Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 43 din 18 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 43 din 18 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 606 din 27 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina          │-                 │
│Bărbăţeanu         │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în interpretarea dată prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Florin Sora, de Ioan Jecan şi de Ştefana Corina Pişpiriş şi Alin Vonica în dosarele nr. 44.970/3/2016, nr. 44.052/3/2016 şi nr. 41.979/3/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care formează obiectul dosarelor conexate nr. 2.262D/2019, nr. 861D/2021 şi nr. 1.734D/2021 ale Curţii Constituţionale.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 septembrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată. La data respectivă, Curtea Constituţională a conexat dosarele nr. 861D/2021 şi nr. 1.734D/2021 la Dosarul nr. 2.262D/2019 şi a amânat succesiv pronunţarea asupra cauzei pentru datele de 15 octombrie 2024, 7 noiembrie 2024, 17 decembrie 2024, 4 februarie 2025, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii şi, după caz, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respectiv în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (1) din aceeaşi lege, şi apoi, potrivit art. 51 alin. (1) teza întâi şi art. 57 din legea menţionată, pentru data de 18 februarie 2025, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    3. Prin încheierile din 13 iunie 2019, 29 iunie 2020 şi 9 noiembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 44.970/3/2016, nr. 44.052/3/2016 şi, respectiv, nr. 41.979/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în interpretarea dată prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Florin Sora, de Ioan Jecan şi de Ştefana Corina Pişpiriş şi Alin Vonica în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri referitoare la obţinerea despăgubirilor cuvenite pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist şi care nu mai pot fi restituite în natură persoanelor îndreptăţite.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se critică prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2017 şi cum au fost interpretate prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sub aspectul calculării despăgubirii cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv de statul român în perioada comunistă prin raportare la caracteristicile tehnice şi la categoria de folosinţă pe care acestea le aveau la data preluării. În acest sens, se arată, în esenţă, că la adoptarea Legii nr. 165/2013 legiuitorul a avut ca scop prevalenţa restituirii în natură, dar şi echitatea, respectiv eliminarea oricărui criteriu de discriminare între cei care pot beneficia de restituirea în natură a imobilelor şi cei care, în imposibilitatea restituirii în natură, pot beneficia doar de măsuri compensatorii, printre care şi acordarea de despăgubiri sub formă de puncte. În acest sens se arată că, în ipoteza restituirii în natură, persoanelor îndreptăţite li se restituie imobilele care, în mod evident, prezintă caracteristicile tehnice şi categoria de folosinţă actuale (de exemplu, un imobil care la data preluării era situat în extravilan, dar ulterior, la data restituirii, se află în intravilanul unei localităţi, ca urmare a extinderii acestui intravilan prin hotărâri ale autorităţilor locale). În cazul persoanelor îndreptăţite pentru care restituirea în natură nu este posibilă şi care au dreptul doar la măsuri compensatorii prin acordarea de puncte, evaluarea cu luarea în calcul a caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă „de la momentul preluării“ nu poate fi decât inechitabilă şi discriminatorie.
    5. Se mai precizează că intenţia iniţială a legiuitorului a fost de a repara gravele prejudicii aduse dreptului de proprietate al cetăţenilor cărora le-au fost preluate în mod abuziv aceste bunuri. Astfel, regula generală era ca bunurile să fie restituite în natură, în starea în care se află, evident cu luarea în calcul a caracteristicilor tehnice şi a categoriei de folosinţă de la data restituirii. Ca atare, nu are importanţă categoria de folosinţă de la data preluării, ci actuala categorie de folosinţă, principiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi al Legii fondului funciar nr. 18/1991 fiind acela ca restituirea să se facă în natură, pe vechiul amplasament, iar în cazul în care aceasta nu este posibilă, să se acorde bunuri echivalente, de aceeaşi valoare, sau despăgubiri reale şi efective. De altfel, şi Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, care a fost aplicabilă anterior Legii nr. 165/2013, a prevăzut aceeaşi manieră de evaluare, însă de către un evaluator autorizat, care evalua imobilele în funcţie de categoria de folosinţă de la data evaluării şi de preţul de piaţă în baza Standardelor internaţionale de evaluare. Totodată, Legea nr. 165/2013 a prevăzut evaluarea în baza grilei notariale valabile în anul 2013, pentru a exista un mecanism unitar şi previzibil de evaluare. În ambele situaţii, atunci când nu a existat posibilitatea de restituire în natură a imobilului, s-au avut însă în vedere categoria de folosinţă şi caracteristicile tehnice ale imobilelor de la momentul restituirii în echivalent, şi nicidecum de la data preluării de către stat, aşa cum s-a impus prin Legea nr. 111/2017.
    6. Aşadar, persoanele îndreptăţite sunt discriminate în faţa autorităţii publice competente Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor I, în condiţiile în care, pentru unele, evaluarea imobilelor s-a făcut în funcţie de caracteristicile tehnice şi categoria de folosinţă de la data emiterii deciziei de despăgubire, iar pentru altele, în funcţie de caracteristicile tehnice şi categoria de folosinţă de la data preluării.
    7. Prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a ajuns la interpretarea normei în vigoare la data introducerii acţiunii prin raportare la o prevedere legală intervenită ulterior, în cursul litigiului, ca urmare a modificării art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 prin Legea nr. 111/2017, ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, atrage retroactivitatea normei noi sau a deciziei Înaltei Curţi date în dezlegarea problemei de drept arătate. Se susţine că adăugarea la lege, în sensul de a prevedea aplicarea acestei decizii de interpretare şi proceselor în curs, este o formă clară de intervenţie de tip legislativ, care nu constituie atributul Înaltei Curţi, ci doar al legiuitorului. Totodată, s-a ajuns ca prin decizia de interpretare menţionată să se eludeze principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile şi principiul legalităţii. Or, în procesele în curs la data intrării în vigoare a Legii nr. 111/2017 nu poate fi reţinută decât incidenţa legii vechi, respectiv a efectelor prevăzute de forma Legii nr. 165/2013 în vigoare la data emiterii actului litigios şi a introducerii acţiunii pendinte la data intervenţiei legislative, care nu prevedeau evaluarea prin raportare la categoria de folosinţă a imobilului de la data preluării imobilului, condiţie introdusă ulterior prin Legea nr. 111/2017. Aplicarea retroactivă a formei modificate a legii produce o vătămare evidentă persoanelor îndreptăţite la măsuri compensatorii, expuse astfel la diminuarea valorii despăgubirilor cu privire la care aveau o aşteptare legitimă la data promovării acţiunii.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1080 din 20 decembrie 2018.
    14. Textul de lege criticat avea, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, următorul conţinut normativ: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“
    15. Prin decizia menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, la pct. 1 din dispozitiv, că „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se realizează prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nefiind aplicabile“, iar la pct. 2 din dispozitiv că „Dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate“.
    16. În prezent, ca urmare a modificărilor operate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 9 iulie 2021, „Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu.“
    17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 15 privind universalitatea şi neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea egală a dreptului de proprietate, indiferent de titular, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 78 - Intrarea în vigoare a legii şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti. Prin raportare la art. 20 din Constituţie, este invocat şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în cauza de faţă, se critică, în esenţă, caracterul inechitabil al despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist şi care, din diverse motive, nu pot fi restituite în natură. Sub acest aspect, Curtea reţine că Legea nr. 165/2013 consacră principiul prevalenţei restituirii în natură a acestor bunuri către persoanele îndreptăţite, cărora le-a fost recunoscut dreptul la restituire în natură. Când situaţia concretă a imobilului în discuţie nu permite restituirea în natură, persoanele îndreptăţite vor beneficia de măsuri reparatorii care pot consta fie în compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate, după caz, în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 sau de Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, fie în compensarea prin puncte.
    19. În ceea ce priveşte măsura compensării prin puncte, Curtea reţine că aceasta a fost instituită prin Legea nr. 165/2013, numărul acestora calculându-se corespunzător valorii imobilului preluat abuziv, iar valoarea fiecărui punct acordat este de un leu. Acordarea punctelor ce vor constitui despăgubirea cuvenită, obţinută prin transformarea ulterioară în bani a valorii acestora, se realizează prin decizie a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor. Modalitatea de evaluare a imobilului ce constituie obiectul deciziei a variat în timp, Legea nr. 165/2013 suferind mai multe modificări. În redactarea iniţială, legea menţionată stabilea că evaluarea imobilului se realizează prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare, fără să facă nicio altă detaliere suplimentară. În anul 2017 a fost adoptată Legea nr. 111/2017 care a introdus un reper nou în ceea ce priveşte modalitatea de evaluare, potrivit căruia aceasta trebuie făcută prin luarea în considerare a caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării imobilului, raportarea la acest moment temporal fiind criticată de autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
    20. În jurisprudenţa sa privitoare la dispoziţiile din Legea nr. 165/2013 referitoare la procedura de evaluare a imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada 1945-1989 în vederea restituirii acestora, în natură sau în echivalent, Curtea Constituţională a reţinut în mod constant că acestea constituie modalitatea prin care legiuitorul român a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv din Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. De asemenea, Curtea Constituţională a observat că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere (de exemplu, Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din data de 28 ianuarie 2015, paragraful 19, Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1125 din 23 noiembrie 2020, paragraful 26, Decizia nr. 188 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 16 iulie 2021, paragrafele 24-28, sau Decizia nr. 249 din 14 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 26 august 2024, paragraful 22).
    21. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României (paragraful 127), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele].
    22. Totodată, în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a observat că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).
    23. Mai mult, Curtea a reţinut prin numeroase decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragraful 24, că, deşi printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referinţă al evaluării [respectiv grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin comparaţie cu sistemul utilizat sub imperiul legislaţiei anterioare, şi anume al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005), potrivit căreia evaluarea imobilelor se realiza prin aplicarea Standardelor internaţionale de evaluare]. Curtea Constituţională a observat că, deşi această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obţinute de către persoanele îndreptăţite, aceasta este o măsură proporţională cu scopul legitim urmărit - constând în menţinerea echilibrului bugetar -, putând avea, sub aspectul consecinţelor produse, valenţele unei plafonări. Prin decizia menţionată, instanţa de contencios constituţional a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie.
    24. În acest context jurisprudenţial, Curtea s-a pronunţat asupra art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în redactarea criticată în prezenta cauză, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Este vorba despre Decizia nr. 798 din 4 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2021, paragraful 23, şi Decizia nr. 188 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 16 iulie 2021, paragraful 31. Prin deciziile menţionate, Curtea a considerat că soluţia legislativă criticată, instituind evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare prin raportare la caracteristicile tehnice ale acestuia şi la categoria de folosinţă existentă la data preluării, nu reprezintă o măsură de plafonare a măsurilor reparatorii acordate prin actul normativ criticat, ci, în realitate, constituie o transpunere legislativă a principiului restitutio in integrum, scopul urmărit fiind acela ca măsura reparatorie acordată să corespundă cu valoarea reală a imobilului, prin raportarea obiectivă la datele tehnice de identificare ale acestuia de la data preluării abuzive. De asemenea, Curtea Constituţională a confirmat considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ceea ce priveşte neretroactivitatea aplicării legii noi, constând într-o nouă modalitate de evaluare a imobilelor, în procesele aflate pe rolul instanţelor, în considerarea principiului aplicării imediate a legii noi (Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 2 martie 2020, paragrafele 29 şi 30, şi Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1125 din 23 noiembrie 2020, paragrafele 31-33).
    25. Ulterior pronunţării acestor decizii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat Hotărârea din 8 noiembrie 2022 în Cauza Văleanu şi alţii împotriva României, prin care, analizând mecanismul de restituire după trecerea unui interval de timp considerabil de la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, a constatat, în esenţă, că acesta „continuă să nu fie în totalitate efectiv şi convingător de coerent astfel încât să nu impună reclamanţilor o sarcină excesivă“. Printre elementele principale care au determinat instanţa de la Strasbourg să ajungă la această concluzie s-a numărat şi „faptul că autorităţile nu s-au asigurat că despăgubirile acordate sunt în mod rezonabil legate de valoarea actuală a imobilelor“ (paragraful 262).
    26. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat (paragraful 235 din Hotărârea menţionată) că principiul care stă la baza Legii nr. 165/2013, astfel cum a fost adoptată ca răspuns la Hotărârea-pilot Maria Atanasiu şi alţii, a fost cel al restituirii în natură în cazul tuturor imobilelor, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, una din soluţiile subsidiare a fost, alături de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui imobil echivalent, acordarea unei despăgubiri calculate în conformitate cu legea. Curtea europeană a reţinut că legiuitorul român a ales astfel o soluţie care excludea stabilirea unui plafon direct al despăgubirilor, întrucât despăgubirea trebuia calculată în conformitate cu valoarea minimă de piaţă a imobilului, astfel cum era stabilită în grilele notariale din 2013, şi plătită în tranşe. Această alegere a fost considerată de Curte conformă cu Convenţia (a se vedea Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii, citată anterior, paragraful 120).
    27. În continuare, instanţa europeană a remarcat (paragraful 236 din hotărârea pronunţată în Cauza Văleanu şi alţii împotriva României, precitată) că, în anul 2017, după adoptarea hotărârii pronunţate în Cauza Preda şi alţii împotriva României, legiuitorul român a adăugat la criteriile de evaluare, pe lângă data intrării în vigoare a legii ca fiind cea relevantă pentru evaluare (prin aplicarea grilei notariale valabile la acel moment - n.n.), amplasamentul şi caracteristicile tehnice ale imobilului, astfel cum erau la momentul exproprierii (preluării abuzive - n.n.). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că aceste criterii, împreună cu întârzierile îndelungate din partea autorităţilor în a finaliza cererile de despăgubire, pot face ca nivelul despăgubirii să nu mai fie aliniat în mod rezonabil la valoarea reală a imobilului, în absenţa altor elemente capabile să compenseze, cel puţin parţial, perioada lungă în care reclamanţii au fost privaţi de imobilele lor [a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 22 decembrie 2009 pronunţată în Cauza Guiso-Gallisay împotriva Italiei (reparaţie echitabilă), paragraful 103], însă, mai întâi şi înainte de toate, perioada lungă în care au încercat să îşi recupereze imobilele de la intrarea în vigoare a legilor privind retrocedarea.
    28. În această privinţă, Curtea a luat act (paragraful 237 din hotărârea pronunţată în Cauza Văleanu, precitată) de decizia legiuitorului naţional de a garanta că nivelul despăgubirilor rămâne legat în mod rezonabil - chiar dacă la un nivel minim - de valoarea de piaţă a proprietăţii la momentul emiterii deciziei de despăgubire. Instanţa europeană a observat că, în conformitate cu actuala versiune a dispoziţiei relevante, despăgubirile se calculează în funcţie de evaluările stabilite de camera notarilor în anul anterior deciziei de despăgubire, dar totuşi având în vedere amplasamentul şi caracteristicile tehnice ale proprietăţii relevante la momentul exproprierii (preluării abuzive - n.n.).
    29. Totodată, Curtea de la Strasbourg a reţinut (paragraful 288) că noul sistem de evaluare, care se bazează însă, în parte, pe date care erau pertinente în urmă cu peste 50 de ani, prin urmare, la un moment în care statul pârât nu era obligat prin Convenţie, poate ridica probleme dificile şi controversate în practică, din cauza informaţiilor uneori insuficient de relevante cu privire la descrierea exactă a imobilului în momentul exproprierii, din cauza, inter alia, evoluţiilor urbane inerente care au avut loc între timp, care trebuie să fi avut un impact cel puţin asupra categoriei de utilizare a terenurilor.
    30. În plus, instanţa europeană a arătat (paragraful 239) că nu poate să piardă din vedere faptul că, dacă restituirea în natură ar fi fost posibilă, reclamanţii ar fi primit posesia asupra unui imobil care ar fi inclus cel puţin o parte din dezvoltările care ar fi avut loc în timp, fie cu caracter general (politica de planificare urbană), fie cu caracter special (de exemplu, redezvoltări sau renovări); rezultă că, pentru ca despăgubirea acordată să rămână echivalentă cu valoarea imobilului în natură, aceasta nu poate ignora astfel de evoluţii.
    31. Faţă de aceste statuări categorice ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională constată că, în cauza de faţă, se justifică admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea neconstituţionalităţii sintagmei „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia“ din cuprinsul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 111/2017. În mod obiectiv există o diferenţă între valoarea imobilului pe care persoana îndreptăţită o obţine atunci când restituirea se face în natură, cu toate caracteristicile constructive şi urbanistice de la data când acesta reintră în posesia persoanei îndreptăţite, pe de o parte, şi valoarea pe care ar obţine-o în cazul în care imobilul nu mai poate fi restituit efectiv, în natură, ci se acordă despăgubiri, calculate însă prin raportare la caracteristicile tehnice ale imobilului şi la categoria de folosinţă pe care acesta le avea la data preluării abuzive, nesocotindu-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie.
    32. Aşa cum a remarcat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legiuitorul român şi-a schimbat recent viziunea asupra modului de calcul al despăgubirii, renunţând la aplicarea grilei notarilor valabile pentru anul 2013, adică anul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - criteriu de calcul criticat frecvent şi vehement în practică -, şi a modificat sistemul de evaluare a imobilelor, permiţând ca acesta să se adapteze permanent la evoluţia pieţei, adoptând un alt criteriu, şi anume raportarea la grila notarială valabilă pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (prin Legea nr. 193/2021). În pofida acestei reorientări legislative care dă satisfacţie principiului echităţii sistemului de restituire a imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada comunistă, s-a menţinut raportarea la caracteristicile tehnice ale imobilului şi la categoria de folosinţă la data preluării, ceea ce denotă o incoerenţă legislativă, care contravine caracteristicilor statului de drept, consacrat prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, precum şi principiului legalităţii, statuat în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
    33. Această concluzie este susţinută şi reconfirmată şi printr-o decizie recentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în aceeaşi cauză - Văleanu şi alţii împotriva României -, de data aceasta cu privire la satisfacţia echitabilă ce trebuie recunoscută şi acordată reclamanţilor din cauza în care s-a constatat, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2022, încălcarea art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Este vorba despre Hotărârea din 7 ianuarie 2025, pronunţată în Cauza Văleanu şi alţii împotriva României, prin care, reiterând observaţiile referitoare la ineficacitatea sistemului de despăgubiri statuat prin Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 111/2017, Curtea de la Strasbourg a şi stabilit cuantumul exact al despăgubirilor pe care statul român urmează să îl plătească reclamanţilor, raportându-se la valoarea imobilelor stabilită prin grilele notariale valabile pentru anul 2024, respectiv momentul pronunţării hotărârii, precum şi la starea actuală a imobilelor, iar nu la cea de la momentul preluării abuzive (paragraful 116).
    34. Pentru a proceda astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a accentuat din nou că, pentru ca despăgubirea acordată să rămână echivalentă cu valoarea în natură a imobilului, aceasta trebuia să ţină cont de evoluţiile care au avut loc în timp cu privire la imobilul în discuţie, fie ele de natură generală (politica de urbanism), fie de natură mai particulară (de exemplu, reamenajări sau recondiţionări). De asemenea, Curtea a mai indicat că luarea în considerare a locaţiei şi a specificaţiilor tehnice ale proprietăţii la momentul privării de proprietate ar putea avea ca rezultat ca valoarea despăgubirii să nu mai fie corelată în mod rezonabil cu valoarea reală a proprietăţii (paragraful 111 din Hotărârea din 7 ianuarie 2025).
    35. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai subliniat (paragraful 114 din hotărârea menţionată) că, pentru a pune în aplicare, acolo unde este cazul, dreptul tuturor reclamanţilor la despăgubiri în conformitate cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, autorităţile naţionale implicate în procedurile de restituire ar trebui să ţină seama de elemente precum starea proprietăţii (de exemplu, locaţia şi specificaţiile tehnice) la momentul deciziei de acordare a despăgubirilor sau, dacă plata integrală a respectivei despăgubiri se face în mai mult de un an de la data emiterii deciziei de compensare, la momentul plăţii complete.
    36. Totodată, Curtea europeană a precizat, o dată în plus, la paragraful 115, că, pentru a se asigura că persoanelor îndreptăţite li se plăteşte o despăgubire adecvată, aceasta trebuie calculată astfel încât să rămână în mod rezonabil în raport cu valoarea de piaţă a proprietăţii la momentul plăţii efective a sumei integrale sau, după caz, a primei tranşe din suma integrală.
    37. Ca atare, pentru a stabili valoarea justei satisfacţii acordate prin Hotărârea din 7 ianuarie 2025, Curtea de la Strasbourg a arătat (paragraful 116) că, în aprecierea a ceea ce ar constitui o satisfacţie echitabilă pentru reclamanţii din cauză în ceea ce priveşte prejudiciul material, Curtea a avut, în esenţă, ca punct de referinţă principal, evaluările stabilite de camera notarilor pentru anul 2024, acordând prioritate stării actuale a proprietăţii în cauză, în măsura în care aceste informaţii sunt disponibile la dosarul cauzei, iar nu stării imobilului de la momentul privării de proprietate.
    38. Curtea Constituţională constată că aceste noi statuări ale Curţii Europene a Drepturilor Omului susţin cu şi mai multă fermitate ideea neconstituţionalităţii modului de calcul al despăgubirii cuvenite prin luarea în considerare a caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia.
    39. În ceea ce priveşte Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că „Dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 (aprobată prin Legea nr. 111/2017), se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate“, Curtea Constituţională apreciază că nu poate fi examinată separat de textul a cărui neconstituţionalitate urmează să fie constatată în cauza de faţă, absorbindu-se în conţinutul normativ al acestuia, prin simplul fapt că este o decizie de interpretare a respectivelor prevederi legale. Astfel, odată constatată neconstituţionalitatea textului interpretat, decizia Înaltei Curţi îşi pierde individualitatea, existenţa sa fiind indisolubil legată de cea a textului a cărui aplicare o clarifică.
    40. În concluzie, Curtea constată că sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia“, cuprinsă în dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale care garantează şi ocrotesc dreptul de proprietate privată.
    41. Curtea reaminteşte cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 8 noiembrie 2022 în Cauza Văleanu şi alţii împotriva României, paragrafului 273, în sensul că, „având în vedere amploarea problemei recurente în cauză şi punctele slabe şi deficienţele identificate ale mecanismului general de restituire“, printre care, conform paragrafului 262 din hotărârea citată, se numără şi faptul că „autorităţile nu s-au asigurat că despăgubirile acordate sunt în mod rezonabil legate de valoarea actuală a imobilelor“, instanţa europeană de contencios al drepturilor omului a considerat că „este esenţial ca statul pârât să continue eforturile consecvente şi să adopte măsuri suplimentare adecvate, în vederea alinierii legislaţiei şi practicii sale la constatările Curţii în prezenta cauză şi la jurisprudenţa sa relevantă, pentru a asigura conformitatea deplină cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi art. 46 din Convenţie“.
    42. În acest context, Curtea Constituţională subliniază că, faţă de considerentele hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, Parlamentul trebuie să reconfigureze prevederile relevante în materie astfel încât să realizeze corecţia necesară pentru a reglementa soluţii legislative adecvate în ceea ce priveşte criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirilor. Un astfel de demers este indispensabil în vederea stabilirii unui just echilibru între, pe de o parte, interesul persoanelor îndreptăţite la obţinerea de despăgubiri într-un cuantum rezonabil şi satisfăcător, care să nu frizeze derizoriul, dar care, în acelaşi timp, să evite îmbogăţirea fără justă cauză, şi, pe de altă parte, să ţină seama de capacitatea financiară a statului de a susţine plata despăgubirilor. În condiţiile în care, de la data pronunţării de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a primei hotărâri în Cauza Văleanu (8 noiembrie 2022) s-a scurs un interval de timp considerabil, Curtea remarcă lipsa de implicare a Parlamentului sub acest aspect, pasivitatea sa în ceea ce priveşte elaborarea unor norme care să răspundă celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi care să contracareze situaţiile în care nivelul despăgubirii nu mai este aliniat în mod rezonabil la valoarea reală a imobilului, în absenţa altor elemente capabile să compenseze, cel puţin parţial, perioada lungă în care reclamanţii au fost privaţi de imobilele lor (paragraful 236 din Hotărârea din 8 noiembrie 2022 în Cauza Văleanu şi alţii împotriva României). Această inactivitate pe plan legislativ în scopul transpunerii în soluţii normative a considerentelor de principiu statuate prin hotărârea menţionată, prin modularea/ajustarea corespunzătoare a criteriilor de stabilire a despăgubirilor, generează consecinţe constând atât în riscul nerealizării sau realizării cu mare întârziere a creanţelor faţă de stat ale persoanelor îndreptăţite la despăgubiri, cât şi în afectarea previzibilităţii bugetare a statului, ca urmare a variabilităţii şi eterogenităţii reperelor avute în vedere în cadrul expertizelor judiciare dispuse de la caz la caz, în cursul proceselor aflate pe rolul instanţelor învestite cu soluţionarea litigiilor generate de nerealizarea finalităţii reparatorii a legislaţiei (a se vedea, cu privire la consecinţele negative ale absenţei intervenţiei legiuitorului, mutatis mutandis, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022, paragrafele 18-20, sau Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, paragraful 53).
    43. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de Florin Sora, de Ioan Jecan şi de Ştefana Corina Pişpiriş şi Alin Vonica în dosarele nr. 44.970/3/2016, nr. 44.052/3/2016 şi, respectiv, nr. 41.979/3/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia“, cuprinsă în dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, este neconstituţională.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 43 din 18 februarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"