Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 433 din 4 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 433 din 4 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 842 din 16 octombrie 2019
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ion Leveanu în Dosarul nr. 9.968/3/2018/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 852D/2018.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, doamna Silvia Uscov, avocat din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a transmis la dosar note scrise, prin care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care susţine admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Face referire la notele scrise depuse la dosarul cauzei şi arată, în esenţă, că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate sunt deficitare sub aspectul clarităţii şi previzibilităţii. Astfel, susţine că noţiunea de „cauză penală“, contrar celor menţionate de Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, nu poate avea o altă semnificaţie decât cea reţinută în Decizia nr. 1827 din 11 iunie 2014, pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care instanţa, referitor la „cauza penală“, a hotărât că aceasta nu poate fi redusă doar la inculparea persoanei faţă de care s-au efectuat actele de urmărire penală. De asemenea, utilizarea în cuprinsul dispoziţiei legale criticate a verbului „a decurge“ generează ambiguitate, deoarece nu rezultă cu claritate dacă norma se referă la acţiunea civilă alăturată celei penale în procesul penal sau la acţiunea civilă, soluţionată separat, de instanţa civilă. Consideră că Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 27 mai 2015 susţine argumentele de neconstituţionalitate invocate în prezenta cauză.
    5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care precizează că prevederile legale criticate conţin suficiente elemente care le determină sfera de aplicare. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 27 mai 2015, ale cărei considerente explică noţiunea de „cauză penală“.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    6. Prin Încheierea din 18 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.968/3/2018/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ion Leveanu într-o cauză având ca obiect o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine în esenţă, că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt lipsite de previzibilitate şi creează discriminări între persoanele care au fost vătămate prin săvârşirea unei infracţiuni. Astfel, deşi persoanele vătămate prin săvârşirea unei infracţiuni se află în situaţii similare, cea care se adresează instanţei civile numai pentru repararea prejudiciului va suporta achitarea taxei de timbru, pe când cea care se adresează organelor de urmărire penală şi, mai departe, instanţei penale nu va suporta achitarea taxei judiciare de timbru.
    8. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt evidenţiate aspecte ale situaţiei de fapt deduse judecăţii. Astfel, autorul excepţiei a solicitat instanţei obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 3.000.000 lei, cu titlu de daune morale, şi la plata dobânzii legale, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata integrală a acesteia, ca urmare a accidentului rutier produs în seara zilei de 21 decembrie 2017, în urma căruia a suferit un traumatism grav. A arătat că, în urma accidentului, a fost deschis Dosarul penal nr. 9.859/P/2017 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, organele de urmărire penală fiind sesizate cu privire la săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, fiind dispusă începerea urmăririi penale in rem, prin Ordonanţa din data de 21 decembrie 2017 a Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră. Având în vedere prevederile art. 16 alin. (1) lit. e), ale art. 17 alin. (1) şi ale art. 25 alin. (5) din noul Cod de procedură penală, întrucât autorul excepţiei nu a formulat plângerea prealabilă în termenul legal de 3 luni de la producerea faptei ilicite, s-a dispus, pe cale de consecinţă, clasarea cauzei şi s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.
    9. De asemenea, în notele scrise depuse la dosar, autorul excepţiei invocă Decizia nr. 1.827 din 11 iunie 2014, pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (nepublicată în Monitorul Oficial al României) având ca obiect solicitarea de daune morale, prin care instanţa a hotărât că, în condiţiile în care procesul penal a luat sfârşit în faza urmăririi penale prin soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi de neîncepere a urmăririi penale, nu se poate vorbi de inexistenţa cauzei penale, care nu poate fi redusă doar la inculparea persoanei faţă de care s-au efectuat actele de urmărire penală. Prin urmare, în acest caz, acţiunea în despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a faptei ilicite este o acţiune ce decurge dintr-o cauză penală, operând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, reglementată de art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru [în prezent, art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai precizat ca sintagma „cauze penale“, menţionată de Legea nr. 146/1997, nu este limitată numai la ipoteza în care s-a pus în mişcare acţiunea penală, deoarece procesul penal cunoaşte mai multe faze, respectiv: urmărirea penală (având ca etape procesuale cercetarea penală şi soluţionarea cauzei de către procuror), judecata, punerea în executare a hotărârilor penale, iar toate aceste faze şi etape procesuale se circumscriu procesului (cauzei penale).
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale, sens în care reţine că aceste norme cuprind elemente suficiente, precise şi clare din care să rezulte cauzele care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 27 mai 2015 şi arată că în prezenta cauză dedusă judecăţii, petentul a formulat plângerea prealabilă cu depăşirea termenului legal de 3 luni, motiv pentru care nu se poate vorbi despre o „cauză penală“, din moment ce nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală. Pe de altă parte, nu sunt instituite discriminări prin dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, întrucât acestea se aplică tuturor celor care se află în aceeaşi situaţie. Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De asemenea, nu este nesocotit nici accesul liber la justiţie, de vreme ce nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, regula fiind aceea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Tocmai pentru a nu împiedica accesul la justiţie, există anumite categorii de litigii civile care sunt scutite de taxe sau există posibilitatea, prevăzută în art. 42 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, ca persoanele fizice să beneficieze de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. De asemenea, contribuţia justiţiabilului, prin avansarea acestor cheltuieli, poate fi recuperată, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, notele scrise depuse de autorul excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
    "Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la:(...)
    i) cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din acestea;."

    15. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 387 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iulie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în măsura în care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile referitoare la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând dintr-o cauză penală în condiţiile în care fapta cauzatoare de prejudiciu, la momentul săvârşirii acesteia, era prevăzută ca infracţiune.
    17. Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că formula redacţională a textului de lege criticat exclude de la scutirea acordată acţiunile în răspundere civilă delictuală formulate pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care nu mai face obiectul acţiunii penale din cauza dezincriminării infracţiunii respective. În consecinţă, în ipotezele tranzitorii, şi anume atunci când o faptă este săvârşită pe perioada de activitate a legii penale, fiind calificată drept infracţiune, iar, ulterior acestui moment, intervine o lege de dezincriminare în sensul art. 4 teza întâi din Codul penal, acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată, ceea ce, sub aspectul pretenţiilor civile, echivalează cu necesitatea unei acţiuni separate în faţa instanţelor civile în vederea acordării de despăgubiri pentru prejudiciul civil cauzat, acţiune care, în temeiul textului de lege criticat, era exclusă de la scutirea plăţii taxei judiciare de timbru (paragraful 11 al deciziei menţionate). În aceste condiţii, persoana vătămată care a suferit un prejudiciu material ori a cărei integritate corporală sau sănătate a avut de suferit ca urmare a săvârşirii unei fapte care la data comiterii sale constituia infracţiune trebuia să avanseze noi cheltuieli judiciare care includ şi taxa judiciară de timbru stabilită în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, pe lângă plata onorariului avocatului sau plata expertizelor necesare, în vederea recuperării pagubelor suferite, uzând de calea unei cu totul alte acţiuni în justiţie ca singură modalitate de recuperare a prejudiciului (paragraful 20). În acest caz, Curtea a reţinut că tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică, respectiv solicită recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a săvârşirii unei fapte care constituia infracţiune la data săvârşirii, dar care nu mai face obiectul acţiunii penale, este determinat, în principiu, de celeritatea cu care a fost efectuată urmărirea penală şi judecarea cauzelor. Stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu şi exterior conduitei persoanei, este în contradicţie cu principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie (paragraful 21).
    18. În ceea ce priveşte efectele deciziilor interpretative ale Curţii Constituţionale se observă că, prin Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea a statuat că, în măsura în care instanţa constituţională a constatat constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare ce rezultă fie direct din dispozitivul deciziei, fie indirect din coroborarea considerentelor cu dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepţii de neconstituţionalitate cu privire la acelaşi text de lege şi cu o motivare identică se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, care se ataşează inclusiv deciziilor prin care se constată constituţionalitatea legilor sau a ordonanţelor ori a unor dispoziţii din acestea.
    19. În prezenta cauză, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile legale dintr-o altă perspectivă, susţinând că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru generează o discriminare între persoanele vătămate prin săvârşirea unei infracţiuni, deoarece cea care se adresează instanţei civile pentru repararea prejudiciului va suporta achitarea taxei de timbru, pe când cea care se adresează organelor de urmărire penală şi, ulterior, instanţei penale nu va suporta achitarea taxei judiciare de timbru.
    20. Prin urmare, întrucât nu se critică soluţia legislativă din perspectiva analizată de Curte, prin Decizia nr. 387 din 27 mai 2015, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
    21. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 711 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 27 martie 2018, instanţa de contencios constituţional a reţinut că textul legal criticat reglementează scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a acţiunilor şi cererilor, inclusiv a celor pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la cauzele penale, ceea ce înseamnă că nu se plătesc astfel de taxe în cauzele privind tragerea la răspundere penală sau civilă, aşadar, în privinţa exercitării acţiunii penale sau civile în cadrul procesului penal.
    22. De asemenea, Curtea a reţinut că textul analizat menţionează, în mod expres, că această scutire se aplică şi în privinţa despăgubirilor civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din cauzele penale, aşadar, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, indiferent că ea face obiectul unei acţiuni civile alăturate celei penale sau separate de aceasta, esenţială fiind existenţa unei cauze penale, mai precis a unei cauze în care s-a pus în mişcare acţiunea penală, acţiune care se pune în mişcare „de procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1)“ [art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Numai în acest fel cauza poate fi calificată ca fiind una penală în sensul art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    23. În prezenta cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile legale, susţinând că acestea determină, în mod nejustificat, un tratament juridic distinct, sub aspectul timbrării, în cazul acţiunilor formulate pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă de natură penală la momentul săvârşirii ei, respectiv al acţiunilor în răspundere civilă delictuală formulate pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă care a făcut obiect al unui dosar penal, cu privire la care a fost dispusă începerea urmăririi penale in rem, dar cu privire la care s-a dispus clasarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, pe motiv că lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
    24. Referitor la pretinsa încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea reţine că acesta nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
    25. Plecând de la aceste considerente, Curtea nu poate reţine existenţa unei discriminări în sensul susţinut de autorul excepţiei, de vreme ce dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc sub niciun aspect dreptul unei persoane vătămate prin infracţiune de a obţine scutiri de la plata taxei judiciare de timbru în cazul acţiunilor referitoare la obţinerea de despăgubiri civile. Astfel, Codul de procedură penală consacră, prin art. 20, dreptul persoanei vătămate de a se constitui parte civilă în procesul penal şi de a exercita în cadrul acestuia acţiunea civilă pentru tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile, potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, urmând a beneficia de scutire de la plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Codul de procedură penală consacră dreptul de opţiune al persoanei vătămate, stabilind că „dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune“.
    26. În acest context, Curtea observă că, potrivit art. 20 alin. (8) din Codul de procedură penală, „Acţiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi părţii responsabile civilmente, exercitată la instanţa penală sau la instanţa civilă, este scutită de taxă de timbru“, textul legal enunţat stabilind un beneficiu care este acordat de legiuitor în considerarea calităţii de persoană vătămată prin săvârşirea unei infracţiuni.
    27. A nu alege niciuna dintre aceste posibilităţi legale reprezintă o opţiune personală a persoanei vătămate, iar faptul că, în considerarea unor prevederi legale, în cazul de faţă, art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996).
    28. Distinct de cele de mai sus, Curtea constată că prevederile legale criticate nu afectează substanţa dreptului de acces liber la justiţie, persoanele vătămate având la dispoziţie multiple căi legale pentru valorificarea pretenţiilor lor civile. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Aceste condiţionări nu pot fi acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanţa sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim şi există un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi scopul urmărit de acesta (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). În consecinţă, Curtea a constatat că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiţie, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată, şi Decizia nr. 770 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din data de 4 iunie 2019).
    29. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 711 din 9 noiembrie 2017, precitată, Curtea a reţinut că legiuitorul are posibilitatea să reglementeze un tratament juridic diferit în ceea ce priveşte repararea prejudiciilor rezultate dintr-un ilicit penal şi un ilicit civil, ţinând cont, astfel, de natura valorii sociale ocrotite şi de intensitatea lezării acesteia. În acest context, Curtea a reţinut că aceste persoane nu sunt în situaţii identice, întrucât fapta generatoare de prejudicii are natură juridică diferită. De asemenea, Curtea a observat că regula este aceea a timbrării acţiunilor întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, doar în considerarea unor situaţii deosebite, când fapta ilicită întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, legiuitorul reglementând posibilitatea scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru a cererilor referitoare la cauzele penale, inclusiv la despăgubirile civile decurgând din acestea.
    30. Asigurarea egalităţii părţilor în faţa justiţiei şi a accesului liber la justiţie cuprinde şi componenta privitoare la cheltuielile judiciare, printre care şi taxa judiciară de timbru. Accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii (în acest sens a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010).
    31. Totodată, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că „dreptul efectiv de acces la un tribunal [...] nu înseamnă, însă, un drept necondiţionat de a obţine un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă şi nici dreptul la o procedură gratuită în această materie“.
    32. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 711 din 9 noiembrie 2017, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    33. Distinct de acestea, Curtea subliniază că modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în speţele deduse judecăţii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, ci este de competenţa instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzelor.
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Leveanu în Dosarul nr. 9.968/3/2018/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 433 din 4 iulie 2019

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016