Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 430 din 14 octombrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 din Codul penal     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 430 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 134 din 18 februarie 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina │- preşedinte │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian Cosmin │- judecător │
│Dragoş │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 din Codul penal, excepţie ridicată de Mihai Ioan Matei în Dosarul nr. 17.982/211/2019 al Judecătoriei ClujNapoca - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 360D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 981D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Marcel Fronoiu în Dosarul nr. 11.943/197/2020 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu aceasta. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 981D/2021 la Dosarul nr. 360D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia deduce neconstituţionalitatea textelor penale criticate din compararea acestora cu alte norme de incriminare, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 476 din 27 octombrie 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 20 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 17.982/211/2019, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Mihai Ioan Matei într-o cauză penală în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de şantaj.
    8. Prin Decizia penală nr. 170/Ap din 9 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 11.943/197/2020, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Marcel Fronoiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe penale prin care acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia realizează o analiză comparativă între infracţiunea de şantaj, respectiv infracţiunile de viol şi agresiune sexuală, cu referire la tratamentul sancţionator al acestora, pentru a susţine că legiuitorul a optat să instituie obligativitatea punerii în mişcare a acţiunii penale şi a tragerii la răspundere penală a făptuitorului la plângerea prealabilă a persoanei vătămate numai în cazul infracţiunilor de viol şi agresiune sexuală, iar nu şi în cazul infracţiunii de şantaj, contrar dispoziţiilor constituţionale invocate. Totodată, susţin că aplicarea prevederilor art. 207 alin. (1) din Codul penal de către organele judiciare este imprevizibilă pentru destinatarii legii şi depinde, într-un mod inadmisibil pentru un stat de drept, de factori subiectivi, precum simpatia sau antipatia pentru infractor, tendinţa dominantă spre blândeţe sau spre sporită exigenţă a funcţionarului public învestit să aplice legea ori starea conjuncturală a societăţii din punct de vedere economic, moral, cultural sau politic, astfel cum o percepe organul judiciar, câtă vreme legea penală incriminează atât şantajul, cât şi ameninţarea, astfel că doar arbitrarul autorităţilor judiciare, prin puterea lor de apreciere, va determina tragerea la răspundere a autorului pentru una sau alta dintre cele două infracţiuni.
    10. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia penală, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu a comunicat opinia sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că nu se realizează un paralelism legislativ între incriminările prevăzute la art. 193, 206 şi art. 207 alin. (1) din Codul penal, întrucât condiţiile de incriminare sunt diferite, iar organele judiciare pot distinge, în conţinutul constitutiv al acestor infracţiuni, elementele necesare şi previzibile pentru a realiza o corectă încadrare juridică a faptei, riscul unei încadrări juridice realizate prin bunăvoinţa sau asprimea organelor judiciare fiind inexistent.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    13. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 360D/2021, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, întrucât, prin criticile formulate, autorul acesteia tinde la modificarea prevederilor legale în vigoare în sensul ca şi infracţiunea de şantaj să fie urmărită la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar, pe de altă parte, realizează o comparaţie a regimului juridic al infracţiunii de şantaj cu cel al altor infracţiuni contra persoanei, din cadrul titlului I al Codului penal. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar, în acest sens, face referire la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 858 din 18 decembrie 2018.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul (în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 981D/2021) şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Cu privire la modul în care instanţa judecătorească a ales să sesizeze instanţa constituţională în Dosarul nr. 360D/2021, Curtea observă că Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia penală a procedat la „sesizarea Curţii Constituţionale“ prin considerentele Încheierii din 20 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 17.982/211/2019, şi nu prin dispozitivul acesteia. Or, dispozitivul este partea cea mai importantă, esenţială, a unei hotărâri judecătoreşti. Prin dispozitiv sunt soluţionate toate cererile părţilor, indiferent dacă sunt cereri principale, accesorii sau incidentale. Întrucât excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia autorul a solicitat instanţei judecătoreşti sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate, instanţa, exercitându-şi competenţa prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepţiei, în cadrul considerentelor hotărârii, şi să dispună sesizarea Curţii, prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri. Într-adevăr, în speţă, instanţa de judecată în mod eronat a sesizat Curtea Constituţională prin considerente, şi nu prin dispozitivul încheierii. Însă o atare eroare nu este opozabilă Curţii Constituţionale, pentru că, în caz contrar, aceasta s-ar răsfrânge asupra autorilor excepţiei de neconstituţionalitate în mod negativ. În consecinţă, Curtea apreciază că este legal sesizată. În acest sens, a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005, şi Decizia nr. 495 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 18 martie 2025, paragrafele 11 şi 12.
    16. Prin urmare, fiind vorba despre o greşeală materială, Curtea reţine că nu sunt aplicabile prevederile Hotărârii Plenului Curţii Constituţionale nr. 26 din 16 decembrie 2010 [privind actele de sesizare a Curţii Constituţionale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 27 decembrie 2010, prin care s-a statuat expres că „Dispozitivul încheierii se va referi la soluţia instanţei cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale“ (în acelaşi sens sunt Decizia nr. 226 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 3 iunie 2014, paragrafele 9 şi 10, Decizia nr. 709 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 23 februarie 2018, paragraful 11, Decizia nr. 279 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 6 iulie 2022, paragraful 28, şi Decizia nr. 495 din 17 octombrie 2024, precitată, paragraful 12).
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 207 din Codul penal, care au următorul conţinut: „(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1). (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.“
    19. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că normele penale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (1), (3) şi (5) referitor la statul român şi ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, astfel cum acestea se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, şi anume atât din punctul de vedere al faptului că autorii excepţiei nu argumentează neconstituţionalitatea normelor penale criticate prin raportarea acestora la dispoziţiile Legii fundamentale, ci determină neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate prin compararea lor cu alte norme de incriminare, respectiv cu dispoziţiile art. 193, 218 şi 219 din Codul penal, cât şi din perspectiva limitelor de competenţă a Curţii Constituţionale atunci când procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate.
    21. Aşadar, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“, Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestuia cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. Aşadar, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 din Codul penal, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 422 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, Decizia nr. 485 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 15 noiembrie 2021, şi Decizia nr. 614 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 5 aprilie 2024).
    22. Cât priveşte problema de admisibilitate prin raportare la limitele de competenţă a Curţii Constituţionale atunci când procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în cauza de faţă, pretinsa neconstituţionalitate a normelor penale criticate este motivată din perspectiva unei eventuale interpretări şi aplicări arbitrare a normelor penale criticate de către organele judiciare, simpatia sau antipatia pentru infractor, tendinţa dominantă spre blândeţe sau spre sporită exigenţă a organului judiciar învestit să aplice legea, starea conjuncturală a societăţii din punct de vedere economic, moral, cultural sau politic, astfel cum o percepe organul judiciar, constituind, în opinia autorilor excepţiei, factori determinanţi în procesul de tragere la răspundere a persoanei care a săvârşit infracţiunea de şantaj. În consecinţă, Curtea constată că, prin excepţia de neconstituţionalitate formulată, autorii nu tind spre evidenţierea unei contradicţii între textele de lege supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din Legea fundamentală invocate, ci vizează, în realitate, modul de aplicare a normelor penale criticate.
    23. Curtea reaminteşte însă că modul de aplicare a dispoziţiilor criticate de către organele judiciare, la care fac referire autorii excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestora, nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, ci este de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. A răspunde criticilor autorilor excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
    24. În consecinţă, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 din Codul penal este inadmisibilă.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 din Codul penal, excepţie ridicată de Mihai Ioan Matei în Dosarul nr. 17.982/211/2019 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia penală şi de Marcel Fronoiu în Dosarul nr. 11.943/197/2020 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia penală şi Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016