Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 43 din 30 ianuarie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 680 alin. (4) şi ale art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 43 din 30 ianuarie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 680 alin. (4) şi ale art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 509 din 31 mai 2024
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitre-Bogdan Licu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 680 alin. (4) şi ale art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Vasile Gaftoniuc, prin mandatarele Liliana Teodoriu şi Dorina-Margareta Gaftoniuc, în Dosarul nr. 10.428/180/2018 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.234D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 12 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 10.428/180/2018, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 680 alin. (4) şi ale art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost invocată de Vasile Gaftoniuc, prin mandatarele Liliana Teodoriu şi Dorina-Margareta Gaftoniuc, într-o cauză civilă având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a Deciziei nr. 26 din 4 iulie 2018 emisă de Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Bacău.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia subliniază că, în opinia sa, Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Bacău reprezintă o jurisdicţie administrativă specială, motiv pentru care decizia din anul 2018 emisă de către această comisie poate fi contestată la tribunalul administrativ fiscal, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi nicidecum la judecătorie, aşa cum dispune, în mod neconstituţional, art. 687 din Legea nr. 95/2006, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze litigiile este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat. În acest context, susţine că, în mod nelegal şi neconstituţional, a fost nevoit să se adreseze Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, potrivit art. 687 din Legea nr. 95/2006, deşi contestă un act administrativ unilateral reprezentat de decizia emisă de Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Bacău.
    6. Arată, de asemenea, că, potrivit art. 680 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, onorariile pentru serviciile prestate de către experţii medicali, desemnaţi potrivit art. 682 din aceeaşi lege, se stabilesc în raport cu complexitatea cazului expertizat, sunt aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi vor fi suportate de partea interesată, context în care apreciază că sintagma „vor fi suportate de partea interesată“ contravine art. 21 alin. (4) din Constituţie, deoarece trebuie să fie gratuită jurisdicţia special administrativă la Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Bacău şi nicidecum condiţionată de plata onorariului pentru serviciile prestate de către experţii medicali, onorariu stabilit în mod arbitrar şi cu exces de putere de către această comisie.
    7. Judecătoria Bacău - Secţia civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 680 alin. (4) şi ale art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, care au următorul conţinut normativ:
    - Art. 680 alin. (4): „Onorariile pentru serviciile prestate de către experţii medicali, desemnaţi potrivit art. 682, se stabilesc în raport cu complexitatea cazului expertizat, sunt aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi vor fi suportate de partea interesată.“;
    – Art. 687: „Instanţa competentă să soluţioneze litigiile prevăzute în prezenta lege este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.“

    12. Curtea menţionează că, ulterior sesizării sale, art. 687 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat prin Legea nr. 292/2022 pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1067 din 3 noiembrie 2022, în sensul că „Instanţa competentă să soluţioneze litigiile prevăzute în prezenta lege este tribunalul - secţia civilă în a cărui circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.“ Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 687 din Legea nr. 95/2006 în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 292/2022, având în vedere că acestea sunt aplicabile cauzei deduse judecăţii.
    13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate contravin normelor constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului coroborat cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 21 alin. (4) potrivit cărora „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite“, ale art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 50 referitor la protecţia persoanelor cu handicap, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum şi celor ale art. 126 alin. (6) potrivit cărora „Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat (…)“.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea subliniază că prin Legea nr. 95/2006 a fost creat cadrul legislativ în domeniul sănătăţii pentru asigurarea asistenţei de sănătate publică, organizare, funcţionare şi finanţare, precum şi condiţiile de exercitare a profesiei în acest domeniu, iar în titlul XVI capitolele I şi II din acest act normativ este reglementată răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice. Astfel, în cuprinsul art. 653 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 se prevede că „malpraxisul este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice“. De asemenea, în cuprinsul art. 653 alin. (2)-(5) din Legea nr. 95/2006 se prevede că personalul medical răspunde civil pentru: prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament; pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale; pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară. Legiuitorul a statuat, totodată, că răspunderea civilă reglementată prin Legea nr. 95/2006 nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii.
    15. Curtea reţine, de asemenea, că în capitolul VI din titlul XVI al Legii nr. 95/2006 este reglementată procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale, iar la art. 679 alin. (1) se prevede că la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se constituie Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis. Potrivit art. 681 din lege, Comisia poate fi sesizată de către: a) persoana sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia, care se consideră victima unui act de malpraxis săvârşit în exercitarea unei activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament, sau b) succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis imputabil unei activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament.
    16. Curtea învederează că în faţa Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis se desfăşoară o procedură administrativ-jurisdicţională, aceasta fiind însă o procedură alternativă, şi nu una obligatorie, iar exercitarea sa nu este de natură să împiedice accesul la justiţie al părţii vătămate, potrivit dreptului comun. Curtea subliniază că victima unui act de malpraxis are posibilitatea de a se adresa fie Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis, caz în care are loc o procedură prealabilă sesizării instanţei, finalizată printr-o decizie a acestei Comisii, fie direct instanţei judecătoreşti, care va soluţiona cauza potrivit dreptului comun. În acest sens sunt, de altfel, şi dispoziţiile art. 14 din Normele metodologice de aplicare a titlului XVI „Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice“ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 482/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, potrivit cărora persoanele prejudiciate printr-un act de malpraxis se pot adresa fie Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis, fie instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.
    17. Curtea reţine că, potrivit art. 683 din Legea nr. 95/2006, Comisia stabileşte, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situaţie de malpraxis, iar decizia se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în termen de 5 zile calendaristice. În situaţia în care asigurătorul sau oricare dintre părţile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei. În acest context, Curtea mai reţine că, potrivit art. 34 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.343/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 5 decembrie 2006, Comisia stabileşte, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situaţie de malpraxis, având în vedere, obligatoriu, cel puţin următoarele criterii: existenţa unei fapte produse în exercitarea unei activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament; fapta să fie cauzatoare de prejudiciu patrimonial sau moral; vinovăţia făptuitorului; raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.
    18. În cuprinsul Normelor metodologice de aplicare a titlului XVI din Legea nr. 95/2006, precitate, la art. 17-20, se stipulează că în situaţia în care Comisia a stabilit existenţa unei situaţii de malpraxis, instanţa de judecată competentă poate, la cererea persoanei prejudiciate, să oblige persoana responsabilă la plata despăgubirilor. Despăgubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili pe cale amiabilă în cazul în care rezultă cu certitudine răspunderea civilă a asiguratului, iar în situaţia în care asiguratul, asigurătorul şi persoana prejudiciată nu cad de acord asupra culpei asiguratului, cuantumul şi modalitatea de plată a prejudiciului cauzat printr-un act de malpraxis se vor stabili de către instanţa judecătorească. Despăgubirile se stabilesc în raport cu întinderea prejudiciului.
    19. Aşadar, Comisia nu are competenţa de a soluţiona sesizarea sub aspectul reparării prejudiciului, ci doar constată existenţa sau inexistenţa cazului de malpraxis, deci, cu alte cuvinte, aceasta nu are competenţa de a determina prejudiciul, de a-l cuantifica şi de a obliga medicul responsabil şi/sau asigurătorul la repararea lui. În baza deciziei Comisiei prin care s-a constatat existenţa unui caz de malpraxis, persoana prejudiciată va putea solicita repararea prejudiciului în faţa instanţei de judecată. Curtea învederează că, potrivit art. 688 din Legea nr. 95/2006, actele de malpraxis în cadrul activităţii medicale de prevenţie, diagnostic şi tratament se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepţia faptelor ce reprezintă infracţiuni.
    20. Raportat la speţă, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate formulată din perspectiva faptului că decizia emisă de Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis ar trebui să poată fi contestată la tribunalul administrativ-fiscal, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, şi nicidecum la judecătorie, aşa cum dispune art. 687 din Legea nr. 95/2006. În acest context, Curtea reţine că prin Decizia nr. 5 din 21 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 23 martie 2022, instanţa supremă a reţinut, la paragrafele 83 şi 84, că prin voinţa legiuitorului îi revine judecătoriei competenţa de a soluţiona în primă instanţă toate categoriile de litigii ce au drept cauză a cererii săvârşirea unui act de malpraxis. Sintagma „litigiile prevăzute de prezenta lege“ utilizată în cuprinsul art. 687 din Legea nr. 95/2006 are un caracter deopotrivă concluziv şi integrator, aceasta absorbind toate categoriile de litigii generate de malpraxis pe care legea le recunoaşte în sensul art. 684 din Legea nr. 95/2006, indiferent de (in)existenţa unei sesizări prealabile a Comisiei de către partea interesată şi de parcurgerea procedurii înaintea acesteia. În favoarea acestei interpretări pledează şi un argument de topografie: dispoziţiile art. 687 din Legea nr. 95/2006 fiind cuprinse în capitolul VII, intitulat „Dispoziţii finale“, al titlului XVI, devine posibilă concluzia că instituirea, prin aceste dispoziţii legale, a competenţei judecătoriei de a soluţia litigiile prevăzute de această lege (adică, altfel spus, toate categoriile de litigii pe care un act de malpraxis le poate genera) evidenţiază că pentru aceste categorii particulare de acţiuni în justiţie competenţa de primă instanţă a judecătoriei este plenară. Criteriul valoric de departajare între competenţa judecătoriei şi cea a tribunalului, aplicabil în dreptul comun, este, de această dată, abandonat în considerarea unei raţiuni pe care, deşi nu o afirmă explicit, legiuitorul o subînţelege: instituirea unei soluţii legale unitare atunci când problematica juridică dedusă judecăţii este, ea însăşi, unică şi unitară. De asemenea, la paragrafele 86 şi 87 din cuprinsul deciziei antereferite, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a subliniat că această concluzie nu poate fi schimbată nici de argumentul potrivit căruia art. 684 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 dispune că procedura stabilirii cazurilor de malpraxis „nu împiedică liberul acces la justiţie potrivit dreptului comun“. Expresia întrebuinţată de lege şi-a propus să înglobeze, cu caracter general, şi alte aspecte privitoare la desfăşurarea judecăţii cuprinse în Codul de procedură civilă. Rezultă deci că prevederile art. 684 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, atunci când evocă şi recunosc liberul acces la justiţie potrivit dreptului comun, vizează, la nivel general, toate aspectele judecăţii, fără a-şi limita obiectul de reglementare la chestiunile de competenţă. Mai mult, interpretarea literală şi cea sistematică a dispoziţiilor privitoare la procedura legală asociată malpraxisului trimit, după cum s-a arătat mai sus, la concluzia că, în ceea ce priveşte competenţa materială, judecătoria este înzestrată cu plenitudine de competenţă, în virtutea faptului că prevederile art. 687 din Codul de procedură civilă au caracter de norme speciale în materie de competenţă. Or, este de principiu că în relaţia normă generală (de drept comun) - normă specială, aceasta din urmă beneficiază de preeminenţă în aplicare, ceea ce înseamnă că, în limitele celor stabilite prin ipoteza sa, respectivele aspecte se supun dispoziţiilor ei, iar nu normei (legii) de drept comun.
    21. De altfel, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 687 din Legea nr. 95/2006 reprezintă norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Aşadar, soluţia legislativă consacrată de textul de lege criticat intră în marja de apreciere de care legiuitorul primar se bucură în reglementarea instanţei competente să soluţioneze litigiile prevăzute de Legea nr. 95/2006, instituind o competenţă materială şi teritorială specială de soluţionare a răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte actul medical de malpraxis în favoarea judecătoriei şi care înlătură competenţa de drept comun raportată la criteriul valoric, întrucât norma specială are prioritate de aplicare atunci când vine în concurs cu norma generală, conform principiului specialia generalibus derogant.
    22. Referitor la cea de-a doua critică formulată de autorul excepţiei, Curtea reţine că acesta este nemulţumit de faptul că, potrivit art. 680 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, onorariile pentru serviciile prestate de către experţii medicali, desemnaţi potrivit art. 682 din lege, vor fi suportate de partea interesată, ceea ce, în opinia sa, contravine art. 21 alin. (4) din Constituţie, deoarece jurisdicţia special administrativă desfăşurată de către Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis trebuie să fie gratuită şi nicidecum condiţionată de plata onorariului pentru serviciile prestate de către experţii medicali.
    23. În acest context, Curtea observă că în cuprinsul art. 680 din Legea nr. 95/2006 se prevede că Ministerul Sănătăţii aprobă, la propunerea Colegiului Medicilor din România (CMR), pentru fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti, o listă naţională de experţi medicali, în fiecare specialitate, care vor fi consultaţi conform regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei, iar modalitatea de remunerare a experţilor medicali din lista naţională se stabileşte prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1398/2006 pentru aprobarea modalităţii de remunerare a experţilor medicali, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 28 noiembrie 2006. Onorariile pentru serviciile prestate de către experţii medicali se stabilesc în raport cu complexitatea cazului expertizat şi vor fi suportate de partea interesată.
    24. Din perspectiva criticii formulate, Curtea subliniază că, după primirea sesizării, efectuată în condiţiile art. 681 din Legea nr. 95/2006, Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis verifică dacă autorul acesteia are calitatea prevăzută de lege; în caz contrar, Comisia respinge sesizarea ca nefondată şi clasează cazul, comunicând persoanei care a făcut sesizarea decizia adoptată. În continuare, potrivit art. 682 din Legea nr. 95/2006, dacă se constată că sunt îndeplinite condiţiile privind calitatea persoanei şi cea a termenului, Comisia desemnează prin tragere la sorţi, din lista naţională a experţilor, un grup de experţi sau un expert care dispun de cel puţin acelaşi grad profesional şi didactic cu persoana reclamată (personalul medical care a săvârşit culpa medicală), în funcţie de complexitatea cazului medical. Expertul/experţii desemnaţi au dreptul de a analiza orice documente medicale pe care le consideră necesare şi care privesc cauza medicală, respectiv au dreptul de a audia şi de a înregistra declaraţiile tuturor persoanelor implicate. Ulterior, în termen de 30 de zile, acesta/aceştia întocmeşte/întocmesc un raport asupra cazului pe care îl înaintează Comisiei, urmând ca cea din urmă să stabilească, prin decizie, în termen de maximum 3 luni de la data sesizării, dacă în cauză există sau nu un caz de malpraxis. Decizia Comisiei se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în termen de 5 zile calendaristice.
    25. În jurisprudenţa sa, referitor la legitimitatea constituţională şi la gratuitatea procedurilor administrativ-jurisdicţionale, Curtea Constituţională a statuat, pe de o parte, că, în principiu, instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti, iar existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti în condiţiile legii. De asemenea, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, Curtea subliniind, totodată, caracterul facultativ şi gratuit al acestor proceduri (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragrafele 63-66, Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, Decizia nr. 271 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015, Decizia nr. 476 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 6 august 2015, sau Decizia nr. 766 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 11 ianuarie 2016).
    26. Referitor la jurisdicţiile speciale administrative, parte componentă a art. 21 din Constituţie, Curtea a subliniat că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 25 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2023, paragraful 21). Verificând compatibilitatea stabilirii onorariilor pentru serviciile prestate de către experţii medicali, desemnaţi potrivit art. 682 din Legea nr. 95/2006, cu art. 21 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că în cuprinsul art. 680 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 legiuitorul reglementează onorariile pentru serviciile prestate de către experţii medicali desemnaţi de către Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis, astfel că nu există nicio normă care să ateste existenţa vreunei taxe sau cauţiuni care să se facă venit la bugetul de stat sau la bugetul autorităţii administrativ-jurisdicţionale având ca destinaţie plata unui serviciu jurisdicţional sau administrativ-jurisdicţional.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Gaftoniuc, prin mandatarele Liliana Teodoriu şi Dorina-Margareta Gaftoniuc, în Dosarul nr. 10.428/180/2018 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 680 alin. (4) şi ale art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid-Alina Tudora


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 43 din 30 ianuarie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016