Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 436 din 4 iulie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 436 din 4 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 826 din 10 octombrie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Andrei Ioan Chiliman în Dosarul nr. 30.307/299/2017 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 907D/2018.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Costel Toroiman, avocat din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. De asemenea, pentru partea Inspectoratul de Stat în Construcţii, răspunde domnul Adrian-Ştefănel Manafu, consilier juridic, cu delegaţie depusă la dosar.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate, sens în care susţine că sintagma „semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii“ din cuprinsul art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 este neclară, neprevizibilă şi impredictibilă în privinţa primarului, ceea ce determină încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3), art. 24 şi ale art. 148 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, textul de lege criticat nu impune o anumită conduită, nu indică în concret care sunt atribuţiile de serviciu ale primarului prin încălcarea cărora se ajunge în situaţia sancţionării acestuia cu amenda contravenţională. În aceste condiţii, în mod nejustificat, primarul, ca semnatar al autorizaţiei de construire, răspunde juridic pentru neîndeplinirea atribuţiilor de către funcţionarii din aparatul său. Face referire la argumentele expuse pe larg în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate aflată la dosarul cauzei.
    4. Reprezentantul părţii Inspectoratul de Stat în Construcţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt imprevizibile, impredictibile sau neclare şi nu conduc la situaţii care nu pot fi anticipate. Arată că prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie nu sunt încălcate, deoarece persoana sancţionată contravenţional are posibilitatea de a se adresa instanţei judecătoreşti, pe calea plângerii contravenţionale. De asemenea, susţine că prevederile legale criticate reprezintă o normă de trimitere, sens în care invocă dispoziţiile art. 63 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, ale art. 7 alin. (13) din Legea nr. 50/1991 coroborat art. 49 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, art. 6 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 coroborat cu art. 36 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991. Răspunderea primarului este principală, directă şi autonomă în raport cu răspunderea altor persoane şi se angajează independent de faptul dacă sunt sau nu întrunite condiţiile răspunderii proprii a celui care a fost implicat în adoptarea şi emiterea actului administrativ ilegal. Fundamentul acestei răspunderi constă în obligaţia de garanţie instituită de lege în sarcina autorităţilor publice cu privire la legalitatea actelor administrative pe care le emit şi a activităţii pe care o desfăşoară în slujba cetăţenilor. Semnătura primarului, solicitată ad validitatem, atât în cazul autorizaţiilor de construire, cât şi în cazul certificatelor de urbanism, nu poate fi aplicată în mod formal. A accepta că primarul are „un rol formal“ în semnarea autorizaţiilor de construire conduce la lipsirea de fundament juridic a semnăturii primarului ca reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale. Chiar dacă primarul este cel care semnează ultimul şi se bazează pe existenţa unor avize tehnice anterioare, acesta trebuie să efectueze anumite verificări minimale, cu privire la existenţa unei documentaţii complete şi conforme. În susţinerea argumentelor de respingere a excepţiei sunt invocate şi dispoziţiile art. 128 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primarii şi personalul din aparatul de specialitate al primarului răspund, după caz, contravenţional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii. Depune note scrise.
    5. Având cuvântul în replică, avocatul autorului excepţiei arată că în cauză partea Inspectoratul de Stat în Construcţii a formulat apărări referitoare la fondul cauzei; or, criticile de neconstituţionalitate vizează lipsa unor dispoziţii care să stabilească în mod clar atribuţiile semnatarilor autorizaţiilor de construire şi ai certificatelor de urbanism.
    6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care precizează că norma juridică criticată respectă exigenţele de calitate a legii, cuprinzând o ipoteză deschisă care permite posibilitatea aplicării sale prin coroborare cu alte dispoziţii legale. Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la cerinţele de claritate şi precizie a normelor.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    7. Prin Încheierea din 14 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 30.307/299/2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată de Andrei Ioan Chiliman într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de sancţionare a unei contravenţii.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate, care stabilesc că sancţiunea amenzii se va aplica şi „semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii“, sunt imprevizibile, impredictibile şi neclare, conducând la incidenţa lor cu privire la unele situaţii ce nu pot fi anticipate de persoanele acuzate de comiterea contravenţiilor. Aceasta are drept consecinţă aplicarea unor sancţiuni contravenţionale în mod abuziv, arbitrar şi pe criterii neobiective.
    9. Prin modul general în care este instituită sancţiunea amenzii pentru semnatarii autorizaţiei de construire se ajunge la sancţionarea în mod arbitrar a unei persoane care are un rol formal în procedura de emitere a autorizaţiei de construire. A admite că primarul, în calitate de semnatar formal al unei autorizaţii de construire, poate fi sancţionat contravenţional pentru că autorizaţia a fost emisă în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit legii, sau în baza unor documentaţii incomplete sau elaborate în neconcordanţă cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conţinutului-cadru al documentaţiei tehnice - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu ar conţine avizele şi acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii, înseamnă a accepta că primarul ar trebui să deţină competenţe în toate domeniile de specialitate care se regăsesc în aparatul pe care îl conduce şi să verifice toate datele tehnice de specialitate şi măsurătorile tehnice, ceea ce ar fi practic imposibil.
    10. În aceste condiţii, autorul excepţiei consideră că norma legală contestată are ca rezultat crearea şi menţinerea unei stări de nesiguranţă, destinatarul contravenţiei stabilite de prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 aflându-se în imposibilitatea de a adopta o conduită care să nu fie sancţionată. Mai mult, din moment ce există departamente care analizează documentele şi pun viza de specialitate, confirmând că totul este legal, primarul doar ia act de acest lucru şi promovează respectivul act, aplicând semnătura doar pentru autenticitate. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile art. 128 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 215/2001. Dacă s-ar admite că prevederea legală contestată este constituţională, s-ar ajunge în situaţia în care este sancţionată o persoană care nu a contribuit la stabilirea situaţiei de fapt şi nici la redactarea actului administrativ.
    11. De asemenea, autorul susţine că norma legală criticată nu conţine niciun fel de standard, obiectiv sau subiectiv, la care primarul să se raporteze în executarea atribuţiei, fiind prevăzută direct sancţiunea, amenda contravenţională.
    12. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, câtă vreme sancţiunea amenzii vizează clar şi direct toţi semnatarii autorizaţiei de construire, fără a genera o situaţie legislativă imprevizibilă, impredictibilă şi neclară, legislaţia în acest domeniu fiind clară şi previzibilă. Un alt aspect pe care instanţa îl are în vedere este acela că semnătura primarului, ca reprezentant legal al unităţii administrativ-teritoriale, nu poate fi aplicată în mod formal pe niciun document, o astfel de susţinere conducând, per a contrario, la lipsirea de fundament juridic a semnăturii reprezentantului legal. Astfel, primarului, în calitate de reprezentant legal, nu îi sunt solicitate cunoştinţe de specialitate din niciun domeniu, dar i se cere să dispună efectuarea unor verificări privind existenţa avizelor tehnice prevăzute de lege, adică verificarea prezenţei la dosarul care stă la baza emiterii autorizaţiei de construire a tuturor documentelor necesare conform legii, fără a emite opinii pe fondul documentelor cu caracter tehnic. Primarul nu are un rol formal, astfel cum încearcă petentul să demonstreze, ci unul practic, acela de a constata existenţa unui dosar complet din punct de vedere juridic, care să stea la baza emiterii autorizaţiei de construire, iar acest aspect urmează a fi analizat de instanţă odată cu cercetarea procesului. Mai mult, instanţa apreciază că instituirea prin norma legală vizată de excepţia de neconstituţionalitate a calităţii de subiect activ al contravenţiei în persoana tuturor semnatarilor autorizaţiei de construire nu are un caracter arbitrar, ambiguu şi nici nu lasă loc de interpretări contradictorii, câtă vreme fiecare semnatar al autorizaţiei de construire are de verificat anumite cerinţe specifice. Chiar dacă primarul este cel care semnează ultimul şi îşi bazează acordul pe existenţa unor avize tehnice anterioare, şi primarul trebuie să efectueze anumite verificări minimale, de existenţa unei documentaţii de urbanism complete, în caz contrar legiuitorul nu i-ar fi atribuit prerogativa semnării autorizaţiei de construire. Această verificare impune o responsabilitate considerabilă, o analiză serioasă, şi nu una superficială, prin raportare la normele juridice pe care se întemeiază şi la interesul public ocrotit de acestea, respectiv siguranţa în construcţii şi dezvoltarea armonioasă în urbanism.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse la dosar de partea Inspectoratul de Stat în Construcţii, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, având următorul cuprins: „Sancţiunea amenzii pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. h) şi i) se aplică funcţionarilor publici responsabili de verificarea documentaţiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, precum şi semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.“
    "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: (...)"

    17. Prevederile art. 26 alin. (1) lit. h) şi i) din Legea nr. 50/1991 la care dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate fac trimitere, au următorul cuprins:
    "h) neemiterea certificatelor de urbanism în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2), precum şi emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu conţin lista cuprinzând avizele şi acordurile legale necesare în raport cu obiectivul de investiţii, sau eliberarea acestora condiţionat de elaborarea prealabilă a unei documentaţii de urbanism sau a oricăror documentaţii tehnice de definire a scopului solicitării, cu depăşirea termenului legal, sau refuzul nejustificat ori condiţionarea furnizării informaţiilor de interes public prevăzute la art. 6 alin. (1);
i) emiterea de autorizaţii de construire/desfiinţare:
    - în lipsa unui drept real asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizaţia de construire/desfiinţare;
    – în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit legii;
    – în baza unor documentaţii incomplete sau elaborate în neconcordanţă cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conţinutului-cadru al documentaţiei tehnice - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu conţin avizele şi acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;
    – în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranţă a întregii construcţii, în cazul lucrărilor de consolidare;
    – în baza altor documente decât cele cerute prin prezenta lege;“. "

    18. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare.
    19. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile legale criticate stabilesc răspunderea contravenţională a semnatarilor certificatelor de urbanism şi autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, stabilind sancţiunea amenzii pentru săvârşirea faptelor prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h) şi i) din Legea nr. 50/1991.
    21. Referitor la emiterea şi semnarea autorizaţiilor de construire, Curtea observă că, potrivit art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, primarul emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative. În acest sens, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 dispune că: „Autorizaţiile de construire se emit de preşedinţii consiliilor judeţene, de primarul general al municipiului Bucureşti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, ai oraşelor şi comunelor pentru executarea lucrărilor definite la art. 3“. În acelaşi sens, dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 23 noiembrie 2009 stabilesc că: „Autorizaţiile de construire sau de desfiinţare pentru executarea lucrărilor de construcţii prevăzute la art. 3 alin. (1) din Lege se emit de către autorităţile administraţiei publice judeţene sau locale, potrivit competenţelor prevăzute la art. 4 alin. (1) din Lege, pentru lucrările care se execută în cadrul unităţii administrativ-teritoriale, în funcţie de categoriile de construcţii şi lucrări, precum şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism şi a planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.“ În acelaşi timp, art. 49 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 dispune că „Semnarea autorizaţiei de construire/desfiinţare se face de către autoritatea administraţiei publice judeţene/locale, după caz, potrivit competenţelor prevăzute la art. 4 din Lege. Alături de autoritatea administraţiei publice emitente, autorizaţia de construire/desfiinţare se mai semnează de secretarul general ori de secretar, precum şi de arhitectul-şef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, acolo unde nu este instituită funcţia de arhitect-şef. Responsabilitatea emiterii actului revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit atribuţiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare“.
    22. De asemenea, prevederile art. 7 alin. (13) din Legea nr. 50/1991 stabilesc că: „Autorizaţia de construire se semnează de preşedintele consiliului judeţean sau de primar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, responsabilitatea emiterii autorizaţiilor revenind semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii“. În mod similar, legea dispune şi cu privire la emiterea şi semnarea certificatelor de urbanism [a se vedea, în acest sens, art. 6 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 şi art. 36 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991].
    23. Sub acest aspect, Curtea reţine că acordarea atribuţiilor de emitere şi semnare a autorizaţiilor de construire a certificatelor de urbanism, pe baza avizelor şi acordurilor necesare în procedura de autorizare, prevăzute de lege, primarul dispunând de un aparat de specialitate constituit din angajaţi - funcţionari publici cu atribuţii în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii pentru lucrările care se execută dă expresie principiului descentralizării serviciilor publice, pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale, potrivit art. 120 alin. (1) din Constituţie şi reprezintă o aplicare a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe. În acest sens, prevederile art. 61 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 stabilesc că primarul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local, beneficiind de un aparat de specialitate, pe care îl conduce.
    24. Astfel, departe de a reprezenta o simplă formalitate, semnarea autorizaţiilor de construire implică anumite verificări privind existenţa unei documentaţii complete, care să respecte cerinţele legale, iar neîndeplinirea unui asemenea rol nu poate rămâne fără consecinţe juridice, de vreme ce săvârşirea unor fapte contrare legii atrage răspunderea juridică. De altfel, prevederile art. 49 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, menţionate mai sus, stabilesc sancţiunea nulităţii autorizaţiei de construire care nu cuprinde toate semnăturile prevăzute de lege.
    25. Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, interpretate în ansamblul prevederilor legale referitoare la semnarea autorizaţiilor de construire, cuprind reperele necesare şi suficiente pentru ca destinatarul acestora să îşi adapteze în mod corespunzător conduita.
    26. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că prevederile legale criticate nu conţin norme contrare dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. Procedura de constatare şi sancţionare a contravenţiilor de către agentul constatator (în cazul de faţă, Inspectoratul de Stat în Construcţii) reprezintă o etapă administrativă, aceasta fiind urmată de cea jurisdicţională, declanşată prin acţiunea judiciară a contravenientului Astfel, dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 reglementează o cale de acces la instanţa judecătorească, respectiv plângerea contravenţională, stabilind că împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia şi că plângerea suspendă executarea sancţiunii amenzii. De asemenea, potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, act normativ care reprezintă cadrul general în materie, hotărârea prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată numai cu apel, care se soluţionează de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
    27. În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile legale enunţate asigură garanţii adecvate specifice unui proces echitabil în cadrul căruia persoana sancţionată contravenţional îşi poate formula apărările şi exercita drepturile procesuale, pretinsele abuzuri fiind supuse controlului de legalitate şi temeinicie exercitat de instanţa judecătorească.
    28. În final, Curtea constată că dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, atât timp cât autorul excepţiei nu indică vreo normă din categoria reglementărilor Uniunii Europene, cu caracter obligatoriu, pretins încălcată.
    29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei Ioan Chiliman în Dosarul nr. 30.307/299/2017 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice