Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 424 din 4 iulie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 prin raportare la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, precum şi a sintagmei Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 424 din 4 iulie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 prin raportare la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, precum şi a sintagmei "în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă" din cuprinsul art. 4 alin. (1) al aceluiaşi act normativ

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 815 din 8 octombrie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 prin raportare la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, precum şi a sintagmei „în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă“ din cuprinsul art. 4 alin. (1) al aceluiaşi act normativ, excepţie ridicată de Societatea Adeplast - S.A. din localitatea Corlăteşti, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 9.336/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.497D/2017.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Călin Stan, având împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care reiterează cele prezentate deja pe larg în cuprinsul notelor scrise la momentul invocării excepţiei de neconstituţionalitate. În esenţă, acesta susţine că societatea se află într-o situaţie particulară şi apreciază că reglementarea criticată nu acoperă absolut toate ipotezele. Această împrejurare generează o situaţie discriminatorie în ceea ce priveşte posibilitatea contribuabililor, care au fost supuşi unei inspecţii fiscale ulterior intrării în vigoare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, de a beneficia de facilităţile stabilite prin acest act normativ. Învederează că, în speţă, deşi inspecţia fiscală este începută ulterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, aceasta a fost finalizată anterior termenului-limită stabilit de acelaşi act normativ, termen până la care contribuabilul avea posibilitatea să se conformeze în mod voluntar şi să efectueze plata debitelor restante pentru a putea beneficia de facilităţile fiscale pe care legiuitorul le-a permis. Consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 are în vedere două ipoteze, iar autoarea excepţiei se află într-o ipoteză de mijloc, care însă nu este prevăzută de actul normativ şi, deci, nici de organul fiscal la momentul soluţionării cererii formulate de autoarea excepţiei. Aşa fiind, apreciază că prevederile art. 1 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 sunt neconstituţionale în măsura în care s-ar considera că în contextul speţei analizate autoarea excepţiei nu poate beneficia de facilităţile fiscale acordate de lege.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 833 din 13 decembrie 2018.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Încheierea din 7 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.336/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională, în principal, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale şi, în subsidiar, cu cea a sintagmei „în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă“ din cuprinsul art. 4 alin. (1) al aceluiaşi act normativ. Excepţia a fost invocată de Societatea Adeplast - S.A. din localitatea Corlăteşti, judeţul Prahova, cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect contestaţia împotriva unui act administrativ fiscal.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia consideră, în esenţă, că neclaritatea prevederilor art. 4 raportate la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, care acordă posibilitatea contribuabililor de a beneficia de facilităţile fiscale prin anularea penalităţilor de întârziere şi a unei cote de 54,2% din obligaţiile fiscale accesorii stabilite prin intermediul deciziilor de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, conduce la aplicarea unui tratament discriminatoriu unui contribuabil la care inspecţia fiscală a început ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 şi care se finalizează anterior datei de 31 martie 2016 (dată până la care un contribuabil îşi poate notifica intenţia de a beneficia de facilităţile fiscale în temeiul art. 1 din acelaşi act normativ), faţă de un contribuabil care nu a fost supus inspecţiei fiscale şi a putut să îşi exprime intenţia de a beneficia de facilităţile fiscale în temeiulart. 1 până la data de 31 martie 2016. Se arată că prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia urmăreşte modificarea sau abrogarea art. 4 prin raportare la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, pentru excluderea tratamentului discriminatoriu dintre un contribuabil la care inspecţia financiară a început ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 şi s-a finalizat în termen de 45, 90 sau 180 de zile (art. 126 din Codul de procedură fiscală - durata inspecţiei fiscale) şi un contribuabil care nu a fost supus inspecţiei fiscale şi care şi-a putut manifesta în mod neîntrerupt intenţia de a beneficia de facilităţile fiscale prevăzute de acest act normativ, în perioada cuprinsă între 21 octombrie 2015, data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, şi 31 martie 2016, termenul-limită până la care un contribuabil îşi putea notifica intenţia de a beneficia de facilităţile fiscale prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015.
    7. Referitor la contrarietatea reglementării criticate faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, învederează faptul că art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 prevede că pot beneficia de anularea penalităţilor de întârziere, precum şi a cotei de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, doar contribuabilii la care este în curs de desfăşurare o inspecţie fiscală la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015. Practic, în opinia autoarei excepţiei, potrivit normei criticate din ordonanţa de urgenţă, pot beneficia de facilităţile fiscale reglementate de art. 4 doar contribuabilii care sunt supuşi unei inspecţii fiscale în curs la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, inspecţie fiscală a cărei demarare depinde exclusiv de voinţa organelor fiscale. În acest context apreciază că art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 nu respectă exigenţa clarităţii şi previzibilităţii legii, întrucât, pe de o parte, legiuitorul a avut în vedere stimularea conformării voluntare a contribuabililor la plata obligaţiilor fiscale şi maximizarea încasărilor bugetare, stimularea mediului economic şi, respectiv, diminuarea arieratelor bugetare, iar, pe de altă parte, fie facilităţile fiscale sunt acordate doar contribuabililor care sunt supuşi unei inspecţii fiscale în curs la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 (condiţie a cărei îndeplinire depinde exclusiv de conduita organelor fiscale care determină momentul la care urmează să fie demarată inspecţia fiscală), fie acordarea facilităţilor fiscale este condiţionată de depunerea declaraţiilor rectificative [art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015].
    8. Concluzionând, apreciază că modalitatea de aplicare a legii de către organele fiscale creează categorii privilegiate de contribuabili (respectiv cei care au putut opta voluntar pentru stingerea obligaţiilor fiscale în intervalul stabilit de actul normativ şi cei care aveau o inspecţie fiscală în curs la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, indiferent de data finalizării inspecţiei), discriminându-i nejustificat pe ceilalţi contribuabili, aspect profund incompatibil cu scopul legii şi cu reglementările Legii fundamentale.
    9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că „egalitatea în faţa legii nu presupune egalitarism, ci, dimpotrivă, situaţii diferite pot primi reglementări diferite. Învederează, de asemenea, că diferenţa de regim juridic poate veni dinspre separarea temporală a unor situaţii de fapt, aspect ce rămâne la latitudinea legiuitorului“. Desigur că regimul juridic diferit trebuie să fie raţional, iar nu total arbitrar, această analiză intrând însă în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar prevederile criticate sunt constituţionale în raport cu art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, exemplu fiind Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014 sau Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, prin care s-a statuat că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Astfel, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate. În acelaşi sens în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut în mod constant că respectarea principiului egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. De asemenea, referitor la pretinsa neconstituţionalitate raportat la art. 1 alin. (5) din Constituţie, Guvernul opinează că textele criticate îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate şi respectă regulile prevăzute de Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din notele scrise prin care au fost dezvoltate motivele de neconstituţionalitate, îl constituie prevederile art. 4 prin raportare la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale şi sintagma „în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă“ din cuprinsul art. 4 alin. (1) al aceluiaşi act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 21 octombrie 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 4/2016, care au următorul cuprins:
    - Art. 1:
    "(1) Penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare organ fiscal central, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) toate obligaţiile de plată principale restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, administrate de organul fiscal central, se sting prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 31 martie 2016, inclusiv;
    b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor de plată prevăzute la lit. a) stabilite prin decizii comunicate până la data stingerii obligaţiilor de plată principale se stinge prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 30 iunie 2016, inclusiv;
    c) este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege o cotă de 45,8% din dobânzile datorate până la data stingerii obligaţiilor de plată principale prevăzute la lit. a) şi stabilite prin decizii comunicate după această dată, până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală, sau până la un alt termen prevăzut de lege;
    d) sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege toate obligaţiile de plată principale administrate de organul fiscal central cu termene de plată cuprinse între data de 1 octombrie 2015 şi 31 martie 2016, inclusiv, până la data depunerii cererii de anulare a penalităţilor de întârziere şi a cotei de 54,2% din dobânzi, denumită în continuare cerere de anulare a accesoriilor;
    e) contribuabilul să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor. Această condiţie se consideră îndeplinită şi în cazul în care, pentru perioadele în care nu s-au depus declaraţii fiscale, obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal central;
    f) contribuabilul depune cererea de anulare a accesoriilor după îndeplinirea condiţiilor prevăzute la lit. a), b), d) şi e), dar nu mai târziu de 30 iunie 2016, inclusiv, sub sancţiunea decăderii.
(2) În scopul acordării anulării, pentru cota de 45,8% din dobânda datorată potrivit alin. (1) lit. b) şi c), sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 115 alin. (3^2) din Codul de procedură fiscală.;"

    – Art. 4 alin. (1):
    "(1) Penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi individualizate în decizii de impunere emise urmare unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) toate diferenţele de obligaţii de plată principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală;
    b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor prevăzute la lit. a) este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală;
    c) cererea de anulare a accesoriilor se depune în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, sub sancţiunea decăderii.
(2) În situaţia inspecţiilor fiscale ce urmează a începe după intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în scopul acordării anulării prevăzute la art. 2, organele fiscale iau în considerare declaraţiile rectificative depuse de contribuabili în cel mult 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă."


    15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii şi celor ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea subliniază faptul că legiuitorul este îndrituit să adopte reglementări speciale prin care să dispună anularea anumitor categorii de obligaţii fiscale şi să dispună acordarea unor facilităţi fiscale, în acest sens fiind, spre exemplu, Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, Legea nr. 225/2015 privind anularea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru anumite categorii de persoane fizice sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale.
    17. În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 20 iulie 2004, pronunţată în Cauza Bδck împotriva Finlandei), s-a statuat că legislaţia ajustării/anulării datoriilor serveşte, în mod evident, unor politici sociale şi economice legitime şi deci nu este, prin ea însăşi (ipso facto), o încălcare a principiului garantării dreptului de proprietate privată. De asemenea, în practica Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2002, Rolf Dieter Danner contra Kuopion hallinto-oikeus - Finlanda, afacerea C-136/00, EU:C:2002:558, paragraful 50) s-a reţinut că autorităţile fiscale dintr-un stat membru au dreptul să îi solicite persoanei impozabile dovezile pe care le consideră necesare pentru a aprecia dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea unui avantaj fiscal prevăzut de legislaţia în cauză şi, în consecinţă, dacă se impune sau nu se impune acordarea respectivului avantaj.
    18. Curtea reţine că în speţă sunt supuse controlului de constituţionalitate prevederile art. 1 prin raportare la art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, precum şi sintagma „în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă“ din cuprinsul art. 4 alin. (1) al aceluiaşi act normativ. Ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptat acest act normativ şi a scopului urmărit de legiuitor, Curtea constată că reglementarea criticată stabileşte beneficiarii „actului de clemenţă“, legiuitorul fiind singurul în măsură să stabilească atât categoriile de contribuabili cărora li se acordă anumite facilităţi fiscale, cât şi condiţiile în care se realizează această măsură fiscală.
    19. Curtea constată că asupra unor critici similare celor invocate în prezenta cauză s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 833 din 13 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 6 iunie 2019, decizie prin care a subliniat faptul că, astfel cum reiese din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, precum şi din preambulul acesteia, promovarea acestui act normativ a fost generată de interesul general de susţinere a creşterii economice prin sprijinirea contribuabililor aflaţi în dificultate şi care nu au fost în măsură să acceseze o eşalonare la plata obligaţiilor fiscale restante, împrejurare ce a impus instituirea unei măsuri conjuncturale de acordare a unei facilităţi fiscale prin care s-a urmărit stimularea conformării voluntare a contribuabililor la plata obligaţiilor fiscale şi maximizarea încasărilor bugetare, stimularea mediului economic şi, respectiv, diminuarea arieratelor bugetare, aspect de care beneficiază întreaga societate, şi cu scopul prevenirii acumulării de noi datorii la bugetul general consolidat şi pentru a evita un comportament de întârziere intenţionată a îndeplinirii obligaţiilor de plată la termen de către contribuabilii susceptibili de a beneficia de măsurile propuse prin acest act normativ.
    20. Curtea a reţinut că în materie fiscală, referitor la termenele de plată, potrivit art. 111 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel: dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare. În acest context, cererea de anulare a accesoriilor se depune în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, sub sancţiunea decăderii.
    21. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, astfel cum a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 4/2016, penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015 inclusiv şi administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite condiţii expres prevăzute de acest act normativ, şi anume: toate obligaţiile de plată principale restante la 30 septembrie 2015 inclusiv administrate de organul fiscal central se sting prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 31 martie 2016 inclusiv; o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor de plată prevăzute la lit. a) stabilite prin decizii comunicate până la data stingerii obligaţiilor de plată principale se stinge prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 30 iunie 2016 inclusiv; dacă este stinsă, prin orice modalitate prevăzută de lege, o cotă de 45,8% din dobânzile datorate până la data stingerii obligaţiilor de plată principale prevăzute la lit. a) şi stabilite prin decizii comunicate după această dată, până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, sau până la un alt termen prevăzut de lege; dacă sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege toate obligaţiile de plată principale administrate de organul fiscal central cu termene de plată cuprinse între data de 1 octombrie 2015 şi 31 martie 2016 inclusiv, până la data depunerii cererii de anulare a penalităţilor de întârziere şi a cotei de 54,2% din dobânzi, denumită în continuare cerere de anulare a accesoriilor, contribuabilul trebuie să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor. Această condiţie se consideră îndeplinită şi în cazul în care, pentru perioadele în care nu s-au depus declaraţii fiscale, obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal central; contribuabilul depune cererea de anulare a accesoriilor după îndeplinirea condiţiilor prevăzute la lit. a), b), d) şi e), dar nu mai târziu de 30 iunie 2016 inclusiv, sub sancţiunea decăderii.
    22. În scopul acordării anulării, pentru cota de 45,8% din dobânda datorată potrivit alin. (1) lit. b) şi c), sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 115 alin. (3^2) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul obligaţiilor fiscale de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală, precum şi a amenzilor de orice fel, se stinge cu prioritate obligaţia fiscală sau amenda pe care o alege contribuabilul, măsuri care au înrâurire în mod corespunzător şi pentru cota de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor de plată principale individualizate în declaraţia rectificativă sau, după caz, aferente obligaţilor de plată rezultate din corectarea decontului de taxă pe valoarea adăugată [art. 1 alin. (2) şi art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015].
    23. De asemenea, penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente diferenţelor de obligaţii de plată declarate suplimentar de contribuabili prin declaraţie rectificativă prin care se corectează obligaţiile de plată principale cu scadenţe anterioare datei de 30 septembrie 2015 inclusiv, administrate de organul fiscal central, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: declaraţia rectificativă este depusă până la data de 31 martie 2016 inclusiv (respectiv declaraţia rectificativă este depusă începând cu data de 1 octombrie 2015 până la data de 31 martie 2016 inclusiv, potrivit art. I pct. 3 din Legea nr. 4/2016); toate obligaţiile de plată principale individualizate în declaraţia rectificativă se sting prin orice modalitate prevăzută de lege până la 31 martie 2016 inclusiv; sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-f). Aceste măsuri sunt aplicabile şi în cazul corectării erorilor din deconturile de taxă pe valoarea adăugată efectuate potrivit reglementărilor legale în vigoare, care au înrâurire în mod corespunzător şi pentru cota de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor de plată principale individualizate în declaraţia rectificativă sau, după caz, aferente obligaţiilor de plată rezultate din corectarea decontului de taxă pe valoarea adăugată (art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015). Totodată, potrivit art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015 inclusiv şi stinse până la această dată, administrate de organul fiscal central, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de acest act normativ.
    24. Potrivit conţinutului normativ al art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015 inclusiv şi individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) toate diferenţele de obligaţii de plată principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală; b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor prevăzute la lit. a) este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală; c) cererea de anulare a accesoriilor se depune în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, sub sancţiunea decăderii. În acest context, legiuitorul delegat, în continuarea acestor dispoziţii legale, prin alin. (2) prevede că, în situaţia inspecţiilor fiscale ce urmează a începe după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, în scopul acordării anulării prevăzute la art. 2, organele fiscale iau în considerare declaraţiile rectificative depuse de contribuabili în cel mult 10 zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă. Mai mult chiar, legiuitorul ordinar, prin art. II din Legea nr. 4/2016, aduce unele precizări suplimentare, în sensul că prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 sunt aplicabile în mod corespunzător şi pentru penalităţile de întârziere, precum şi pentru o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015 inclusiv, şi individualizate în decizii de impunere, emise ca urmare a unei inspecţii fiscale şi comunicate în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2015 şi data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015. În acest caz, condiţia prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 se consideră îndeplinită şi dacă aceste diferenţe de obligaţii de plată principale sunt achitate în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi.
    25. Toate aceste măsuri legislative sunt aplicabile în mod corespunzător şi în situaţia în care accesoriile reprezintă majorări de întârziere datorate de contribuabili până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 46/2011. În acest caz, anularea se acordă pentru o cotă de 77,1% din majorările de întârziere, iar diferenţele de majorări de întârziere reprezentând o cotă de 22,9% constituie o condiţie de acordare a oricăreia dintre facilităţile prevăzute la art. 1-4 (art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 4/2016). De asemenea, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, un contribuabil poate beneficia de anularea accesoriilor potrivit acestei ordonanţe de urgenţă în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea anulării.
    26. Cu privire la critica potrivit căreia prin reglementarea criticată se instituie o discriminare între contribuabili, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale în materie, spre exemplu, Decizia nr. 184 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 11 iunie 2018, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligaţiilor fiscale, anularea sau acordarea unor facilităţi fiscale având un caracter de excepţie, fiind astfel incidentă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care norma juridică nu le prevede, acest beneficiu neputând fi convertit într-un drept fundamental.
    27. În acest sens este, spre exemplu, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, prin care Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (a se vedea Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012). Totodată, prin Decizia nr. 760 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, paragraful 14, s-a reţinut că nicio normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituţională nu interzice stabilirea condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă.
    28. Rezultă din cele de mai sus că este dreptul exclusiv al legiuitorului să acorde scutiri/facilităţi/eşalonări în legătură cu plata acestor creanţe fiscale (a se vedea şi Decizia nr. 683 din 23 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 19 ianuarie 2017, paragraful 33). Însă, în acordarea regimului de scutiri/facilităţi, legiuitorul este ţinut de o condiţie de rezonabilitate (est modus in rebus), în sensul că aplicarea unui tratament juridic diferenţiat trebuie să fie unul justificat, iar criteriul care trebuie avut în vedere în aprecierea acestui caracter ţine, astfel cum reiese chiar din preambulul ordonanţei de urgenţă, de interesul general de susţinere a creşterii economice prin sprijinirea contribuabililor aflaţi în dificultate şi care nu au fost în măsură să acceseze o eşalonare la plata obligaţiilor fiscale restante şi maximizarea încasărilor bugetare, stimularea mediului economic şi, respectiv, diminuarea arieratelor bugetare, cu scopul prevenirii acumulării de noi datorii la bugetul general consolidat.
    29. Astfel, legiuitorul delegat, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, a prevăzut mai multe tipuri de facilităţi fiscale, atât punctuale (art. 1-3), cât şi unele ce rezultă dintr-o situaţie intermediară (art. 4), respectiv: penalităţile de întârziere, precum şi o cotă din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015 (art. 1); penalităţile de întârziere, precum şi o cotă din dobânzi, aferente diferenţelor de obligaţii de plată declarate suplimentar de contribuabili prin declaraţie rectificativă prin care se corectează obligaţiile de plată principale cu scadenţe anterioare datei de 30 septembrie 2015 (art. 2); penalităţile de întârziere, precum şi o cotă din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015 inclusiv şi stinse până la această dată (art. 3); penalităţile de întârziere, precum şi o cotă din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă (art. 4). Această din urmă situaţie intermediară are în vedere derularea unei inspecţii fiscale, ale cărei rezultate, teoretic, trebuie să confirme corectitudinea declaraţiilor fiscale ale respectivului contribuabil. De altfel, regula este aceea că orice inspecţie fiscală trebuie să certifice realitatea înregistrărilor fiscale ca bază a declaraţiilor fiscale, iar excepţia este aceea în care, din varii motive, situaţia reală a obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil nu este în acord cu situaţia declarată de acesta, fiind, în final, corectată prin inspecţia fiscală. Aşadar, contribuabilul care nu a fost supus încă unei inspecţii fiscale nu poate invoca lipsa acestei inspecţii, presupunându-se că declaraţiile sale fiscale concordă cu realitatea obligaţiilor pe care le are faţă de bugetul statului. Acordarea unor facilităţi fiscale unor persoane în cazul cărora nu s-a început derularea inspecţiei fiscale ar conduce la imposibilitatea statului de a determina impactul bugetar al măsurii propuse, necunoscându-se în concret care sunt sumele ce ar putea intra în sfera facilităţilor fiscale, fiind astfel afectată obligaţia acestuia de a asigura colectarea veniturilor bugetare şi sustenabilitatea cheltuielilor publice. Aşadar, reglementarea criticată intră în marja de apreciere a legiuitorului, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit căruia „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice“, şi ale art. 139 referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii, care se stabilesc numai prin lege.
    30. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate formulată din perspectiva încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, Curtea apreciază că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, prin Procedura din 16 noiembrie 2015 de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale în cazul creanţelor administrate de către organul fiscal central, aprobată prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.831/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 23 noiembrie 2015, procedură modificată şi completată prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 378 din 17 martie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 24 martie 2016, legiuitorul delegat a explicitat detaliat obiectul facilităţilor fiscale, procedura de acordare a amânării la plată, procedura de acordare a anulării obligaţiilor de plată accesorii, precum şi procedura de acordare a anulării la plată în cazul contribuabililor care beneficiază de eşalonări la plată. Totodată, în art. 2 alin. (7) din Procedura din 2015 de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 se precizează că, în sensul prevederilor art. 4 din ordonanţa de urgenţă, prin inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă se înţelege inspecţiile începute anterior acestei date şi pentru care decizia de impunere s-a emis şi s-a comunicat începând cu ziua următoare intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă; s-a emis înainte de data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă şi s-a comunicat începând cu ziua următoare acestei date.
    31. De altfel, Curtea constată că prin criticile formulate se invocă şi o omisiune a legiuitorului de a reglementa şi o altă soluţie legislativă care să acopere ipoteza în care se află autoarea excepţiei şi pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 nu o prevede. Or, din această perspectivă, instanţa de contencios constituţional nu se poate subroga legiuitorului în a modifica sau completa o anumită reglementare de lege, în sens larg, o atare atribuţie excedând competenţei Curţii Constituţionale.
    32. Aşa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, Curtea constată că soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Adeplast - S.A. din localitatea Corlăteşti, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 9.336/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 4 prin raportare la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, precum şi sintagma „în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă“ din cuprinsul art. 4 alin. (1) al aceluiaşi act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice