Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 435 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 435 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma "dacă s-a pricinuit o pagubă"

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 167 din 4 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Gabriel Ştefan în Dosarul nr. 4.451/94/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.068D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 110 din 7 martie 2024.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia penală nr. 256/A din 4 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.451/94/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din Codul penal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gabriel Ştefan într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe penale prin care acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „şi dacă s-a pricinuit o pagubă“, având în vedere faptul că nu se specifică natura acestei pagube şi cine suportă această pagubă. Susţine, totodată, că orice persoană ar putea să formuleze o plângere penală cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, fără a se cunoaşte dacă bunul se afla ori nu se afla în proprietatea persoanei respective.
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens reţine că practica judiciară a arătat că este posibilă comiterea infracţiunii de înşelăciune, iar cel păgubit să fie altă persoană decât subiectul pasiv al infracţiunii de înşelăciune, cum este situaţia înstrăinării unui imobil de către o altă persoană decât proprietarul, caz în care, deşi cumpărătorul este cel înşelat, paguba se produce şi în patrimoniul proprietarului real al imobilului, care nu este parte în contractul respectiv. Referitor la presupusa lipsă de predictibilitate a aplicării normei legale, deficienţă generată, în opinia inculpatului, de sintagma „şi dacă s-a produs o pagubă“, fără a se indica în textul de lege criticat în patrimoniul cărei persoane trebuie să se producă paguba şi dacă aceasta trebuie să fie proprietar al bunului ce face obiectul material al infracţiunii, instanţa apreciază că norma penală criticată este clară, fiind atributul organelor judiciare să aplice în concret acest text de lege. Totodată, observă că legiuitorul nu poate reglementa orice situaţie practică ce ar putea să apară în viaţa socială, fiind însă reglementate instituţii în Codul penal şi Codul de procedură penală care permit analiza şi, după caz, sancţionarea sau nu a faptei săvârşite, prin prisma gravităţii sale, aspect valabil în cazul oricărei infracţiuni, nu numai a celei prevăzute de art. 244 alin. (1) din Codul penal. În plus, consideră că autorul solicită reformularea normei de incriminare, iar nu examinarea de către instanţa de control constituţional a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din Codul penal în raport cu textele din Constituţie pretins invocate.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 244 alin. (1) din Codul penal. Având în vedere motivele de neconstituţionalitate formulate de către autor, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 244 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „dacă s-a pricinuit o pagubă“, care au următorul conţinut: „(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.“
    11. Autorul excepţiei susţine că normele penale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 136 referitor la proprietate.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a mai examinat dispoziţiile art. 244 alin. (1) din Codul penal, în raport cu susţineri referitoare la sfera de aplicare a normei penale criticate, din perspectiva acţiunilor sau inacţiunilor prohibite de lege, prin Decizia nr. 110 din 7 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 30 iulie 2024, şi Decizia nr. 28 din 28 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 30 aprilie 2025, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. În considerentele deciziilor precitate, instanţa de control constituţional a reţinut că nu i se poate impune legiuitorului să definească prin lege fiecare noţiune folosită în definirea altei noţiuni, iar dacă o noţiune nu are un înţeles autonom înseamnă că se foloseşte înţelesul său din limbajul comun/curent/uzual, care trebuie interpretat prin corelare cu întreg ansamblul legislativ aplicabil într-o cauză.
    13. În prezenta cauză, Curtea reţine că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că norma penală criticată nu instituie condiţia ca obiectul material al infracţiunii să se afle în proprietatea persoanei vătămate, ca cerinţă esenţială pentru întrunirea elementului constitutiv al infracţiunii de înşelăciune.
    14. În raport cu susţinerile astfel formulate, Curtea reţine că, incriminând fapta de înşelăciune, legiuitorul a urmărit, în mod esenţial, ocrotirea relaţiilor sociale cu caracter patrimonial, atunci când, în derularea acestora, intenţionând obţinerea unui folos patrimonial injust, una dintre persoanele implicate recurge la mijloace de inducere în eroare a victimei, fie mijloace simple, de tipul celor prevăzute în art. 244 alin. (1) din Codul penal, fie cu caracter fraudulos, de natură să califice infracţiunea, conform dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi text de lege. Relaţiile sociale cu caracter patrimonial, care implică buna-credinţă a celor implicaţi, constituie, în primul rând, obiectul juridic special al înşelăciunii, infracţiune contra patrimoniului, inclusă în titlul II din Partea specială a Codului penal, rezervat infracţiunilor contra patrimoniului, în general, şi, totodată, în capitolul III al acestui titlu, rezervat infracţiunilor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, în mod particular. De asemenea, caracterul patrimonial al relaţiilor stabilite de autorul înşelăciunii cu victima inducerii în eroare constituie nu doar o particularitate a obiectului ocrotirii penale, ci, concomitent, şi o premisă pentru existenţa infracţiunii analizate. Pentru a realiza condiţiile de tipicitate ale înşelăciunii, acţiunea de inducere în eroare trebuie să se producă pe fondul constatării existenţei unor raporturi patrimoniale între autorul faptei şi persoana indusă în eroare, raporturi în derularea cărora primul acţionează însă cu rea-credinţă, urmărind să creeze victimei o falsă reprezentare a realităţii, în scopul de a o determina să asigure în mod direct - fie autorului, fie altei persoane - un folos patrimonial injust.
    15. Curtea constată că, pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii analizate, este irelevant în ce măsură paguba se localizează în chiar patrimoniul celui indus în eroare sau, dimpotrivă, în cel al altei persoane, câtă vreme, şi în această din urmă ipoteză, trebuie îndeplinită cerinţa existenţei unor raporturi patrimoniale între autorul faptei şi victima inducerii în eroare. Numai pe fondul statornicirii unor asemenea raporturi victima poate, în mod obiectiv, să satisfacă pretenţiile patrimoniale ale autorului şi îi poate procura folosul patrimonial injust urmărit, chiar şi atunci când paguba propriu-zisă s-ar localiza, în final, în patrimoniul altuia.
    16. Concluziile anterior menţionate sunt susţinute şi de literatura de specialitate, potrivit căreia, în anumite situaţii, în ceea ce priveşte subiecţii infracţiunii de înşelăciune, se poate distinge un subiect pasiv principal şi altul secundar (G. Antoniu, T. Toader, Explicaţiile noului Cod penal, vol. III, Editura Universul Juridic, pag. 535). De pildă, dacă proprietarul anumitor bunuri mobile le încredinţează unei alte persoane să le păstreze, în baza unui contract de depozit, iar făptuitorul îl induce în eroare pe depozitar spunând că a cumpărat acele bunuri de la proprietar şi îl determină să i le predea, va exista un subiect pasiv principal în persoana proprietarului, al cărui patrimoniu sa diminuat prin însuşirea acelor bunuri de către făptuitor, şi un subiect pasiv secundar, victima secundară a amăgirii, în persoana depozitarului. În aceste condiţii, Curtea constată că, atunci când o persoană a dispus în mod licit de un bun aparţinând altuia, dar a fost în această împrejurare victima unei induceri în eroare, ea va fi subiect pasiv subsidiar al înşelăciunii, iar subiect pasiv primar este persoana al cărei patrimoniu a fost lezat prin actul efectuat de victima amăgirii, deoarece, astfel cum instanţa de control constituţional a reţinut anterior, infracţiunea de înşelăciune este îndreptată contra patrimoniului, iar nu împotriva persoanei.
    17. Aşa fiind, Curtea constată că norma penală criticată nu este contrară dispoziţiilor constituţionale invocate, câtă vreme o distincţie explicită, de tipul celei solicitate de autor, nu este necesară, deoarece ea rezultă, în mod implicit, dar neechivoc, din interpretarea sistematică a normelor de incriminare criticate, inserate în capitolul III din titlul II al Părţii speciale a Codului penal, dar şi din analiza gramaticală şi raţională a prevederilor art. 244 din Codul penal.
    18. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin norma penală criticată, a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate constituie norme de drept penal substanţial, iar standardele dreptului la un proces echitabil se asigură prin dispoziţiile dreptului procesual penal.
    19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Ştefan în Dosarul nr. 4.451/94/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 244 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „dacă s-a pricinuit o pagubă“, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 octombrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 435 din 14 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 435 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma "dacă s-a pricinuit o pagubă"

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 435 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma "dacă s-a pricinuit o pagubă"