, şi nu dreptului procesual civil. În acest context, aşa cum a subliniat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 709 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 23 februarie 2018, „reglementarea de către legiuitor a unui criteriu general valabil pentru stabilirea valorii imobilelor raportată la valoarea impozabilă, potrivit legislaţiei fiscale, face previzibilă pentru justiţiabili modalitatea de calcul al taxelor judiciare de timbru, eliminând astfel subiectivismul în stabilirea acestor taxe de către instanţe. Astfel, normele legale care conferă instanţei de judecată criterii de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru nu sunt de natură a afecta accesul liber la justiţie şi nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil.“
    17. Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate şi susţinerile referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 46 privind dreptul la moştenire, ale art. 73 alin. (3) lit. m) potrivit cărora „Prin lege organică se reglementează (...) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii“, ale art. 76 alin. (1) care prevăd că „Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere“ şi ale art. 136 alin. (5) potrivit cărora „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice“, formulate de autorii excepţiei din perspectiva faptului că prin modul cum a fost formulat şi prin aceea că este cuprins într-o ordonanţă de urgenţă, textul legal intră în contradicţie cu aceste norme constituţionale. Astfel, având în vedere situaţia de fapt din speţă, şi anume partajarea averii succesorale, formată din terenuri şi construcţii, Curtea învederează că prin Decizia nr. 410 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 30 august 2018, Curtea a subliniat că taxa judiciară de timbru în materia partajului nu este datorată pentru dobândirea unui bun, ci în vederea realizării actului de justiţie. În acest sens sunt şi prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit cărora taxele judiciare de timbru sunt datorate de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de instanţele judecătoreşti, precum şi de Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Stabilirea cazurilor şi modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, ca, de altfel, şi a cuantumului lor, este o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală.
    18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    19. Distinct de cele mai sus menţionate, Curtea observă că, potrivit art. 5 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia, se taxează cu 3% din valoarea masei partajabile. În conformitate cu art. 31 alin. (3) din acelaşi act normativ, în cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa de timbru se calculează în funcţie de valoarea impozabilă a bunului imobil; dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare. Din coroborarea celor două texte legale specificate rezultă că taxa judiciară de timbru aferentă cererii de partaj a unui imobil, în accepţiunea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, este de 3% din valoarea impozabilă a acestuia, iar în ipoteza în care valoarea impozabilă este derizorie, procentul ce determină taxa judiciară de timbru în discuţie se va raporta la valoarea orientativă din grilele notariale.
    20. Raportat la dispoziţiile art. 31 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea apreciază că se impune o distincţie în funcţie de natura bunului, după cum este vorba de bunuri mobile sau imobile. Astfel, pentru bunurile imobile, art. 31 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 dispune că taxa de timbru se calculează în funcţie de valoarea impozabilă a bunului imobil. Dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare. În consecinţă, dacă disproporţia dintre valoarea impozabilă şi valoarea de circulaţie ar fi una care ar face ca valoarea totală a masei partajabile, astfel cum a fost ea calculată de reclamant în considerarea acelei valori impozabile, să apară ca vădit derizorie faţă de valoarea totală reală a masei partajabile, se vor lua în considerare, în privinţa imobilului a cărui preţuire a creat disproporţia, grilele notariale la care face referire art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Dacă, însă, bunul a cărui valoare precizată de reclamant apare ca fiind vădit derizorie este un bun mobil, iar disproporţia creată conduce la o disproporţie valorică între masele partajabile ca atare, dispoziţia specială a art. 31 alin. (3) nu mai este aplicabilă. Devine, însă, incidentă dispoziţia de la art. 31 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 care face trimitere, pentru înlăturarea disproporţiei valorice, la dispoziţiile art. 98 alin. (3) din Codul de procedură civilă, conform cărora, în vederea determinării competenţei după valoare, contestarea valorii indicate de reclamant permite instanţei să recurgă la înscrisuri şi să solicite explicaţii părţilor. În consecinţă, este posibil ca reclamantul să fie obligat la plata unei diferenţe de taxă judiciară de timbru atunci când valoarea unui bun aflat în masa partajabilă este în mod întemeiat contestată de pârât, cu condiţia ca disproporţia între valoarea reală şi valoarea menţionată de reclamant să fie de natură a releva o disproporţie vădită la nivelul comparaţiei în planul valorii întregii mase partajabile. Mai departe, natura bunului care a generat finalmente disproporţia vădită raportată la totalul valoric al masei partajabile va genera soluţii diferite, căci, atunci când bunul este imobil, se ajunge la valorificarea grilei notariale, iar când bunul este mobil, instanţa are posibilitatea să recurgă la înscrisuri relevante, dar şi la explicaţiile furnizate de părţi.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Tache, Marius-Daniel Goea şi Delia-Elena Goea în Dosarul nr. 17.986/180/2018 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 ianuarie 2022.


                    PREŞEDINTE,
                    prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 44 din 27 ianuarie 2022

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016