Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 44 din 18 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 44 din 18 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 724 din 4 august 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 6.808/118/2019 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 673D/2020.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 28 mai 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 18 iunie 2024, când, având în vedere imposibilitatea constituirii cvorumului legal de şedinţă, în temeiul art. 51 alin. (1) din aceeaşi lege, a amânat pronunţarea pentru data de 9 iulie 2024 şi apoi, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 17 septembrie 2024, când, în temeiul art. 58 alin. (1) din aceeaşi lege, a amânat succesiv pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2024 şi 7 noiembrie 2024. La acest din urmă termen, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 17 decembrie 2024, când, în temeiul art. 58 alin. (1) din aceeaşi lege, a amânat pronunţarea pentru data de 4 februarie 2025. La acest din urmă termen, având în vedere imposibilitatea constituirii cvorumului legal de şedinţă, în temeiul art. 51 alin. (1) din aceeaşi lege, a amânat pronunţarea pentru data de 18 februarie 2025, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Încheierea din 21 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.808/118/2019, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză având ca obiect anularea şi suspendarea executării unui act administrativ, respectiv a unei autorizaţii de construire.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, prezentându-se evoluţia cadrului legislativ în materie, instanţa susţine, în esenţă, că dispoziţia din alin. (2) al art. 12 din Legea nr. 50/1991 apare ca neconstituţională prin raportare la prevederile art. 123 alin. (5) din Constituţie, pentru că, deşi textul constituţional prevede o suspendare de drept în cazul acţiunii formulate de prefect (necondiţionată de opţiunea în acest sens a prefectului ori de opinia instanţei învestite cu cererea de suspendare), prin modul de reglementare a dispoziţiilor criticate se creează posibilitatea înfrângerii dispoziţiilor Constituţiei şi înlăturării suspendării de drept, fie ca urmare a neformulării cererii de către prefect (care o poate formula, dar nu este obligat), fie ca urmare a respingerii cererii de către instanţă.
    5. În raport cu soluţia legislativă în vigoare la momentul formulării acţiunii, instanţa reţine că legea prevedea posibilitatea anulării autorizaţiei de construire fie de instanţa de contencios administrativ, fie de prefect, fără însă a exclude posibilitatea ca prefectul să fie el însuşi subiect al sesizării instanţei de contencios administrativ, căci anularea de către instanţele de contencios administrativ se putea face potrivit legii, iar art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede dreptul prefectului de a exercita tutela administrativă, prin atacarea la instanţa de contencios administrativ a actelor emise de autorităţile publice locale.
    6. Legea însă nu limita categoria titularilor dreptului la acţiunea în anularea autorizaţiei de construire, aceasta cuprinzând atât pe prefect, cât şi pe orice persoană vătămată în dreptul sau interesul său legitim, tot potrivit legii. Având în vedere această categorie largă de titulari ai acţiunii şi faptul că suspendarea de drept a actului administrativ atacat nu are loc în privinţa tuturor, ca efect al formulării acţiunii în anulare, art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, potrivit căruia odată cu introducerea acţiunii se poate solicita instanţei judecătoreşti şi suspendarea autorizaţiei de construire, este justificat, însă apare ca neconstituţional în măsura în care s-ar interpreta în sensul că vizează şi situaţia în care acţiunea în anulare este formulată de prefect.
    7. Instanţa are în vedere că, raportat la prevederile art. 48 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, posibilitatea de solicitare a suspendării actului administrativ atacat, oferită de alin. (2) al art. 12 din Legea nr. 50/1991, nu poate fi interpretată decât având în vedere articolul în integralitatea sa, respectiv ca vizând posibilitatea prefectului de a solicita (sau nu) suspendarea actului, acesta fiind [în redactarea actuală a alin. (1)] singurul titular al acţiunii în anulare a autorizaţiei de construire prevăzut de acest articol.
    8. Se apreciază că, dincolo de imprecizia art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7/2020, care ar putea la rândul său să ridice probleme de constituţionalitate, din perspectiva unei interpretări în sensul acordării dreptului la acţiune în anularea unei autorizaţii de construire doar prefectului, iar nu oricărei persoane care pretinde încălcarea unui drept sau a unui interes legitim, aşa cum prevede Constituţia, raportat la redactarea actuală a alin. (1) al art. 12 din Legea nr. 50/1991, prevederea din alin. (2) al aceluiaşi articol intră în conflict cu art. 123 alin. (5) din Constituţie.
    9. Instanţa menţionează că, deşi art. 123 alin. (5) din Constituţie prevede suspendarea de drept a actului administrativ ce constituie obiect al acţiunii de tutelă, dispoziţie ce a fost preluată şi în art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 este permisă o derogare de la Constituţie, în sensul că, pe de o parte, în funcţie de opţiunea prefectului, actul administrativ contestat ar putea să nu fie suspendat, ca urmare a faptului că acesta alege să nu solicite suspendarea, iar, pe de altă parte, că, deşi prefectul ar solicita suspendarea, aceasta ar putea fi respinsă de instanţă, care ar putea să nu găsească întemeiate motivele invocate în susţinerea cererii de suspendare. Instanţa are în vedere că acţiunea prefectului este una în contencios obiectiv, şi nu subiectiv, astfel că acesta nu ar putea fi supus obligaţiei de a dovedi îndeplinirea cumulativă a condiţiilor pentru suspendarea actului administrativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi, în concret, a celei privind prevenirea unei pagube iminente, astfel că din această perspectivă, dacă analizarea cererii sale s-ar face în condiţiile dreptului comun, instanţa ar putea respinge cererea de suspendare a actului contestat, o asemenea soluţie intrând în conflict cu norma constituţională care prevede suspendarea de drept în acest caz.
    10. Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa judecătorească apreciază că, prin raportare la forma art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, de la momentul formulării acţiunii (6 noiembrie 2019), alin. (2) din acelaşi articol încalcă prevederile art. 123 alin. (5) din Constituţie, în măsura în care se interpretează în sensul că şi prefectul poate formula (deci are opţiunea de a formula sau nu) cerere de suspendare a autorizaţiei de construire pe care el însuşi a atacat-o la instanţa de contencios administrativ, iar în forma actuală (după modificarea în vigoare din data de 7 ianuarie 2020) acest articol încalcă în toate cazurile aceeaşi prevedere constituţională.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următorul cuprins: „Odată cu introducerea acţiunii se pot solicita instanţei judecătoreşti suspendarea autorizaţiei de construire sau desfiinţare şi oprirea executării lucrărilor, până la soluţionarea pe fond a cauzei.“
    15. Autoarea excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 123 alin. (5), potrivit căruia prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal, iar actul atacat este suspendat de drept.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 643 din 7 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 17 ianuarie 2025, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţiile legislative cuprinse atât la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, care nu permite persoanelor vătămate să atace la instanţele de contencios administrativ o autorizaţie de construire sau de desfiinţare a lucrărilor de construcţii, cât şi la art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege, care nu conferă efect suspensiv de drept acţiunii în anulare promovate de prefect împotriva unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare a lucrărilor de construcţii, sunt neconstituţionale.
    17. Astfel, pentru a ajunge la această soluţie, prin decizia menţionată, paragraful 17, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 123 din Legea fundamentală, privind instituţia prefectului, stabilesc, la alin. (2), rolul prefectului de reprezentant al Guvernului pe plan local şi de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale în unităţile administrativ-teritoriale. În calitatea sa de exponent al puterii executive (Guvernul) în plan local, prefectul, potrivitalin. (5) al art. 123 din Constituţie, poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Teza finală a art. 123 alin. (5) consacră în mod expres efectul de suspendare de drept a actului administrativ pe care prefectul, în virtutea dreptului său de tutelă administrativă, îl atacă în faţa instanţei de contencios administrativ. Raţiunea constituantului de reglementare expresă în corpul Constituţiei a instituţiei suspendării de drept a actului administrativ atacat de prefect rezidă în ocrotirea interesului prioritar, de ordine publică, constând în evitarea producerii unor consecinţe grave sau chiar insurmontabile asupra drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, privite atât la nivel social, comunitar sau local, cât şi la nivel individual, consecinţe generate de executarea respectivului act administrativ. Legiuitorul constituant a configurat dreptul de tutelă administrativă ca prerogativă a prefectului, oferindu-i acestuia, în virtutea rolului său constituţional de veghere asupra respectării legii în activitatea administrativă a autorităţilor publice locale, o marjă proprie de apreciere cu privire la formularea acţiunii în anulare împotriva unor acte administrative ale autorităţilor publice locale, însă dacă le consideră ilegale, efectul juridic imediat prevăzut expres de Constituţie este cel de suspendare de drept. Prin urmare, facultativă este doar introducerea acţiunii în anulare de către prefect, iar demersul judiciar astfel iniţiat generează automat, chiar în temeiul art. 123 alin. (5)teza finală din Constituţie, un efect suspensiv de drept asupra executării actului administrativ atacat de prefect (a se vedea jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 2 februarie 1995, sau Decizia nr. 1.353 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008).
    18. La paragraful 25 al Deciziei nr. 643 din 7 noiembrie 2024, precitată, Curtea a reţinut că dreptul constituţional al prefectului de tutelă administrativă este preluat şi detaliat în prezent la nivel infraconstituţional prin dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004 (art. 3), şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019 [art. 249 alin. (4), art. 252 alin. (1) lit. c) şi art. 255], texte care prevăd, în esenţă, obligaţia prefectului de a asigura verificarea legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale, stabilind, în acest sens, prerogativa acestuia de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele pe care le consideră ilegale şi care sunt emise de aceste entităţi publice. De asemenea, Curtea a mai reţinut că natura juridică de act administrativ emis de o autoritate a administraţiei publice locale pe care o au autorizaţiile de construire sau de desfiinţare a lucrărilor de construcţii rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor incidente din cuprinsul celor două acte normative mai sus menţionate (a se vedea Decizia nr. 643 din 7 noiembrie 2024, paragraful 26).
    19. Or, contrar normelor constituţionale ale art. 123 alin. (5), dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 condiţionează efectul de suspendare de drept a actului administrativ atacat de prefect de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe: (i) prefectul să solicite în mod expres, prin acţiunea în anulare sau printr-o cerere separată şi accesorie, suspendarea autorizaţiei de construire sau de desfiinţare şi oprirea executării lucrărilor, până la soluţionarea pe fond a cauzei; (ii) instanţa să soluţioneze favorabil cererea de suspendare a prefectului, considerând-o întemeiată. Cu privire la prima condiţionalitate, Curtea a reţinut că Legea fundamentală stabileşte la art. 123 alin. (5) prerogativa prefectului doar cu privire la formularea, în funcţie de propria sa marjă de apreciere, a unei acţiuni în anulare a unui act administrativ, şi nu cu privire la cererea expresă de suspendare a actului administrativ atacat, întrucât suspendarea intervine de drept, direct în temeiul textului constituţional anterior menţionat şi al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 - lege generală în materia contenciosului administrativ -, fără ca prefectul să fie obligat printr-o normă legală să formuleze o cerere distinctă în acest sens. Cu referire la a doua condiţionalitate, Curtea a observat că norma imperativă cuprinsă la art. 123 alin. (5)teza finală din Constituţie obligă instanţa de judecată să constate suspendarea de drept a actului administrativ atacat de prefect, până la soluţionarea cauzei pe fond, fără a fi necesar ca prefectul să mai formuleze distinct o cerere de suspendare, asupra căreia instanţa de judecată să îşi exercite dreptul de apreciere.
    20. Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 contravin prevederilor art. 123 alin. (5) teza finală din Constituţie.
    21. Prin urmare, având în vedere soluţia de neconstituţionalitate, precum şi data sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
    22. Sub acest aspect, Curtea reţine că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prezentei decizii, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23).
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 6.808/118/2019 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 44 din 18 februarie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016