Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 422 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 422 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 799 din 28 august 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea MFS AGROWEST - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 9.626/30/2017 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.135D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 572 din 1 octombrie 2019.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 9.626/30/2017, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea MFS AGROWEST - S.R.L. din Timişoara într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că, pentru a fi incidente cotele de impozitare reglementate de art. 253 alin. (2) din Codul fiscal, trebuie respectată cerinţa întocmirii unui raport de evaluare la intervale regulate de 3 ani. Cu toate acestea, nici prevederile Codului fiscal, nici cele ale normelor metodologice date în aplicarea acestui act normativ nu reglementează obligaţia persoanei juridice de a depune la organul fiscal local raportul de evaluare din care rezultă valoarea impozabilă. Susţine că această obligaţie a fost reglementată de art. 460 alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
    6. Aşa fiind, apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, fiind lipsite de claritate şi previzibilitate, deoarece nu conţin dispoziţii exprese privind obligaţia de depunere a raportului de reevaluare la organul fiscal. Încălcarea cerinţelor de claritate şi previzibilitate a legii determină insecuritate juridică, aducând, în acelaşi timp, atingere prevederilor art. 139 din Constituţie. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, Decizia nr. 681 din 27 iunie 2012 şi Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016.
    7. Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate vizează, în realitate, interpretarea normelor de drept, ca atribut al instanţelor judecătoreşti. Or, Curtea Constituţională a reţinut în mod constant că, în temeiul art. 126 din Constituţie, aspectele ce vizează interpretarea şi aplicarea legii ţin de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti (Decizia nr. 624 din 4 noiembrie 2014).
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 253 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Curtea observă că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Având însă în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că a fost legal sesizată şi este competentă să verifice constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:
    "(5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică.
(6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între:
    a) 10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă;
    b) 30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă."

    12. Autoarea excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul clarităţii şi previzibilităţii legii şi art. 139 referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate reglementează modalitatea de calcul al impozitului datorat de persoanele juridice atât în cazul clădirilor care au fost reevaluate, conform reglementărilor contabile, cât şi în cel al clădirilor care nu au fost reevaluate. Prin Decizia nr. 341 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 27 octombrie 2016, paragraful 22, Curtea a observat că stabilirea unui anumit cuantum al impozitului, în ipoteza reglementată de norma legală criticată, este realizată în temeiul art. 56 din Constituţie, care prevede că cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, iar sistemul legal de impuneri asigură aşezarea justă a sarcinilor fiscale, fiind interzise doar alte prestaţii, în afara celor stabilite prin lege. Potrivit dispoziţiilor constituţionale, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, în sensul că este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească impozitele datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora.
    14. De asemenea, Curtea a subliniat că nu se poate ignora scopul esenţial al reglementării, şi anume stabilirea obligaţiei contribuabilului de a-şi reevalua clădirile şi de a plăti impozitul aferent diferenţei rezultate din recalculare, dispoziţiile legale criticate având şi rolul să disciplineze contribuabilul.
    15. În continuare, Curtea apreciază că îndeplinirea obligaţiei de reevaluare a clădirilor şi depunerea sau nedepunerea rezultatului acestei reevaluări la organele fiscale competente nu reprezintă o chestiune ce ţine de constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, ci aceste aspecte ţin de modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate de către organele fiscale şi cele judiciare. Or, interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice legea folosind metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind o fază indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010).
    16. O asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice, în sensul adaptării ei la realităţile sociale, este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituţională nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica normele procesual penale criticate, în sensul stabilirii criteriilor care trebuie avute în vedere atunci când judecătorul de cameră preliminară solicită parchetului să remedieze neregularităţile constatate în privinţa rechizitoriului, procedura pe care procurorul trebuie să o urmeze în această situaţie, actul procesual prin care procurorul procedează la remedierea neregularităţilor rechizitoriului, precum şi condiţiile de formă şi de fond pe care trebuie să le îndeplinească acest act (în acelaşi sens, Decizia nr. 657 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 18 aprilie 2024, paragraful 14).
    17. De altfel, în virtutea prezumţiei cunoaşterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ignorare legem, autoarea excepţiei avea obligaţia să cunoască normele fiscale în vigoare referitoare la modalitatea de calcul al impozitului datorat de persoanele juridice, precum şi obligaţiile ce îi incumbă potrivit legii, astfel încât nu se poate prevala de necunoaşterea legii pentru a susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate. Regula nemo censetur ignorare legem consacră o obligaţie a cetăţeanului, în sensul că acesta trebuie să cunoască legea pe care statul o adoptă, principiul invocat consacrând o obligaţie socială născută din publicarea legii în Monitorul Oficial al României (Decizia nr. 129 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 29 iunie 2023, paragraful 15).
    18. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 460 alin. (6) din Legea nr. 227/2015, Curtea observă că, în mod constant, în jurisprudenţa sa, a constatat că neconstituţionalitatea unei norme juridice are un caracter intrinsec şi autonom, ce rezidă în însuşi conţinutul său normativ şi nu poate fi dedusă prin coroborarea sau compararea mai multor texte cuprinse în acelaşi sau alte acte normative. Astfel, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
    19. Totodată, Curtea a arătat, în jurisprudenţa sa, că neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operaţie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis (Decizia nr. 122 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004, Decizia nr. 592 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 21 aprilie 2023, şi Decizia nr. 129 din 21 martie 2023, precitată).
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea MFS AGROWEST - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 9.626/30/2017 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    -------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 422 din 24 septembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016