Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (14) şi (15), ale art. 41 alin. (4) şi ale art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat - Organizaţia Judeţeană Sălaj în Dosarul nr. 897/84/2020 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.467D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, în cauză, adoptarea unor prevederi legale în materie electorală cu mai puţin de un an înainte de data desfăşurării alegerilor nu încalcă nicio dispoziţie constituţională. De asemenea, precizează că stabilirea, prin art. 26 alin. (15) din Legea nr. 115/2015, a unor criterii privind completarea birourilor electorale respectă prevederile constituţionale, iar numărul de membri ai acestora trebuie limitat din motive obiective, de ordin logistic, şi pe criterii de reprezentativitate. Referitor la critica adusă dispoziţiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 535 din 5 iulie 2016 şi precizează că desfăşurarea cu celeritate a procedurii electorale a impus lipsa reglementării unei căi de atac în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 146/A din 8 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 897/84/2020, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (14) şi (15), ale art. 41 alin. (4) şi ale art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia a fost ridicată de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat - Organizaţia Judeţeană Sălaj într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestaţie împotriva hotărârii biroului electoral de circumscripţie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 26 alin. (14) şi (15) din Legea nr. 115/2015, modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 91/2020 privind modificarea Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi pentru modificarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, atât din perspectiva stabilităţii normelor juridice în domeniul electoral, respectiv a principiului securităţii juridice, întrucât modificarea reglementărilor în ceea ce priveşte alegerile locale este operată cu mult mai puţin de un an până la data organizării acestora, cât şi din perspectiva obligativităţii respectării Constituţiei şi a statului de drept. 6. În fapt, propunerea legislativă care a devenit Legea nr. 91/2020 a fost înregistrată la data de 6 mai 2020 şi a fost adoptată în procedură de urgenţă la data de 3 iunie 2020. Legea a fost promulgată la data de 24 iunie 2020 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 25 iunie 2020. La mai puţin de o lună, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 576/2020 pentru aprobarea programului calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare organizării şi desfăşurării în bune condiţii a alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2020, prin care a fost stabilită data alegerilor ca fiind 27 septembrie 2020. 7. Ca atare, cu doar 3 luni înainte de data stabilită pentru alegeri şi cu mai puţin de o lună înainte de declanşarea acestora, prin Legea nr. 91/2020 au fost modificate chestiuni esenţiale ce ţin de buna desfăşurare a procesului electoral, fiind încălcate flagrant dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie şi normele europene ce impun stabilitatea procesului legislativ în materia electorală. 8. Se mai susţine că art. 26 alin. (15) din Legea nr. 115/2015 reglementează completarea birourilor electorale de circumscripţie într-o modalitate ce favorizează în mod făţiş şi fără nicio raţiune legitimă partidele parlamentare în detrimentul celor neparlamentare. Astfel, completarea birourilor electorale de circumscripţie cu reprezentanţi ai partidelor neparlamentare, dar care participă în alegeri, în cea de-a doua etapă de constituire, este una pur fictivă, în condiţiile în care legea stabileşte un număr maxim de membri ce este completat, aproape fără excepţie, din prima faza de constituire, cu reprezentanţii partidelor parlamentare. Or, limitările introduse prin art. 26 alin. (15) teza a doua din Legea nr. 115/2015 anulează practic partidelor neparlamentare dreptul de a avea reprezentanţi în birourile de circumscripţie, fapt ce are un evident caracter discriminatoriu pe motiv de apartenenţă politică, fără a exista o justificare rezonabilă pentru acest tratament diferit. De asemenea, textele de lege criticate aduc atingere vădită şi dreptului de a fi ales, deoarece nu există certitudinea corectitudinii procesului electoral, dacă unele partide sau candidaţi independenţi participante/participanţi la alegeri nu au reprezentanţi în birourile electorale. 9. Referitor la dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015, ce reglementează caracterul definitiv al hotărârilor birourilor electorale, se arată că, potrivit textului de lege criticat, deciziile birourilor electorale luate cu privire la contestaţiile referitoare la modul de organizare şi componenţa birourilor electorale sunt definitive, ceea ce încalcă în mod flagrant dreptul de acces la instanţă. Or, este indubitabil că partidele care participă la alegeri au un interes legitim în organizarea şi constituirea birourilor electorale, dat fiind rolul primordial jucat de acestea în alegeri. Ca atare, în condiţiile în care Constituţia garantează accesul liber la justiţie, prevederea legală potrivit căreia hotărârile birourilor electorale sunt definitive este vădit neconstituţională. 10. Cu privire la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, se susţine că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, deoarece legiuitorul a exclus cu totul exercitarea căilor extraordinare de atac în cazul litigiilor legate de alegerile electorale. Or, au existat situaţii în care prin căile extraordinare au fost corectate tocmai aspecte esenţiale ale dreptului la un proces echitabil. Lipsirea cetăţeanului de orice cale extraordinară de atac, chiar şi în cazul unor vicii extrem de grave ale hotărârii definitive, ce echivalează practic cu lipsa oricărei judecăţi echitabile, contravine rigorilor impuse de art. 21 alin. (1) din Constituţie. 11. Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că prerogativa reglementării condiţiilor în care se pot exercita, în concret, drepturile electorale, precum şi cea a stabilirii regulilor de organizare şi de desfăşurare a procesului electoral revin legiuitorului. Întrucât perioada derulării alegerilor locale este una limitată în timp, dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 115/2015 au menirea de a asigura desfăşurarea în bune condiţii şi finalizarea la termen a procesului electoral, astfel încât nu se poate susţine că sunt de natură să aducă atingere principiilor generale consacrate de art. 1 alin. (3) şi art. 2 alin. (1) din Constituţie. Din această perspectivă, nu poate fi acceptată nici critica potrivit căreia, prin art. 41 alin. (4) ori art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, s-ar încălca prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie. 12. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, instanţa constată că, pentru exercitarea drepturilor electorale, dispoziţiile legale criticate nu au prevăzut un tratament juridic diferit pentru persoanele aflate în situaţii similare. Dispoziţiile criticate nu afectează în niciun fel dreptul cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi în funcţii publice şi se aplică tuturor candidaţilor, nefiind discriminări în acest sens, astfel că nu poate fi reţinută o încălcare a prevederilor art. 37 din Constituţie. 13. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (14) şi (15), ale art. 41 alin. (4) şi ale art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: - Art. 26 alin. (14) şi (15): "(14) În termen de 48 de ore de la data constituirii birourilor electorale de circumscripţie, partidele politice care au ca membri cel puţin 7 senatori sau 10 deputaţi sau care au obţinut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior, precum şi grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor în numele organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în acest grup trebuie să comunice, în scris, birourilor electorale de circumscripţie numele şi prenumele reprezentanţilor lor care vor face parte din acestea. Comunicările transmise după acest termen nu se iau în considerare. Comunicările pot cuprinde un număr mai mare de reprezentanţi pentru acelaşi birou electoral. Completarea birourilor electorale de circumscripţie cu reprezentanţii partidelor politice şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au ca membri cel puţin 7 senatori sau 10 deputaţi sau care au obţinut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior se face în limita numărului maxim de membri prevăzut la alin. (1) - (4), în termen de 5 zile de la data constituirii acestora, de către preşedinţii birourilor electorale de circumscripţie.(15) În termen de 5 zile de la data până la care se pot propune candidaturile, partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri, altele decât cele prevăzute la alin. (14), precum alianţele politice şi alianţele electorale care participă în alegeri trebuie să comunice, în scris, birourilor electorale de circumscripţie numele şi prenumele reprezentanţilor lor care vor face parte din acestea. Comunicările transmise după acest termen nu se iau în considerare. Comunicările pot cuprinde un număr mai mare de reprezentanţi pentru acelaşi birou electoral. Completarea birourilor electorale de circumscripţie cu reprezentanţii partidelor politice şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decât cele prevăzute la alin. (14), precum şi ai alianţelor politice sau electorale care nu au în componenţă partide politice sau organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, reprezentate în condiţiile alin. (14), care participă la alegeri în circumscripţia respectivă, se face în limita numărului maxim de membri prevăzut la alin. (1) - (4), de către preşedinţii birourilor electorale de circumscripţie, în termen de 24 de ore de la data rămânerii definitive a candidaturilor, în ordinea descrescătoare a numărului de candidaţi propuşi pentru consiliul local în cauză, la care se adaugă, dacă este cazul, candidatul la funcţia de primar. În cazul biroului electoral de circumscripţie judeţeană, respectiv al biroului electoral de circumscripţie a municipiului Bucureşti, se are în vedere numărul tuturor candidaturilor pentru consiliul judeţean şi pentru preşedintele acestuia, respectiv pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi primarul general, precum şi pentru consiliile locale şi primari, înregistrate în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti.;" – Art. 41 alin. (4): „Hotărârea pronunţată este definitivă şi se comunică, în cazul preşedintelui biroului electoral şi al locţiitorului acestuia, în termen de 24 de ore, preşedintelui tribunalului care, în cazul admiterii contestaţiei, procedează la o nouă desemnare.“; – Art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015: „Împotriva hotărârilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi, nu există cale de atac.“ 17. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind trăsăturile statului, principiul supremaţiei Constituţiei şi al legalităţii, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la dispoziţiile art. 26 alin. (14) şi (15) din Legea nr. 115/2015 vizează: încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, întrucât modificarea reglementărilor în ceea ce priveşte alegerile locale este operată cu mult mai puţin de un an până la data organizării acestora; încălcarea art. 16 din Constituţie, deoarece se stabileşte un tratament juridic discriminatoriu între partidele politice care au reprezentare parlamentară şi cele care nu au reprezentare parlamentară; încălcarea art. 37 din Constituţie, deoarece, în absenţa reprezentanţilor partidelor politice fără reprezentare parlamentară în birourile electorale de circumscripţie, se creează suspiciuni cu privire la corectitudinea procesului electoral. 19. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a mai analizat critici referitoare la modificarea legislaţiei electorale cu mai puţin de un an înainte de data alegerilor prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 20. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010, Curtea a reţinut că, potrivit Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), „elementele fundamentale ale legii electorale [...] nu trebuie supuse unui amendament cu mai puţin de un an înaintea alegerilor“, iar textul prevede în continuare: „sau trebuie tratate la nivel constituţional sau la un nivel superior legii ordinare“ [a se vedea cap. II art. 2 lit. b) din Liniile directoare]. 21. Curtea Constituţională a mai constatat, prin Decizia nr. 334 din 26 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 5 iulie 2013, că „Parlamentul poate [...] să intervină în această materie [...], cu condiţia de a nu o supune unor modificări strict conjuncturale, pe baza unor susţineri de oportunitate ori a înţelegerii politice, care avantajează una sau alta dintre forţele politice reprezentate în Parlament şi care formează la un moment dat o majoritate parlamentară“. 22. Prin Decizia nr. 678 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, Curtea a reţinut că în Codul bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, la paragraful 65 din raportul explicativ s-a stabilit că este necesar să se evite nu atât modificarea sistemelor de scrutin, care pot fi întotdeauna îmbunătăţite, adaptate, cât modificarea lor frecventă sau cu mai puţin de un an înainte de momentul organizării alegerilor. 23. Aşadar, un prim aspect al principiului securităţii juridice în materie electorală vizează frecvenţa modificărilor legislative, care determină impredictibilitatea cadrului normativ şi confuzia alegătorilor cu privire la sistemul de scrutin aplicabil. Alternativ, este momentul în care intervin modificările legislative. Cu cât acesta este mai apropiat de data organizării alegerilor, cu atât este mai puternică prezumţia că modificările respective au ca scop crearea unui beneficiu/avantaj pentru partidul politic care le-a adoptat, fiind dictate de interesele sale iminente, şi pot avea ca rezultat manipularea electoratului. De asemenea, Codul bunelor practici în materie electorală stabileşte că una dintre modalităţile de evitare a manipulărilor este definirea, în Constituţie sau într-un text superior legii ordinare, a „elementelor celor mai sensibile“ - enumerând: sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile şi regulile de constituire a circumscripţiilor -, pentru restul (normele care reglementează chestiunile de ordin tehnic şi de detaliu) fiind suficient un cadru legal ordinar sau chiar infralegal. Cu alte cuvinte, al doilea aspect al principiului securităţii juridice în materie electorală vizează reglementarea elementelor esenţiale ale legii electorale, care trebuie să se bucure de o stabilitate sporită, pe care o poate conferi doar legea constituţională sau legea organică. Aceste elemente sunt identificate în mod expres (sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile şi regulile de constituire a circumscripţiilor), ele fiind cele care dau consistenţă drepturilor electorale ale cetăţeanului. 24. Referitor la regulile stabilite prin lege privind completarea birourilor electorale, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că acestea reprezintă norme tehnice care nu sunt de natură să afecteze drepturile electorale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 319 din 3 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 mai 2011). 25. În lumina acestor considerente, Curtea reţine că dispoziţiile art. 26 alin. (14) şi (15) din Legea nr. 115/2015, criticate în prezenta cauză, au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 91/2020 privind modificarea Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi pentru modificarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 25 iunie 2020, lege cu caracter organic. 26. În acelaşi timp, Curtea observă că, potrivit expunerii de motive, modificarea legislativă operată prin art. I pct. 1 din Legea nr. 91/2020 a fost justificată de necesitatea remedierii „unor redactări legislative deficitare şi inechitabile, de natură să lase în afara organismelor electorale [...] formaţiuni politice cu un număr de membri parlamentari cel puţin identic cu cel al formaţiunilor politice ce au grupuri parlamentare proprii, dar care, în contextul regulilor specifice reprezentării parlamentare, nu pot să-şi constituie grupuri parlamentare proprii“, vizând, în esenţă, înlocuirea, în cuprinsul prevederilor de lege criticate, a sintagmei „partide politice şi organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar în cel puţin una dintre Camerele Parlamentului“ cu sintagma „partidele politice care au ca membri cel puţin 7 senatori sau 10 deputaţi sau care au obţinut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior, precum şi grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor în numele organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în acest grup“. 27. De asemenea, regulile cuprinse de dispoziţiile art. 26 alin. (15) din Legea nr. 115/2015, care se referă la completarea birourilor electorale de circumscripţie cu reprezentanţii partidelor politice şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decât cele prevăzute la art. 26 alin. (14) din Legea nr. 115/2015, precum şi ai alianţelor politice sau electorale care nu au în componenţă partide politice sau organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, reprezentate în condiţiile art. 26 alin. (14) din aceeaşi lege, care participă la alegeri în circumscripţia respectivă, reprezintă norme prin care se reglementează aspecte tehnice, ce nu sunt de natură să aducă prejudicii exercitării dreptului electoral de a fi ales. 28. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 26 alin. (14) şi (15) din Legea nr. 115/2015 nu încalcă art. 1 alin. (3) şi (5), art. 2 şi art. 37 alin. (1) din Constituţie. 29. Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că dispoziţiile art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări, şi nu egalitatea persoanelor juridice, precum partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice sau electorale (Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, sau Decizia nr. 891 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008). 30. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile art. 26 alin. (14) şi (15) din Legea nr. 115/2015 dau expresie opţiunii legiuitorului în materie electorală, reglementarea constituirii şi compunerii birourilor electorale de circumscripţie aflându-se în marja sa de apreciere, permisă de Constituţie. În acelaşi timp, stabilirea unor reguli diferite pentru cele două categorii invocate de autorul excepţiei (partide politice care au reprezentare parlamentară şi partide politice care nu au reprezentare parlamentară), în ceea ce priveşte constituirea şi compunerea birourilor electorale de circumscripţie, nu conferă textelor de lege criticate un caracter discriminatoriu, de vreme ce categoriile vizate sunt diferite, iar tratamentul juridic diferenţiat are la bază un criteriu obiectiv şi rezonabil, motivat de rolul organelor reprezentative în exercitarea puterii suverane a poporului şi de ideea reglementării eficiente a procesului electoral. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că nu se putea accepta ca din aceste birouri electorale să facă parte reprezentanţi ai tuturor partidelor politice existente în ţară, întrucât astfel aceste organisme ar fi devenit nefuncţionale, iar activitatea electorală ar fi riscat să se blocheze (a se vedea, spre exemplu, şi Decizia nr. 179 din 22 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 3 iunie 2004, şi Decizia nr. 319 din 3 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 mai 2011). 31. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015, Curtea observă că soluţia legislativă care consacră caracterul definitiv al hotărârii pronunţate de biroul electoral superior cu privire la soluţionarea contestaţiilor împotriva modului de formare şi componenţa birourilor electorale a mai fost analizată cu prilejul exercitării controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare celor formulate în prezenta cauză, fiind constatată constituţionalitatea acesteia (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 35 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, şi Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2004). 32. Curtea a reţinut că stabilirea caracterului definitiv al hotărârii biroului electoral ierarhic superior nu conferă textului de lege criticat caracter neconstituţional. În temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale. Organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor electorale constituie o astfel de situaţie specială, avându-se în vedere necesitatea desfăşurării cu celeritate, în cadrul unui calendar electoral prestabilit, a tuturor operaţiunilor specifice procesului electoral, inclusiv soluţionarea contestaţiilor privind modul de organizare şi componenţa birourilor electorale. 33. De asemenea, Curtea Constituţională, în Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004, precitată, a reţinut că hotărârile birourilor electorale sunt pronunţate în cadrul jurisdicţiilor specifice activităţii electorale şi nu exclud accesul liber la justiţie. Aceste hotărâri, fiind acte cu caracter jurisdicţional ale organelor administrative, pot fi atacate în justiţie de către cei interesaţi, în condiţiile legii contenciosului administrativ. 34. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 35. În plus, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a statuat că hotărârile emise de biroul electoral judeţean şi de Biroul Electoral Central au caracterul unor acte administrative care sunt supuse controlului judecătoresc. A exclude aceste acte de la controlul judecătoresc ar echivala cu o denegare de dreptate, cu o încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (2), care dispun că nicio lege nu poate îngrădi dreptul persoanelor fizice sau juridice de a se adresa justiţiei (a se vedea Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017, paragraful 69). 36. În consecinţă, se constată că dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015 nu încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind accesul liber la justiţie. 37. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Curtea observă că acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 535 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 25 octombrie 2016, şi Decizia nr. 327 din 19 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 7 iulie 2016, ale căror soluţii şi considerente îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză). 38. Astfel, instanţa de contencios constituţional a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa în materie, că dispoziţiile legale criticate, care nu permit exercitarea căilor extraordinare de atac în materie electorală, nu încalcă liberul acces la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, statuând în acest sens că procedura instituită prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, întrucât, în absenţa acesteia, aplicarea regulilor de drept comun ar fi de natură să împiedice desfăşurarea procedurilor electorale aflate în curs şi ar genera o stare de incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, afectând pentru un timp îndelungat rezultatul alegerilor. Curtea a mai stabilit că, în materie electorală, nicio cale extraordinară de atac nu îşi găseşte raţiunea, întrucât este vorba despre evenimente temporare şi ireversibile, aşa cum sunt alegerile locale. Aşadar, din cauza imposibilităţii fizice de restabilire a situaţiei anterioare, legiuitorul a apreciat că nu este necesar să mai reglementeze posibilitatea introducerii de căi de atac în cazul contenciosului electoral (în acelaşi sens, a se vedea Decizia nr. 1.128 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, Decizia nr. 1.542 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011, şi Decizia nr. 102 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 aprilie 2013). 39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat - Organizaţia Judeţeană Sălaj în Dosarul nr. 897/84/2020 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 26 alin. (14) şi (15), ale art. 41 alin. (4) şi ale art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
