Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 430 din 4 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea sa
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 430 din 4 iulie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea sa    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 430 din 4 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea sa

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 820 din 9 octombrie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea sa, excepţie ridicată de Ciprian Luca în Dosarul nr. 6.940/231/2017 al Judecătoriei Focşani şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 785D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 15 aprilie 2014.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 17 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.940/231/2017, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea sa. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ciprian Luca într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că suspendarea exercitării dreptului de a conduce orice autoturisme pe drumurile publice, pe o perioadă de 90 de zile, reprezintă o restrângere a unui drept, iar, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie, restrângerea exercitării unui drept se poate face numai prin lege, nu şi printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului.
    6. De asemenea, autorul susţine că la momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu a fost motivată şi nici justificată situaţia extraordinară sau urgenţa care să îndreptăţească Guvernul să adopte ordonanţa criticată, deşi acestuia îi revenea această obligaţie, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    7. Autorul arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, însă, potrivit dispoziţiilor art. 134 alin. (1) teza I din acest act normativ, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2003, împrejurare care este de natură să dovedească faptul că, în realitate, nu a existat niciun fel de urgenţă şi nicio situaţie extraordinară care să facă imposibilă amânarea şi adoptarea unei legi. Prin urmare, Guvernul ar fi avut posibilitatea să prezinte Parlamentului proiectul de lege privind circulaţia publică în vederea dezbaterilor şi adoptării sale prin lege, cu respectarea procedurii de adoptare prevăzute pentru aceasta.
    8. Totodată, autorul susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece prevede o serie de măsuri restrictive de drepturi, respectiv suspendarea dreptului de a conduce şi anularea acestui drept, de natură a afecta drepturile persoanelor privind deplasarea sau dreptul la muncă.
    9. Invocând încălcarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie, autorul consideră că, prin emiterea acestei ordonanţe de către Guvern, fără existenţa unei proceduri clare şi previzibile pentru destinatarii săi şi în lipsa unor motive extraordinare, au fost eludate atribuţiile Parlamentului de a fi singura autoritate care poate dispune restrângerea unor drepturi, împrejurare care este contrară principiilor statului de drept. Nicio dispoziţie din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu prevede criteriile în baza cărora se individualizează sau se proporţionalizează măsura restrângerii temporare a dreptului de a conduce sau în baza cărora se poate dispune anularea definitivă a dreptului de a conduce. De asemenea, adoptarea în regim de urgenţă a unor norme care limitează sau restrâng dreptul de a conduce şi lipsa motivării situaţiei extraordinare care a determinat adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 echivalează cu intruziunea nejustificată si nefondată a executivului în atributele legislativului, contrar art. 1 alin. (3), (4) şi (5) din Constituţie.
    10. Judecătoria Focşani opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, reţinând că, la momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, erau aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţia României din 1991, care condiţionau emiterea ordonanţelor de urgenţă de către Guvern de îndeplinirea a două condiţii de constituţionalitate, respectiv existenţa unui caz excepţional care să necesite adoptarea ordonanţei de urgenţă şi existenţa unei urgenţe, fără a impune obligativitatea motivării urgenţei în cuprinsul ordonanţei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată.
    11. Instanţa constată faptul că la momentul adoptării ordonanţei au fost respectate dispoziţiile constituţionale, critica petentului privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) din Constituţie fiind neîntemeiată.
    12. Argumentul potrivit căruia adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 s-a făcut cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie, întrucât restrângerea exercitării unor drepturi se poate face numai printr-o lege, este la rândul său nefondat, în condiţiile în care dreptul de a conduce nu este un drept prevăzut ca atare în Constituţie. Astfel, domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie este circumscris doar restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exerciţiului oricărui drept subiectiv, cum este dreptul de a conduce autovehicule, chiar dacă acesta izvorăşte dintr-un act normativ.
    13. Pe de altă parte, nu se poate reţine nici faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neconstituţională în raport cu dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât nu se poate susţine că dreptul la libera circulaţie sau dreptul la muncă ar fi afectate în mod direct prin reglementarea sancţionării unor fapte contravenţionale care pun în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. În acelaşi timp, dreptul de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, conferit de permisul de conducere auto, nu are nicio legătură cu dreptul la deplasare sau liberă circulaţie, în condiţiile în care prevederile constituţionale nu se referă şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea sa.
    18. Prevederile art. 102 alin. (3) teza a doua au următorul cuprins: „(...) se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)“.
    19. În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind trăsăturile statului român şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi în art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea sa, contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind trăsăturile statului român, separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile adoptării şi limitele ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea reţine că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens, sunt, spre exemplu, Decizia nr. 228 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 10 iunie 2014, Decizia nr. 1.217 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 7 noiembrie 2011, Decizia nr. 1.065 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 11 octombrie 2010, şi Decizia nr. 494 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009.
    21. Astfel, Curtea a reţinut că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda -, şi a uneia sau a mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca prevederile constituţionale invocate, aceste sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise.
    22. Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea a observat că norma constituţională evocată se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar prevederile criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere.
    23. Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei în materie.
    24. Distinct de aceasta, Curtea subliniază că dreptul de a conduce autovehicule nu face parte din categoria drepturilor prevăzute de Constituţie. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că textul art. 53 din Constituţie stabileşte condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Acesta are în vedere însă drepturile şi libertăţile fundamentale înscrise în capitolul II al titlului II din Constituţia României, nu şi alte drepturi (a se vedea, Decizia nr. 503 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 17 ianuarie 2005). În aceste condiţii, Curtea constată că invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie care se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi ale art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală care stabilesc că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, nu are relevanţă în cauza de faţă.
    25. Pe de altă parte, Curtea reţine că autorul excepţiei critică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 în integralitatea sa, întrucât consideră că nu au fost îndeplinite exigenţele constituţionale pentru adoptarea acesteia.
    26. Curtea observă că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare. În acest sens pot fi menţionate: Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, Decizia nr. 575 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, Decizia nr. 538 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Decizia nr. 179 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18 martie 2008, Decizia nr. 1.033 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie 2007, Decizia nr. 93 din 4 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 martie 2010, Decizia nr. 1.324 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 11 noiembrie 2009, Decizia nr. 223 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 6 mai 2010, Decizia nr. 426 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010, Decizia nr. 1.444 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2011, Decizia nr. 342 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 4 mai 2011, Decizia nr. 1.428 din 25 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 16 decembrie 2011.
    27. Curtea a reţinut că analiza susţinerilor referitoare la respectarea exigenţelor constituţionale privind adoptarea ordonanţei de urgenţă trebuie făcută în lumina prevederilor constituţionale în vigoare la data adoptării ordonanţei de urgenţă. Curtea a mai observat că, din expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei criticate, rezultă îndeplinirea dublei condiţii prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, şi anume existenţa cazului excepţional şi a urgenţei. Concluzia se desprinde din precizările făcute de Guvern în sensul că „amplificarea continuă a fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancţiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte“. Totodată, promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă „a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţării. Promovarea în regim de urgenţă este determinată, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar“.
    28. Cât priveşte susţinerea referitoare la necesitatea motivării urgenţei în cuprinsul ordonanţei, dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, la care se raportează şi în prezenta cauză controlul de constituţionalitate, nu obligau la aceasta, astfel cum stabilesc în prezent prevederile art. 115 din Constituţia României, republicată.
    29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ciprian Luca în Dosarul nr. 6.940/231/2017 al Judecătoriei Focşani şi constată că prevederile art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea sa, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Focşani şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016