Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 427 din 14 octombrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 427 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 40 din 20 ianuarie 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Simina-Elena │- preşedinte │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian Cosmin │- judecător │
│Dragoş │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana-Laura Paris │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 665 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată Constantin Cosmin Moromete în Dosarul nr. 18.784/280/2018 al Judecătoriei Curtea de Argeş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 890D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.570D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Genţian Crăciun în Dosarul nr. 10.673/280/2021 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.570D/2021 la Dosarul nr. 890D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale reprezentată prin Decizia nr. 745 din 4 noiembrie 2021 şi având în vedere faptul că cererea de încuviinţare a executării silite intră în competenţa executorului judecătoresc care pune în executare dispoziţii cu caracter civil. Se arată că procedura de executare silită se declanşează ca urmare a încuviinţării executării de către instanţă, iar încheierea de deschidere a procedurii de executare reprezintă o condiţie prealabilă a încuviinţării executării silite. Executorii judecătoreşti nu au atribuţii jurisdicţionale, doar verifică dacă pot în baza documentaţiei depuse de creditor să sesizeze instanţa de executare pentru a se dispune executarea silită.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 11 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 18.784/280/2018, Judecătoria Curtea de Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Constantin Cosmin Moromete într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulată împotriva încheierii de deschidere a dosarului de executare silită, a executării silite, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare şi a somaţiei.
    8. Prin Încheierea din 14 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 10.673/280/2021, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Genţian Crăciun într-o cauză având ca obiect cererea de încuviinţare a executării silite a unui act de adjudecare izvorât din garantarea unui credit printr-o ipotecă imobiliară.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia învederează, în esenţă, că atribuţia stabilită de aceste norme conferă executorului puteri jurisdicţionale similare unei instanţe, încălcând astfel dispoziţiile constituţionale care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii judecătoreşti. Autorii argumentează că deschiderea procedurii de executare silită ar trebui să se facă doar după pronunţarea unei încheieri de încuviinţare de către instanţa de executare, conform art. 666 din Codul de procedură civilă, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015. În caz contrar se creează confuzie juridică privind momentul de la care curge prescripţia şi perimarea executării, afectând calculul termenelor şi generând contradicţii între prevederile legale. Se mai susţine că atribuţiile executorului judecătoresc nu includ imperium şi jurisdictio, esenţiale pentru exercitarea funcţiei judiciare, iar încheierea de deschidere a executării silite emisă de acesta nu are fundament constituţional. În plus, se încalcă dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare al debitorului.
    10. Pentru a respecta principiul monopolului statului asupra justiţiei, autorii propun ca cererea de executare să fie depusă direct la instanţă, care să decidă încuviinţarea şi să repartizeze aleatoriu dosarul către un executor judecătoresc. Totodată, autorii subliniază că executarea silită trebuie să rămână o activitate integrată în sistemul de justiţie, supusă controlului instanţei, pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale şi a principiilor constituţionale.
    11. Judecătoria Curtea de Argeş apreciază, în Dosarul nr. 890D/2021, că excepţia invocată este neîntemeiată, argumentând că executorul judecătoresc, prin simpla înregistrare a cererii de executare şi deschiderea dosarului, nu declanşează executarea silită. Aceste acţiuni reprezintă doar etape preliminare, fără implicaţii asupra fondului cauzei. Executorul nu are atribuţii de a verifica dacă documentul prezentat constituie titlu executoriu conform legii şi nici nu poate aprecia asupra valabilităţii sau prescripţiei dreptului de a obţine executarea.
    12. În conformitate cu modificările legislative aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, competenţa de a încuviinţa executarea silită revine exclusiv instanţei de executare. Executorul analizează doar cerinţele formale ale cererii, iar dacă acestea sunt îndeplinite, formulează cererea de încuviinţare către instanţă. Astfel, instanţa subliniază că executorul nu poate refuza deschiderea procedurii de executare pe motivul prescripţiei, deoarece aceasta nu operează de drept, ci trebuie invocată de partea interesată prin contestaţie. În concluzie, executorul nu are rol decizional în privinţa declanşării executării silite.
    13. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.570D/2021, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, începerea executării silite de către executorul judecătoresc, fără un control judecătoresc prealabil, încălca dreptul la un proces echitabil şi principiul separaţiei puterilor în stat, revenindu-se, astfel, la procedura în care instanţa de judecată încuviinţează executarea silită. În aceste condiţii, chiar dacă executorul dispune deschiderea dosarului de executare, instanţa analizează legalitatea cererii în temeiul art. 666 din Codul de procedură civilă şi poate admite sau respinge executarea, verificând inclusiv încheierea emisă de executor. Instanţa mai subliniază că debitorul are la dispoziţie calea contestaţiei la executare, prin care poate invoca toate apărările şi poate critica orice act de executare, inclusiv încheierea de deschidere a procedurii. În concluzie, instanţa consideră că normele criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât există un control judecătoresc efectiv asupra executării silite, iar justiţia nu este delegată în mod nepermis executorului judecătoresc.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Guvernul, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 890D/2021, apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată. Se arată că, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, Curtea a statuat că începerea procedurii de executare silită de către executorul judecătoresc, fără un control judecătoresc prealabil, aduce atingere dreptului la un proces echitabil, astfel că reglementarea actuală prevede mecanisme suficiente de control şi protecţie a drepturilor părţilor implicate, cum ar fi cel prevăzut de art. 666 din Codul de procedură civilă care permite controlul de către instanţă a încheierii de deschidere a procedurii de executare silită, emisă de executorul judecătoresc, în momentul în care se solicită încuviinţarea executării. Instanţa analizează legalitatea cererii şi poate admite sau respinge încuviinţarea, verificând inclusiv actele întocmite de executor. Mai mult, debitorul are posibilitatea de a formula contestaţie la executare, prin care poate critica toate actele de executare, inclusiv încheierea de deschidere a dosarului, beneficiind astfel de dreptul de acces la justiţie şi de dreptul la apărare.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 665 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
    "(1) De îndată ce primeşte cererea de executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia şi deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare.
(2) Încheierea prevăzută la alin. (1) se comunică de îndată creditorului. În cazul în care executorul judecătoresc refuză deschiderea procedurii de executare, creditorul poate face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii prevăzute la alin. (1), la instanţa de executare."

    19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la exercitarea neîngrădită a accesului liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, ale art. 125 - Statutul judecătorilor, ale art. 126 alin. (1) şi (5) referitor la legalitatea instanţelor judecătoreşti.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că prin Decizia nr. 745 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 1 martie 2022, paragrafele 21-27, a analizat dispoziţiile legale prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză şi a constatat constituţionalitatea acestora.
    21. Curtea a reţinut că prin art. I pct. 28 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, s-a modificat art. 665 din Cod (art. 664 în redactarea anterioară republicării Codului), în sensul eliminării competenţei executorului judecătoresc de a emite încheierea de deschidere a dosarului de executare, sau, după caz, de refuz de deschidere a procedurii de executare, ca urmare a reintroducerii, prin Legea nr. 138/2014, a procedurii de învestire cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, legiuitorul a revenit la forma iniţială a textului legal criticat, în sensul reintroducerii obligaţiei executorului judecătoresc de a deschide dosarul de executare sau, după caz, de a refuza motivat deschiderea procedurii de executare.
    22. Astfel, în temeiul art. 665 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc este obligat ca, imediat după ce primeşte o cerere de executare silită, să dispună, prin încheiere, asupra înregistrării cererii şi deschiderii dosarului de executare ori asupra refuzului deschiderii dosarului de executare (pentru motive cum ar fi lipsa sau nevalabilitatea titlului executoriu, neachitarea taxei judiciare de timbru prevăzute de lege, neataşarea la cerere a titlului executoriu în original sau a înscrisurilor prevăzute de lege etc.). Încheierea astfel emisă urmează a fi comunicată creditorului în cel mai scurt timp, „de îndată“, conform art. 665 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă. În corelaţie cu art. 666 alin. (1) din acelaşi Cod, potrivit căruia, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, rezultă că termenul de 3 zile poate fi folosit de creditor ca, la solicitarea executorului judecătoresc, să complinească eventualele lipsuri ale cererii de executare, anexarea anumitor înscrisuri etc. Împotriva încheierii executorului judecătoresc, creditorul poate face plângere la instanţa de executare, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii de refuz [art. 665 alin. (2) teza finală], iar refuzul executorului judecătoresc de a proceda la primirea ori înregistrarea cererii de executare silită va putea fi cenzurat pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile art. 712 alin. (1) coroborat cu art. 720 alin. (7) din Codul de procedură civilă.
    23. Raportat la confuzia în privinţa decelării momentului declanşării procedurii de executare, respectiv cel stabilit de executorul judecătoresc, pe de o parte, sau cel stabilit de instanţa de executare, odată cu încuviinţarea, pe de altă parte, Curtea a reţinut că momentul deschiderii procedurii de executare silită nu poate fi decât acela al înregistrării cererii de executare, de către executorul judecătoresc, care dispune „deschiderea dosarului de executare“, în sensul art. 665 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
    24. Totodată, Curtea a mai reţinut că atribuţia executorului judecătoresc ca, imediat ce primeşte o cerere de executare silită, să dispună, prin încheiere, asupra înregistrării cererii în registrul general de dosare [prevăzut de art. 84 alin. (1) pct. 1 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001], precum şi asupra deschiderii dosarului de executare ori a refuzului deschiderii dosarului de executare nu are semnificaţia exercitării unor atribuţii de jurisdictio sau imperium, atribute care aparţin exclusiv instanţei judecătoreşti. Astfel, în cadrul acestei faze a deschiderii procedurii de executare, executorul judecătoresc este chemat să verifice dacă cererea de executare silită îndeplineşte condiţiile de formă, în sensul art. 664 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dacă are ataşat titlul executoriu, în original sau în copie legalizată, precum şi, dacă este cazul, alte înscrisuri cerute de lege, respectiv dacă există dovada achitării taxelor de timbru. Prin urmare, executorului judecătoresc îi este atribuită o simplă acţiune de dispoziţie, prin înregistrarea cererii şi emiterea unei încheieri în privinţa deschiderii procedurii de executare, situaţie diferită de cea reglementată prin vechea formă a art. 666 din Codul de procedură civilă, introdusă prin Legea nr. 138/2014, care atribuia executorului judecătoresc atribuţii jurisdicţionale, prin încuviinţarea executării silite.
    25. Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, paragrafele 20-23, prin formularea unei cereri de executare silită, creditorul solicită concursul statului în realizarea şi concretizarea titlului său, în vreme ce operaţiunea încuviinţării executării silite este cea care deschide posibilitatea realizării efective a obligaţiilor care incumbă în sarcina debitorului. Prin încuviinţarea executării silite se verifică dacă: cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie; creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; debitorul se bucură de imunitate de executare; titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot duce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege. Aceste operaţiuni, realizate în cadrul procedurii de încuviinţare a executării, reprezintă o exercitare a puterii judecătorului de a „spune dreptul“, în vreme ce, în cadrul procedurii de deschidere a executării, prin înregistrarea cererii de executare, executorul judecătoresc realizează acţiuni ce se circumscriu competenţei sale de punere în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, astfel cum este reglementată în art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011. Prin emiterea unei încheieri de deschidere a procedurii de executare, executorul judecătoresc nu dispune însăşi executarea titlului executoriu, procedura fiind declanşată numai în urma încuviinţării executării, de către instanţa judecătorească. Pentru aceste considerente Curtea nu a putut reţine încălcarea principiilor constituţionale ale realizării justiţiei prin instanţele judecătoreşti, reglementate prin art. 124, 125 şi 126 alin. (1) şi (5) din Constituţie.
    26. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la faptul că şi declanşarea procedurii de executare silită ar trebui să intre în competenţa instanţei de executare, Curtea a reţinut că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, mai degrabă, propuneri de lege ferenda, asupra cărora însă Curtea nu se poate pronunţa, întrucât, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu are competenţa de a modifica dispoziţii de lege supuse controlului de constituţionalitate. Această operaţiune intră în sfera atribuţiilor Parlamentului, care, potrivit art. 61 din Constituţie, este unica autoritate legiuitoare a ţării.
    27. Prin Decizia nr. 171 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 19 mai 2014, paragraful 13, Curtea a reţinut că executorii judecătoreşti sunt învestiţi să efectueze un serviciu de interes public, şi anume executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publică, care au forţa probantă specifică unui asemenea act. Potrivit art. 60, coroborat cu art. 61 din Legea nr. 188/2000, actele executorilor judecătoreşti sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti competente, cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare putând formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Mai departe, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate reglementează o procedură execuţională în cadrul căreia executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de executat titluri ce sunt executorii, iar punerea lor în executare se realizează de acesta (în acest sens a se vedea şi Decizia nr. 1.339 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 11 februarie 2009).
    28. Potrivit jurisprudenţei Curţii, respectiv Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Pe cale de consecinţă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procesuale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege. Mai mult, executorul judecătoresc nu spune dreptul, deci nu realizează o activitate jurisdicţională, ci numai execută întocmai dispoziţiile judecătorului, cuprinse în hotărârea instanţei. Pentru aceste considerente nu se pot reţine criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 24 din Constituţie.
    29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Cosmin Moromete în Dosarul nr. 18.784/280/2018 al Judecătoriei Curtea de Argeş şi de Genţian Crăciun în Dosarul nr. 10.673/280/2021 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 665 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Curtea de Argeş şi Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial a României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana-Laura Paris

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016