Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 428 din 29 septembrie 2022  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 153^22 din Legea societăţilor nr. 31/1990     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 428 din 29 septembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 153^22 din Legea societăţilor nr. 31/1990

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 122 din 13 februarie 2023

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Cristian Deliorga │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 153^22 din Legea societăţilor nr. 31/1990, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare (SIF) „Moldova“ - S.A. din Bacău, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 1.572/89/2018 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.372D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 18 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.572/89/2018, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 153^22 din Legea societăţilor nr. 31/1990, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare (SIF) „Moldova“ - S.A. din Bacău, judeţul Bacău, într-un litigiu având ca obiect o acţiune în constatarea nulităţii unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate nu arată în mod clar cum se emite această încuviinţare (acest mandat special), respectiv: nu se prevede perioada pentru care este valabilă încuviinţarea dată de Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor; nu se prevede modul de determinare a valorii-prag (însumarea actelor sau actele individuale care depăşesc valoarea); nu se prevede dacă este necesar să se emită o încuviinţare pentru fiecare act juridic în parte; nu se precizează dacă este obligatoriu ca acţionarii să fie informaţi despre conţinutul actului juridic/actelor juridice ce urmează a fi încheiat/încheiate; nu este clară natura acestei încuviinţări, respectiv dacă este un mandat special pe care acţionarii îl acordă administratorilor sau este o delegare de atribuţii prin care Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor transferă atribuţia respectivă către administratori; nu se precizează calea de contestare a actului încheiat de către administratori cu încălcarea prevederilor art. 153^22 din Legea nr. 31/1990, dat fiind faptul că legea nu prevede posibilitatea exercitării unei căi de atac efective şi având în vedere că nu există posibilitatea de a contesta legalitatea sau conformitatea delegării de atribuţii cu actul constitutiv.
    6. În ipoteza în care art. 153^22 din Legea nr. 31/1990 reglementează un mandat special pentru administratori, atunci nu este clar ce trebuie să cuprindă mandatul special şi dacă acesta trebuie să facă referire la conţinutul actelor ce urmează să se încheie şi calea de contestare.
    7. În ipoteza în care art. 153^22 din Legea societăţilor nr. 31/1990 reglementează obligaţia de a se acorda încuviinţarea direct pe actul juridic respectiv, acest lucru nu rezultă în mod clar din textul legii şi nici nu se prevede calea de contestare, ceea ce face ca aplicarea acestui text să fie neclară.
    8. Prin modul defectuos de aplicare a acestor prevederi legale, se ajunge ca prin considerentele unei hotărâri judecătoreşti de speţă să se modifice în mod radical şi implicit prevederile din acordul societar fără respectarea condiţiilor legale de modificare a acestuia. Modificarea acordului societar se poate face numai în condiţiile prevăzute de lege, respectiv prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor.
    9. Atrage atenţia că sunt dispoziţii legale similare şi în Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, unde în art. 90 alin. (1)-(3) se regăsesc prevederi asemănătoare, dar care sunt mult mai clare.
    10. Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 153^22 din Legea societăţilor nr. 31/1990, care au următorul conţinut: „Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele şi în contul societăţii, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acţionarilor, dată în condiţiile art. 115.“
    15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 40 privind dreptul de asociere, în art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi în art. 45 privind libertatea economică. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, se poate deduce în mod rezonabil că autoarea acesteia a înţeles să invoce şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), în componenta privind calitatea legii.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate, Curtea reţine că în Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că semnificaţia noţiunii de „previzibilitate“ depinde într-o mare măsură de conţinutul normei juridice despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sens în care se reţine, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 316 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 23. Or, având în vedere calitatea destinatarilor normei, textul apare ca fiind previzibil sub aspectul aplicării sale. Totodată, se mai reţine că previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune. Având în vedere principiul generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate avea o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31, sau Decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 17 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 7 aprilie 2021, paragraful 50).
    17. Aşadar, dispoziţiile legale criticate se adresează unor profesionişti, obişnuiţi să facă o interpretare a dispoziţiilor legale criticate. Majoritatea răspunsurilor la problemele juridice pe care le invocă autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se găsesc în chiar textul Legii nr. 31/1990 ori în alte acte normative, cum ar fi Codul civil (care enunţă regulile mandatului general). Dispoziţiile Legii nr. 31/1990 conturează cadrul pentru un mandat special acordat membrilor consiliului de administraţie, respectiv membrilor directoratului unei societăţi. Mandatul special exprimat sub forma aprobării adunării generale extraordinare a acţionarilor nu transformă hotărârea organului deliberativ într-un act accesoriu al actului pe care reprezentantul legal al societăţii urmează să-l încheie cu un terţ, astfel că forma solemnă a mandatului, cerută la art. 2.013 din Codul civil, nu are aplicabilitate în acest caz, art. 70^1 din Legea societăţilor nr. 31/1990 făcând o precizare expresă în acest sens.
    18. Astfel, criteriile privind modul în care membrii consiliului de administraţie, respectiv ai directoratului şi-au îndeplinit obligaţiile sunt prevăzute în art. 143^1, respectiv în art. 144^1 şi art. 152 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. În cazul în care aceştia nu îşi îndeplinesc în mod corespunzător atribuţiile, vor răspunde din punct de vedere juridic.
    19. Art. 143^1 din Legea nr. 31/1990 prevede că directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societăţii, în limitele obiectului de activitate al societăţii şi cu respectarea competenţelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv al consiliului de administraţie şi adunării generale a acţionarilor. Art. 152 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 stipulează că directorii sunt răspunzători pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor. Prevederile art. 137^1 alin. (3), ale art. 144^1, 144^3, 144^4, 150 şi ale art. 153^12 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 se aplică directorilor în aceleaşi condiţii ca şi administratorilor.
    20. De asemenea, dispoziţiile art. 144^1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 31/1990 prevăd că membrii consiliului de administraţie îşi vor exercita mandatul cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator, precum şi cu loialitate, în interesul societăţii.
    21. Faptul că există răspundere juridică pentru neîndeplinirea obligaţiilor sau îndeplinirea lor defectuoasă transpare din întreaga arhitectură a Legii societăţilor nr. 31/1990. De exemplu, art. 153^1 şi 153^2 au şi rostul de a defini relaţia dintre directorat şi consiliul de supraveghere: directoratul asigură, în exclusivitate, conducerea societăţii, în timp ce consiliul îi desemnează pe membrii directoratului şi exercită supravegherea şi controlul asupra modului în care directoratul îşi îndeplineşte atribuţiile. Ca şi consiliul de administraţie în sistemul unitar, directoratul are plenitudine de puteri şi exclusivitate în conducerea societăţii, fiind chemat să îndeplinească toate actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului societăţii, cu respectarea competenţelor legale exclusive ale consiliului de supraveghere şi ale adunării generale a acţionarilor.
    22. Ambele structuri societare îşi desfăşoară activitatea şi răspund faţă de societate potrivit regulilor mandatului, fapt subliniat, cel puţin în privinţa directoratului, prin dese menţiuni ale acestor două articole şi prin trimiterea la dispoziţiile art. 144^2 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990, care, la rândul său, trimite la art. 72 din aceeaşi lege, suportul legal al răspunderii tuturor organelor societăţii care lucrează în baza raporturilor de mandat.
    23. Mandatul membrilor consiliului de administraţie şi al membrilor consiliului de supraveghere suportă limitări legale şi posibil statutare pentru a asigura o gestiune corectă, în interesul societăţii, aşa cum acesta este văzut de lege şi de asociaţi. Pentru a preveni tendinţa de a pune interesul personal înaintea interesului societar, legea nu se limitează la a sancţiona la modul general acest fapt, ci stabileşte o serie de situaţii particulare considerate ca fiind conflictuale din punctul de vedere al intereselor. Astfel, membrii organelor de administrare care reprezintă legal societatea beneficiază de un „mandat general“ de reprezentare, putând încheia orice fel de acte în numele şi pe seama societăţii. Această regulă suportă anumite limitări datorate importanţei unor acte pentru care legiuitorul (sau asociaţii, prin actul constitutiv) a (au) considerat obligatorie autorizarea expresă a acţionarilor, adică un mandat special. Ca atare, în cazul mandatului special, actul constitutiv nu mai este suficient, fiind necesară o hotărâre specială a asociaţilor. Aprobarea adunării generale trebuie dată pentru fiecare act juridic în parte, întrucât este vorba despre un mandat special, derogatoriu de la mandatul general.
    24. Dacă reprezentantul legal al societăţii, cu bună-credinţă, a pus în executare mandatul primit de la adunarea generală, încheierea actului cu terţul reprezintă o îndeplinire a acestui mandat, ca parte a atribuţiilor derivând din contractul de administraţie.
    25. De asemenea, Legea nr. 31/1990 prevede căi de atac împotriva hotărârilor adoptate de adunarea generală extraordinară. Astfel, art. 132 alin. (2) din acest act normativ prevede că „Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei“.
    26. Faptul că legea nu prevede o cale de atac împotriva actului încheiat în baza autorizării hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor este o chestiune care ţine de modificarea şi completarea legii. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Aşadar, Curtea va constata că aceste aspecte criticate nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, soluţionarea lor excedând competenţei Curţii Constituţionale.
    27. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 45. În ceea ce priveşte prevederile art. 40 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, ele referindu-se la libertatea de asociere a cetăţenilor.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea de Investiţii Financiare (SIF) „Moldova“ - S.A. din Bacău, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 1.572/89/2018 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 153^22 din Legea societăţilor nr. 31/1990 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2022.


                    PREŞEDINTE
                    CRISTIAN DELIORGA
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016