Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 privind prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale şi pentru modificarea art. 151 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum şi ale art. 54 alin. (2) şi ale art. 122 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat - Organizaţia Judeţeană Sălaj în Dosarul nr. 1.781/1.752/2020 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.403D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că perioada derulării unor alegeri este una limitată, iar stabilirea unor reguli procedurale de contestare a procesului electoral în faţa instanţei judecătoreşti, chiar cu puţin timp înainte de data desfăşurării alegerilor, nu încalcă accesul liber la justiţie, cât timp există posibilitatea de a lua cunoştinţă de această procedură şi de a beneficia de toate facilităţile legale instituite. Procedura electorală este publică, iar instituirea unor termene care încep să curgă de la momentul afişării, în condiţiile publicităţii procedurii, respectă accesul liber la justiţie. Judecarea unor cereri în materie electorală, potrivit regulilor ordonanţei preşedinţiale, asigură celeritatea de care trebuie să se bucure procesul electoral. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea civilă din 23 august 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.781/1.752/2020, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 privind prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale şi pentru modificarea art. 151 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum şi ale art. 54 alin. (2) şi ale art. 122 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia a fost ridicată de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat - Organizaţia Judeţeană Sălaj într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă o contestaţie împotriva hotărârii biroului electoral de circumscripţie privind respingerea unei liste de candidaţi pentru funcţia de consilier local. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, atât din perspectiva stabilităţii normelor juridice în domeniul electoral, respectiv a principiului securităţii juridice, întrucât modificarea reglementărilor în ceea ce priveşte alegerile locale este operată cu mult mai puţin de un an până la data organizării acestora, cât şi din perspectiva obligativităţii respectării Constituţiei şi a statului de drept. Legea nr. 84/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în data de 17 iunie 2020. După doar o lună a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 576/2020 pentru aprobarea programului calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare organizării şi desfăşurării în bune condiţii a alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2020, prin care s-a stabilit data alegerilor ca fiind 27 septembrie 2020. Ca atare, cu doar 3 luni înainte de data stabilită pentru alegeri şi cu aproximativ o lună înainte de declanşarea acestora, prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 au fost modificate chestiuni esenţiale ce ţin de buna desfăşurare a procesului electoral. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ, paragraful 65, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), şi aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, Decizia nr. 334 din 26 iunie 2013 şi Decizia nr. 146 din 13 martie 2019. 6. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 reglementează chestiuni esenţiale ale sistemului electoral propriu-zis, afectând în substanţa sa dreptul la un recurs efectiv în cazul respingerii candidaturilor, astfel încât această modificare nu poate fi echivalată unor chestiuni de ordin tehnic sau de detaliu. Ca atare, în ceea ce priveşte stabilirea termenelor de acces la instanţă, interdicţia de modificare opera cu mai puţin de un an înainte de alegeri. 7. De asemenea, se susţine că art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 raportat la art. 54 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, în ceea ce priveşte reducerea termenului de la 48 de ore la 24 de ore, precum şi art. 54 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, în partea ce priveşte sintagma „de la data afişării respingerii candidaturii“, încalcă prevederile art. 2 alin. (1) şi ale art. 20, 21 şi 37 din Constituţie. Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 2 martie 1987, pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, paragrafele 48-51; Hotărârea din 16 martie 2006, pronunţată în Cauza Zdanoka împotriva Letoniei, paragraful 102; Hotărârea din 9 aprilie 2002, pronunţată în Cauza Podkolzina împotriva Letoniei, paragraful 35) şi se arată că protecţia efectivă acordată dreptului de a fi ales implică dreptul potenţialului candidat, a cărui candidatură a fost respinsă, la un recurs rezonabil, în faţa unei instanţe independente. Or, Legea nr. 115/2015 prevedea oricum termene extrem de scurte, de 48 de ore şi, respectiv, de 24 de ore. Prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020, termenul prevăzut de art. 54 alin (2) din Legea nr. 115/2015, de 48 de ore pentru atacarea respingerii candidaturii, şi aşa foarte scurt, s-a înjumătăţit, rămânând un termen de 24 de ore, vădit insuficient pentru a permite înaintarea recursului şi garantarea dreptului la apărare. 8. Orice termen ce reglementează accesul la justiţie, chiar şi în situaţii urgente, trebuie să fie unul rezonabil, adică suficient pentru a permite părţii vătămate de o decizie a unei autorităţi, inclusiv o autoritate electorală, să evalueze legalitatea actelor acesteia din urmă care îi lezează drepturile şi pentru a-şi pregăti, dacă este cazul, acţiunea. În acest sens, în mod constant, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că legislaţia referitoare la termenele care trebuie respectate pentru a formula un recurs vizează respectarea, în special, a principiului securităţii juridice (Hotărârea din 15 octombrie 2002, pronunţată în Cauza Canete de Goni împotriva Spaniei, paragraful 36), însă reglementarea în cauză sau aplicarea acesteia nu trebuie să îl împiedice pe justiţiabil să se prevaleze de o cale de atac disponibilă (spre exemplu, Hotărârea din 25 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Miragall Escolano şi alţii împotriva Spaniei, paragraful 36). 9. De asemenea, nici în ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul, respectiv „data afişării“, nu sunt respectate exigenţele convenţionale şi constituţionale, în condiţiile în care un astfel de moment este complet incert şi mută obligaţia de diligenţă de la autoritatea statului către deţinătorul dreptului fundamental protejat. Acest fapt este cu deosebire împovărător în cazul partidelor neparlamentare, care nu au reprezentanţi în birourile electorale şi care sunt astfel în imposibilitatea de a cunoaşte hotărârile luate în cadrul acestora, ceea ce le creează, o dată în plus, o poziţie de inferioritate în raport cu partidele parlamentare. O astfel de măsură este complet inadecvată, disproporţionată şi nejustificată, existând alte măsuri vădit mai eficiente care nu aduc atingere dreptului de acces la justiţie, precum comunicarea hotărârilor de respingere pe cale electronică. 10. Aşa fiind, textele legale atacate aduc atingere dreptului de acces la justiţie protejat de art. 21 din Constituţie şi, implicit, dreptului la alegeri libere şi dreptului de a fi ales, garantate de art. 2 alin. (1) şi de art. 37 din Constituţie, drepturi care, în lipsa unor garanţii procedurale eficiente, sunt golite de substanţă. 11. Totodată, se susţine că art. 122 din Legea nr. 115/2015, în măsura în care se interpretează că judecata se poate face fără citarea părţilor, încalcă art. 21, art. 2 alin. (1) şi art. 37, coroborate cu art. 11 şi 20 din Constituţie. Art. 122 din Legea nr. 115/2015 trimite la judecarea potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, iar art. 999 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabileşte că aceasta poate fi dată şi fără citarea părţilor. Coroborarea celor două texte legale permite ca citarea părţilor să rămână arbitrară, la bunul plac al instanţelor de judecată. Or, judecarea cauzei fără citarea celui al cărui drept fundamental a fost încălcat face ca dreptul de acces al acestuia la justiţie să devină pur iluzoriu, în condiţiile în care, în materie electorală, hotărârea are un efect juridic diferit de cel al unei ordonanţe preşedinţiale. Astfel, dreptul de acces la instanţă pentru apărarea unui drept fundamental presupune în mod imperativ citarea reclamantului şi punerea în discuţie a tuturor chestiunilor procedurale care ar paraliza demersul său juridic, pentru a-i da posibilitatea să îşi exercite în mod efectiv dreptul la apărare. Sunt invocate, în acest sens, exemple din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 4 decembrie 1995, pronunţată în Cauza Bellet împotriva Franţei, paragraful 38, Hotărârea din 5 aprilie 2018, pronunţată în Cauza Zubac împotriva Croaţiei, paragrafele 76-79, Hotărârea din 27 aprilie 2017, pronunţată în Cauza Schmidt împotriva Letoniei, paragrafele 86-90, 92, 94 şi 95). Efectivitatea dreptului de acces la o instanţă impune ca un individ să beneficieze de posibilitatea clară şi concretă de a contesta un act ce constituie o ingerinţă în drepturile sale. Or, în lipsa încunoştinţării sale despre proces, dreptul său la apărare este golit de substanţa sa. 12. De asemenea, se consideră că judecarea cauzei fără citarea părţilor contravine dispoziţiilor cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ, care în capitolul 3.3. „Un sistem de recurs eficient“ prevede că: „h. Dreptul reclamantului la un proces cu participarea ambelor părţi trebuie protejat.“ 13. Tribunalul Sălaj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că textele de lege criticate vizează procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate în temeiul prevederilor art. 54 din Legea nr. 115/2015, coroborat cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 şi raportat la art. 122 din Legea nr. 115/2015. Instanţa arată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru legal stabilit de legiuitor, în virtutea competenţei sale constituţionale, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene, după a căror împlinire valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Textele de lege criticate reprezintă norme procedurale stabilite printr-o lege, fiind astfel respectate prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Reglementarea prin textele de lege criticate a unei proceduri speciale urgente pentru judecarea contestaţiilor prevăzute de Legea nr. 115/2015, potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, stabilirea unor termene scurte pentru formularea contestaţiilor, înlăturarea regulii generale potrivit căreia termenul de a ataca în justiţie un act al unei autorităţi publice curge de la data comunicării lui, precum şi posibilitatea judecării contestaţiilor fără citarea părţilor, deşi determină o restrângere a dreptului fundamental de acces la justiţie, respectă condiţiile instituite de art. 53 din Constituţie, fiind prevăzută de lege şi urmărind un scop legitim, respectiv asigurarea maximei celerităţi a procedurii de judecată a contestaţiilor electorale, în vederea definitivării candidaturilor, continuării procesului electoral şi respectării programului calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare organizării şi desfăşurării în bune condiţii a alegerilor locale. Este îndeplinită şi condiţia respectării unui raport rezonabil de proporţionalitate, fiind asigurat un just echilibru între interesul general al societăţii, de desfăşurare în bune condiţii a procesului electoral, şi interesul particular al potenţialilor candidaţi de a supune verificării unei instanţe independente legalitatea hotărârii autorităţii electorale prin care li s-a respins candidatura. Pentru aceleaşi raţiuni se reţine, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi, prin urmare, nici prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie. 14. Aceleaşi condiţii instituite de art. 53 din Constituţie sunt respectate şi în privinţa dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020, dat fiind scopul acestei reglementări precizat în expunerea de motive, respectiv acela de a înlătura riscurile majore la adresa sănătăţii publice şi de a se asigura respectarea măsurilor dispuse de autorităţile medicale, în „contextul epidemiologic actual“. 15. În privinţa celorlalte prevederi constituţionale pretins încălcate, respectiv art. 1 alin. (3) şi (5), art. 2 alin. (1) şi art. 37 din Constituţie, instanţa judecătorească apreciază că prevederile legale vizate de excepţia de neconstituţionalitate nu contravin niciuneia dintre valorile supreme garantate prin aceste texte constituţionale, ci, dimpotrivă, reglementând posibilitatea de a ataca în justiţie hotărârea biroului de circumscripţie electorală de respingere a unei candidaturi, prevederile criticate constituie o garanţie a exercitării dreptului de a fi ales şi asigură respectarea principiului separaţiei puterilor în stat. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 privind prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale şi pentru modificarea art. 151 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 17 iunie 2020, precum şi ale art. 54 alin. (2) şi ale art. 122 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: - Art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020: „În cazul prevăzut la alin. (1), termenele prevăzute de Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia duratei campaniei electorale, a termenului pentru depunerea candidaturilor şi a termenului de 24 de ore, se reduc la jumătate. Dacă din operaţiunea de reducere la jumătate a termenelor rezultă fracţiuni de zile egale sau mai mari de 12 ore, rotunjirile se fac în plus; fracţiunile mai mici de 12 ore nu se iau în calcul.“; – Art. 54 alin. (2) din Legea nr. 115/2015: „Respingerea de către biroul electoral de circumscripţie a unei candidaturi poate fi contestată de către candidat, partidele politice, alianţele politice sau alianţele electorale care au propus candidatura respectivă, în termen de cel mult 48 de ore de la data afişării respingerii candidaturii.“; – Art. 122 din Legea nr. 115/2015: "(1) Judecarea de către instanţă a întâmpinărilor, contestaţiilor şi a oricăror altor cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului.(2) Împotriva hotărârilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi, nu există cale de atac." 20. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse art. 1 alin. (3) şi (5) privind trăsăturile statului şi principiul supremaţiei Constituţiei şi al legalităţii, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 37 privind dreptul de a fi ales. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020, Curtea reţine că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate vizează aspecte referitoare la modificarea legislaţiei electorale în sensul reducerii la jumătate a termenelor legale aplicabile contestaţiei privind respingerea candidaturii, ceea ce, în opinia autorului, contravine art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, din perspectiva stabilităţii normelor juridice în domeniul electoral, respectiv a principiului securităţii juridice, deoarece modificarea reglementărilor în ceea ce priveşte alegerile locale din anul 2020 este operată cu mult mai puţin de un an până la data organizării acestora. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a mai analizat critici referitoare la modificarea legislaţiei electorale cu mai puţin de un an înainte de data alegerilor. 22. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010, Curtea a reţinut că, potrivit Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), „elementele fundamentale ale legii electorale (...) nu trebuie supuse unui amendament cu mai puţin de un an înaintea alegerilor“, iar textul prevede în continuare: „sau trebuie tratate la nivel constituţional sau la un nivel superior legii ordinare“ [a se vedea cap. II art. 2 lit. b) din Liniile directoare]. 23. De asemenea prin Decizia nr. 150 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 17 martie 2020, cu privire la domeniul electoral, Curtea Constituţională a reiterat considerente reţinute prin Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, şi a constatat că acesta este de esenţa regimului politic democratic. Caracterul democratic al unui stat - aşa cum statul român este definit în primul articol al Constituţiei - nu poate fi conceput fără o legislaţie electorală care să permită, în mod efectiv, exprimarea voinţei reale a cetăţenilor de a-şi alege organele reprezentative, prin alegeri libere, periodice şi corecte. Un sistem electoral democratic şi stabil, inspirat din această voinţă reală a celor care, potrivit art. 2 din Constituţie, sunt deţinătorii suveranităţii naţionale, este de natură să determine o percepţie şi o atitudine civică corespunzătoare a cetăţenilor şi, totodată, poate impune o conduită adecvată competitorilor electorali. Or, potrivit art. 2 din Constituţie, suveranitatea naţională se exercită prin organele reprezentative ale poporului român şi prin referendum, iar, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Pe de altă parte, conform art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, sistemul electoral se reglementează prin lege organică. 24. Curtea Constituţională a mai constatat, prin Decizia nr. 334 din 26 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 5 iulie 2013, că Parlamentul poate să intervină în această materie (electorală), cu condiţia de a nu o supune unor modificări strict conjuncturale, pe baza unor susţineri de oportunitate ori a înţelegerii politice, care avantajează una sau alta dintre forţele politice reprezentate în Parlament ce formează la un moment dat o majoritate parlamentară. 25. Prin Decizia nr. 678 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, Curtea a reţinut că în Codul bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, la paragraful 65 din Raportul explicativ, s-a stabilit că este necesar să se evite nu atât modificarea sistemelor de scrutin, care pot fi întotdeauna îmbunătăţite, adaptate, cât modificarea lor frecventă sau cu mai puţin de un an înainte de momentul organizării alegerilor. 26. Aşadar, un prim aspect al principiului securităţii juridice în materia electorală îl vizează frecvenţa modificărilor legislative, care determină impredictibilitatea cadrului normativ şi confuzia alegătorilor cu privire la sistemul de scrutin aplicabil. Alternativ, este momentul în care intervin modificările legislative. Cu cât acesta este mai apropiat de data organizării alegerilor, cu atât este mai puternică prezumţia că modificările respective au ca scop crearea unui beneficiu/avantaj pentru partidul politic care le-a adoptat, fiind dictate de interesele sale iminente, şi pot avea ca rezultat manipularea electoratului. De asemenea, Codul bunelor practici în materie electorală stabileşte că una dintre modalităţile de evitare a manipulărilor este definirea, în Constituţie sau într-un text superior legii ordinare, a „elementelor celor mai sensibile“ - enumerând: sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile şi regulile de constituire a circumscripţiilor -, pentru restul (normele care reglementează chestiunile de ordin tehnic şi de detaliu) fiind suficient un cadru legal ordinar sau chiar infralegal. Cu alte cuvinte, al doilea aspect al principiului securităţii juridice în materia electorală vizează reglementarea elementelor esenţiale ale legii electorale, care trebuie să se bucure de o stabilitate sporită, pe care o poate conferi doar legea constituţională sau legea organică. Aceste elemente sunt identificate în mod expres (sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile şi regulile de constituire a circumscripţiilor), ele fiind cele care dau consistenţă drepturilor electorale ale cetăţeanului. 27. Aceste recomandări au fost receptate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale - în acest sens, a se vedea Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, precitată, Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragrafele 85-87, Decizia nr. 146 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 28 martie 2019, paragraful 61, sau Decizia nr. 150 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 17 martie 2020, paragrafele 68 şi 69 - şi nu pot fi ignorate, chiar dacă nu au caracter obligatoriu. Curtea, luând în discuţie forţa juridică a dispoziţiilor Codului bunelor practici în materie electorală, a reţinut că, într-adevăr, acest act nu are un caracter obligatoriu, însă recomandările sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, în raport cu care statele - care se caracterizează ca aparţinând acestui tip de regim - îşi pot manifesta opţiunea liberă în materie electorală, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, şi a dreptului de a fi ales şi de a alege, în special. De altfel, Codul bunelor practici în materie electorală este reţinut ca document internaţional relevant şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 11 iunie 2009, pronunţată în Cauza Petkov şi alţii împotriva Bulgariei, sau Hotărârea din 2 martie 2010, pronunţată în Cauza Grosaru împotriva României). 28. Stabilitatea normelor juridice în domeniul electoral constituie o expresie a principiului securităţii juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituţie, principiu care exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, precitată, sau Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105). Art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi libertăţilor fundamentale (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). 29. Plecând de la aceste considerente, Curtea reţine, în prezenta cauză, că modificarea duratei unor termene în materie electorală din Legea nr. 115/2015 a fost efectuată prin Legea nr. 84/2020 lege organică, adoptată potrivit art. 75 şi art. 76 alin. (1) din Constituţie. Din analiza preambulului Legii nr. 84/2020 Curtea observă că adoptarea acesteia a fost justificată de faptul că „în contextul epidemiologic actual, alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale nu pot fi organizate în termenul prevăzut de legislaţia în vigoare, deoarece operaţiunile preelectorale şi electorale nu pot fi realizate fără riscuri majore la adresa sănătăţii publice şi fără încălcarea măsurilor dispuse de autorităţile medicale“ şi „ţinând cont de faptul că alegerile trebuie să se desfăşoare într-un climat sigur, de natură să permită exercitarea efectivă a drepturilor fără restrângeri ale drepturilor politice şi cu asigurarea siguranţei tuturor celor implicaţi“. În acelaşi sens este şi expunerea de motive a propunerii legislative privind prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale şi pentru modificarea art. 151 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ (devenită Legea nr. 84/2020), în care se arată că „stabilirea datei alegerilor locale din 2020 trebuie să ţină cont de progresia infecţiei cu virusul Covid 19, de necesitatea prevenirii răspândirii acesteia şi de restricţiile impuse în acest context pe perioada stării de alertă, cu impact direct asupra (...) depunerii candidaturilor (...)“. De asemenea, „pentru a nu fi asimilată unei limitări a dreptului de a fi ales, stabilirea perioadei în care vor avea loc alegerile locale trebuie să fie însoţită de măsuri previzibile care să faciliteze depunerea candidaturilor, care se impun pentru a atenua presiunea timpului scurt (...).“ 30. O asemenea opţiune a legiuitorului este justificată de imperativul asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale în concurs (drepturile electorale şi dreptul la ocrotirea sănătăţii), într-o situaţie care se abate de la obişnuit. Alegătorul nu este dezorientat în raport cu această reglementare, iar opţiunea sa politică în cadrul procesului electoral sau rezultatul alegerilor nu este influenţat sau deturnat. De asemenea, candidaţii pentru funcţiile publice au reprezentarea clară a derulării procesului electoral, astfel încât nu poate fi reţinută afectarea dreptului fundamental de a fi ales. În aceste condiţii, Curtea reţine că dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 reprezintă o adaptare a legislaţiei electorale la situaţia epidemiologică existentă într-o anumită perioadă şi nu aduc atingere dreptului de a fi ales în substanţa sa, astfel cum susţine autorul excepţiei, ci condiţionează exerciţiul său de îndeplinirea unor cerinţe, aplicabile în egală măsură tuturor candidaţilor la alegerile locale din anul 2020. 31. În consecinţă, Curtea constată că reducerea duratei termenelor referitoare la contestarea hotărârii biroului electoral de circumscripţie cu privire la respingerea candidaturii prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 nu impietează cu nimic asupra securităţii juridice a cetăţeanului (alegător sau candidat), ci este menită să asigure o valorificare a drepturilor electorale ţinând seama de situaţia epidemiologică existentă la momentul alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2020. 32. În plus, Curtea observă că soluţia legislativă criticată nu este de noutate, o reglementare similară existând şi în cazul alegerilor parţiale, justificată de definitivarea cu celeritate a procesului electoral, astfel încât să se asigure stabilitatea autorităţilor publice care implică funcţii publice elective, în vederea exercitării neîntrerupte a atribuţiilor acestora [a se vedea, în acest sens, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 şi, anterior, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, în prezent abrogată potrivit art. 136 din Legea nr. 115/2015]. 33. În consecinţă, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticilor de neconstituţionalitate formulate cu privire la dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 2 alin. (1) şi art. 37 din Constituţie. 34. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) şi ale art. 122 din Legea nr. 115/2015, Curtea reţine că, în esenţă, criticile de neconstituţionalitate vizează durata termenului de formulare a contestaţiei împotriva hotărârii biroului electoral de circumscripţie de respingere a candidaturii, momentul de la care termenul începe să curgă (data afişării) şi procedura aplicabilă în judecarea contestaţiei, care poate fi îndeplinită chiar fără citarea părţilor, potrivit regulilor aplicabile în cazul ordonanţei preşedinţiale. 35. Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a mai examinat aspecte referitoare la procedura specială de judecată în materie electorală (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 360 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 19 august 2016, sau Decizia nr. 1.128 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008). 36. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în materie electorală, legiuitorul a stabilit o procedură specială de soluţionare a contestaţiilor, desfăşurată potrivit regulilor stabilite de Codul de procedură civilă pentru ordonanţa preşedinţială. Obiectul reglementării - valorificarea drepturilor electorale - a impus adoptarea unei proceduri de judecată prin care să fie soluţionate cu celeritate toate cererile adresate instanţei. În absenţa acestei proceduri, aplicarea regulilor de drept comun ar fi de natură să împiedice desfăşurarea procedurilor electorale aflate în curs şi ar genera o stare de incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, afectând pentru un timp îndelungat rezultatul alegerilor. 37. În această materie, ca de altfel în cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de respectarea unei anumite proceduri, nu s-a procedat în acest fel pentru a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat, ci, exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. 38. Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum şi art. 129 din Constituţie, care prevede că, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată. 39. Cât priveşte critica referitoare la lipsa citării părţilor, susţinută şi în prezenta cauză, Curtea a constatat că şi aceasta vizează aspecte ce se integrează specificului procedurii contenciosului electoral. 40. Dispoziţiile art. 999 alin. (2) din Codul de procedură civilă privind ordonanţa preşedinţială, la care autorul excepţiei face referire, reprezintă o normă de procedură a cărei reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui reguli speciale de procedură - cum este aceea că ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor - în considerarea unor situaţii deosebite. În consecinţă, întrucât dispoziţiile art. 999 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu conţin norme care prin natura lor să îngrădească posibilitatea părţii de a se adresa justiţiei şi de a se apăra, aceasta prevalându-se de toate garanţiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil, Curtea a constatat constituţionalitatea acestora (a se vedea Decizia nr. 732 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1072 din 12 noiembrie 2020, paragrafele 18 şi 19). 41. De asemenea, termenele scurte prevăzute de Legea nr. 115/2015 pentru soluţionarea contestaţiilor servesc, în final, definitivării şi finalizării întregului proces electoral şi au în vedere respectarea calendarului electoral prestabilit pentru desfăşurarea fiecărei operaţiuni care îl compun şi nu permit, prin urmare, tergiversarea procesului iniţiat în contenciosul electoral. 42. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate, cât şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză. 43. Distinct, Curtea observă că posibilitatea atacării cu apel la instanţa ierarhic superioară a hotărârii date în contestaţie, posibilitate prevăzută de art. 54 alin. (6) din Legea nr. 115/2015, constituie un argument în plus în favoarea respectării dreptului la apărare în materie electorală. Corelativ dreptului pe care legea îl instituie, este în sarcina persoanei interesate obligaţia de a depune minimum de diligenţă în vederea asigurării acestuia. 44. În final, Curtea reţine că reglementarea posibilităţii comunicării, pe cale electronică, a hotărârii biroului electoral de circumscripţie de respingere a candidaturii, invocată de autorul excepţiei, ţine de opţiunea legiuitorului în materie electorală, fără ca absenţa unei asemenea reglementări să constituie un viciu de neconstituţionalitate al prevederilor legale criticate. Instanţa de contencios constituţional nu are ca atribuţie nici legiferarea şi, implicit, nici modificarea unor acte normative, acestea revenind, conform Constituţiei, doar Parlamentului şi, în condiţiile prescrise, Guvernului. Atribuţia de legiferare îi este interzisă în mod expres Curţii Constituţionale prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în sensul că instanţa de contencios constituţional „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. 45. În consecinţă, Curtea constată că prevederile legale criticate respectă exigenţele constituţionale privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la apărare şi nu conţin norme contrare dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 2 alin. (1) privind suveranitatea şi în art. 37 privind dreptul de a fi ales. 46. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat - Organizaţia Judeţeană Sălaj în Dosarul nr. 1.781/1.752/2020 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 privind prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale şi pentru modificarea art. 151 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum şi ale art. 54 alin. (2) şi ale art. 122 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
