Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 42 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 corelate cu cele ale art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 42 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 corelate cu cele ale art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 639 din 8 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena  │-                 │
│Ionea              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 corelate cu cele ale art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Salariaţilor din Agenţia Domeniilor Statului din Bucureşti, în numele şi pentru Georgeta Badea, în Dosarul nr. 22.241/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.513D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 3.548D/2021, nr. 3.549D/2021, nr. 3.853D/2021 şi nr. 3.854D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Mariana Florea, de Sindicatul Salariaţilor din Agenţia Domeniilor Statului din Bucureşti, în numele şi pentru Emilia-Liliana Voican, de Ionuţ Dragoş Făinoiu şi de Silvia Cazan în dosarele nr. 22.149/3/2021, nr. 22.162/3/2021, nr. 22.146/3/2021 şi nr. 22.234/3/2021 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.548D/2021, nr. 3.549D/2021, nr. 3.853D/2021 şi nr. 3.854D/2021 la Dosarul nr. 3.513D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 176 din 21 martie 2024.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 22.241/3/2021, încheierile din 9 noiembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 22.149/3/2021 şi nr. 22.162/3/2021, şi încheierile din 24 noiembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 22.146/3/2021 şi nr. 22.234/3/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 corelate cu cele ale art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2018 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Salariaţilor din Agenţia Domeniilor Statului din Bucureşti, în numele şi pentru membrele sale Georgeta Badea şi Emilia-Liliana Voican, de Mariana Florea, de Ionuţ Dragoş Făinoiu şi de Silvia Cazan în cauze având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în răspundere patrimonială.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, corelate cu art. 36 alin. (1), art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. (a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din aceeaşi lege, sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare se acordă numai acelor persoane care au atins, prin majorările salariale acordate începând cu data de 1 ianuarie 2018, nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, deoarece încalcă principiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi art. 53 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală.
    9. În practică, aceste dispoziţii sunt interpretate atât de către Curtea de Conturi, cât şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, în sensul că sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă poate fi acordat doar personalului căruia i se aplică dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv cel care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022.
    10. Autorii excepţiei arată că sporul reglementat în art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă în sine una dintre măsurile prin care legiuitorul înţelege să asigure dreptul la ocrotirea sănătăţii şi dreptul la măsuri de protecţie socială, aşa cum acestea sunt statuate în Constituţie. Din acest punct de vedere, sunt relevante dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică centrală, care definesc sporul pentru condiţii de muncă drept reprezentând o compensaţie financiară a riscurilor, acordată personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă vătămătoare, iar condiţiile de muncă vătămătoare ca reprezentând totalitatea situaţiilor care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii.
    11. Aşa fiind, stabilirea categoriilor de personal îndreptăţite la măsuri pentru realizarea dreptului la ocrotire a sănătăţii şi a dreptului la măsuri de protecţie socială, în funcţie de depăşirea sau nu a grilei de salarizare din anul 2022, fără a se ţine seama de existenţa concretă a condiţiilor de risc în care personalul îşi desfăşoară efectiv activitatea, recunoscute astfel prin buletinele de expertizare ca fiind condiţii vătămătoare pentru sănătate, duce la încălcarea dreptului la ocrotirea sănătăţii.
    12. Totodată, este nesocotit principiul egalităţii în drepturi prin excluderea de la dreptul la ocrotirea sănătăţii fără o justificare obiectivă şi rezonabilă.
    13. De altfel, aşa cum a arătat Avocatul Poporului în cadrul punctului de vedere formulat şi reţinut în Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 797/2019, a considerat că „acordarea diferenţiată a sporului de muncă în condiţii vătămătoare doar salariaţilor ale căror salarii de bază sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorării salariale reglementate reprezintă discriminare. Valoarea salariului de bază stabilită prin lege nu face ca munca efectivă a petenţilor să fie lipsită de riscul de îmbolnăvire ori să scadă acest risc. În acordarea sporului de muncă în condiţii vătămătoare sunt relevante existenţa sau nu a condiţiilor deosebite de muncă, potrivit buletinelor de expertizare a locurilor de muncă, şi nu nivelul de salarizare a angajaţilor“.
    14. Deşi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021, a reţinut că sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie, şi că opţiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanţa constituţională sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanţă constituţională, deci care nu ţin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu, autorii excepţiei consideră că acest punct de vedere nu este aplicabil în cauză, deoarece analiza Curţii Constituţionale în cadrul respectivei decizii a fost făcută exclusiv din perspectiva respectării principiului dreptului la muncă sau la salariu.
    15. În esenţă, nu pot fi considerate constituţionale nişte dispoziţii legale potrivit cărora o persoană nu are dreptul la compensaţie pentru riscul de îmbolnăvire pe care îl suportă lucrând într-o instituţie a statului doar pentru că are salariul cu câteva zeci de lei mai mic decât al altei persoane aflate într-o situaţie identică, exceptând nivelul salarial.
    16. Trebuie avut în vedere faptul că şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a reţinut, în paragrafele 82 şi 83 din Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, că, deşi prin natura sa sporul pentru condiţii vătămătoare este un tip de spor ce nu are nicio legătură cu nivelul salariului, ci cu condiţiile efective de muncă şi numărul factorilor de risc reţinuţi în mod concret în buletinul de expertizare, nu pot fi valorizate considerentele titularului sesizării referitoare la încălcarea principiului egalităţii de tratament juridic şi nu se poate trece peste dispoziţia concretă a legii pentru a da eficienţă unui principiu juridic, având în vedere că aceasta este o problemă de legiferare, şi nu de interpretare a legii.
    17. Autorii excepţiei apreciază ca poziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie evidenţiază faptul că există deficienţe în modul de legiferare a sporului pentru condiţii vătămătoare în cadrul Legii-cadru nr. 153/2017, fiind încălcate principii şi drepturi reglementate de Constituţie.
    18. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.513D/2021, în mod contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 3.548D/2021, nr. 3.549D/2021, nr. 3.853D/2021 şi nr. 3.854D/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât generează diferenţe de tratament în cadrul aceleiaşi categorii de personal, fără a ţine seama de existenţa concretă a condiţiilor de risc în care personalul îşi desfăşoară efectiv activitatea.
    19. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 23 corelate cu cele ale art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:
    - Art. 23: „Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“;
    – Art. 36 alin. (1): „(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/ vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38.“;
    – Art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6):
    "(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.
(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:
    a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (…)
(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:
    a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (…)
(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). (…)
(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022."

    23. Curtea observă că autorii excepţiei critică aceste texte de lege în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021.
    24. Autorii excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 41 alin. (2) referitor la protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
    25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, relevante fiind, în acest sens, Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 26 mai 2021, şi Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024.
    26. În considerentele deciziilor mai sus amintite, Curtea a observat că, prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 referitoare la recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din acelaşi act normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) şi alin. (6) din acelaşi act normativ, personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.“
    27. Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie, şi că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Totodată, în mod implicit, a admis Curtea, această marjă largă de apreciere a legiuitorului nu este absolută. Astfel, în paragraful 16 al Deciziei nr. 110 din 23 februarie 2021, precitată, Curtea a statuat că opţiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanţa constituţională sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanţă constituţională, deci care nu ţin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu.
    28. Totodată, în paragrafele 62 şi 63 din Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, precitată, Curtea a reţinut că legiuitorul deţine o marjă de apreciere considerabilă şi în ceea ce priveşte modalitatea în care îşi îndeplineşte obligaţia instituită în art. 34 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Prin urmare, în ceea ce priveşte instituirea (sau neinstituirea) unor sporuri care să atenueze impactul pe care condiţiile nocive de muncă îl au asupra sănătăţii persoanelor, iar în cazul instituirii, conţinutul concret al acestora, statul beneficiază de o largă marjă de apreciere. Astfel, stabilirea intervalului temporal pentru care sporurile pentru condiţii de muncă vătămătoare se acordă (sau nu), a cuantumului acestora, a categoriilor de beneficiari etc. este o decizie cu privire la care, în mod inevitabil şi deci necesar, legiuitorul trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere.
    29. În prezenta cauză, Curtea apreciază însă că ceea ce a determinat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate implică aspecte ce privesc modul de interpretare şi aplicare a textelor de lege criticate cu privire la acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare de muncă.
    30. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 corelate cu cele ale art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Salariaţilor din Agenţia Domeniilor Statului din Bucureşti, în numele şi pentru Georgeta Badea şi Emilia-Liliana Voican, de Mariana Florea, de Ionuţ Dragoş Făinoiu şi de Silvia Cazan în dosarele nr. 22.241/3/2021, nr. 22.149/3/2021, nr. 22.162/3/2021, nr. 22.146/3/2021 şi nr. 22.234/3/2021 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 42 din 30 ianuarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"