Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia-Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Simona Drăghincescu în Dosarul nr. 12.341/3/2019 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.428D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că interdicţia prevăzută de textele de lege criticate este circumstanţiată scopului legii, astfel că nu se poate reţine încălcarea exerciţiului vreunui drept fundamental care să atragă incidenţa art. 53 din Constituţie, invocat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.341/3/2019, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Simona Drăghincescu într-o cauză având ca obiect acţiunea în anularea unui raport de evaluare prin care Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a constatat starea de incompatibilitate cu privire la autoarea excepţiei, în calitatea sa de consilier judeţean. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, care stabilesc starea de incompatibilitate dintre funcţia de consilier judeţean şi cea de director general la o regie autonomă aflată în subordinea consiliului local, încalcă principiul proporţionalităţii restrângerilor aduse drepturilor fundamentale, fiind lipsită de raţiune juridică şi predictibilitate. Autoarea excepţiei arată că atribuţiile consiliului judeţean expres reglementate de lege nu interferează cu cele ale consiliului local, primul neavând nicio competenţă în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea regiilor autonome de interes local aflate sub autoritatea consiliului local. Prin urmare, acest caz de incompatibilitate este disproporţionat, lipsit de orice raţiune juridică sau interes practic şi nu se încadrează în scopul avut în vedere de legiuitor la momentul reglementării incompatibilităţilor. Dacă în privinţa consilierilor locali incompatibilitatea acestora cu o altă funcţie publică de decizie la o entitate publică sau privată se justifică prin împiedicarea posibilităţii de a obţine unele avantaje din cea de-a doua funcţie, astfel alterându-se climatul de onestitate şi responsabilitate în care trebuie exercitată funcţia publică, în cazul consilierilor judeţeni incompatibilitatea cu funcţia de director general adjunct în cadrul unei regii autonome de interes local nu are şi nici nu poate avea vreun impact în ceea ce priveşte exercitarea cu obiectivitate, onestitate şi responsabilitate a funcţiei de consilier judeţean şi nici nu este de natură să genereze vreun avantaj. 6. Dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 sunt criticate din perspectiva sancţiunii stabilite în cazul constatării stării de incompatibilitate mai sus criticate, sancţiune ce constă în încetarea de drept a funcţiei publice şi interdicţia de a mai exercita o funcţie publică aleasă timp de 3 ani, în cazul în care contestaţia împotriva raportului de evaluare întocmit de ANI este respinsă. 7. Autoarea excepţiei consideră că această sancţiune are consecinţe extrem de grave şi, fiind singura prevăzută de lege pentru cazul de incompatibilitate expus anterior, ignoră principiul individualizării şi proporţionalităţii sancţiunii cu fapta săvârşită, ambele principii fiind componente ale principiului legalităţii. Sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât sancţiunea vizată intervine automat, fără să fie parcursă vreo procedură de individualizare nici sub aspectul duratei, nici sub aspectul sferei funcţionarilor cu privire la care operează decăderea, caracterul său ope legis fiind tranşat cu caracter obligatoriu prin Decizia nr. 69 din 9 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 8. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate. Nu se poate susţine încălcarea principiului proporţionalităţii din perspectiva art. 53 din Constituţie deoarece încetarea de drept a mandatului de ales local este o consecinţă a încălcării regimului incompatibilităţilor pentru funcţiile de demnitate publică, iar înlăturarea acestei incompatibilităţi se poate face prin stabilirea situaţiei anterioare, starea de incompatibilitate fiind un impediment în continuarea exercitării mandatului de ales local şi un viciu al actelor adoptate în această calitate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, pe de o parte, dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 6 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 7 iunie 2017, având şi în prezent următoarea redactare: "(1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: (...) d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes judeţean ori înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului judeţean sau la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă, cu excepţia reprezentanţilor în adunarea generală a acţionarilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială respectivă deţine participaţie, în cazul consilierului local, respectiv la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local, precum şi la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă, cu excepţia reprezentanţilor în adunarea generală a acţionarilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială respectivă deţine participaţie, în cazul consilierului judeţean;“." 13. Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl formează şi dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu următorul conţinut normativ: „(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.“ 14. Normele constituţionale menţionate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (5) cu referire la principiul legalităţii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, că acestea sunt criticate pentru neconstituţionalitate deoarece instituie un caz de incompatibilitate lipsit de raţiune juridică între funcţia de consilier judeţean şi cea de director general adjunct la o regie autonomă aflată în subordinea consiliului local. Întrucât cele două autorităţi publice au competenţe legale diferite, autoarea excepţiei consideră că această incompatibilitate este disproporţionată şi nu serveşte scopului Legii nr. 161/2003. 16. Curtea Constituţională observă că dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 sunt criticate în redactarea în prezent în vigoare, configurată prin articolul unic pct. 6 din Legea nr. 128/2017. Anterior acestei intervenţii legislative, art. 88 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege prevedea următoarele: „(1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: (...) d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judeţean respectiv sau la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;“. 17. În această redactare, dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 au fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea stabilind, prin Decizia nr. 91 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 25 mai 2015, şi prin Decizia nr. 495 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 24 noiembrie 2014, că acestea sunt constituţionale prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 120 şi ale art. 121 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală. În esenţă, Curtea a reţinut că textul criticat stabileşte cu claritate incompatibilităţi specifice funcţiilor de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean, consilier local sau consilier judeţean, acestea reprezentând garanţii ale exercitării funcţiei publice în condiţii de imparţialitate şi transparenţă decizională. Asemenea reglementări dau expresie voinţei legiuitorului care a apreciat că funcţiile publice care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcţiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumularea acestora ar putea duce la atingerea interesului public şi a încrederii cetăţenilor în autorităţile administraţiei publice. 18. Dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în noua redactare configurată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 128/2017, aşa cum, nici în vechea redactare, acestea nu au fost analizate prin perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în cauza de faţă. 19. Potrivit expunerii de motive ce a însoţit în procedura de legiferare actul normativ devenit ulterior adoptării Legea nr. 128/2017, aceasta a urmărit punerea în acord a prevederilor Legii nr. 161/2003 cu litera şi spiritul Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 (în prezent abrogată prin noul act normativ incident în materie - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019). În mod concret, s-a urmărit îndepărtarea acelor cazuri de incompatibilitate constatate în practică, în care primarul, consilierii locali sau consilierii judeţeni erau obligaţi, prin texte din Legea nr. 215/2001, să reprezinte unitatea administrativ-teritorială/autoritatea locală/judeţeană în cadrul unor consilii de administraţie ale regiilor autonome sau societăţi comerciale de interes local ori judeţean, după caz, ca expresie a protejării intereselor comunităţii pe care o reprezintă în cadrul acestor structuri. 20. Prin urmare, comparativ cu vechea redactare, s-a dorit ca dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) să exprime într-un mod mult mai clar şi coerent sub aspectul armonizării legislaţiei care sunt incompatibilităţile funcţiei de consilier local sau consilier judeţean faţă de, în general, diferite funcţii din cadrul unor regii autonome şi societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, determinant fiind în stabilirea acestora criteriul autorităţii publice pe care alesul local o reprezintă. Aşadar, pornind de la efectul său pozitiv, în sensul că stabileşte compatibilităţi ale alesului local valabile exclusiv în raza unităţii administrativ-teritoriale pe care acesta o reprezintă, rezultă, per a contrario, că acesta nu este compatibil să exercite respectivele funcţii în cadrul celorlalte unităţi administrativ-teritoriale. 21. Concret, consilierului local îi este permis să deţină anumite funcţii în regii autonome şi societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, de interes local, la fel cum îi este permisă calitatea de membru în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale ori la care unitatea administrativ-teritorială respectivă deţine participaţie, însă îi este interzisă deţinerea aceloraşi funcţii la regii autonome şi societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, de interes judeţean sau naţional. 22. În mod simetric, consilierului judeţean îi este interzisă implicarea în diferite funcţii în cadrul regiilor autonome şi societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, de interes local sau naţional, fiindu-i permisă participarea numai la nivel judeţean, în virtutea calităţii sale de reprezentant al comunităţii care l-a ales, în aceleaşi funcţii din cadrul unor regii autonome şi societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990 sau ca membru al consiliilor de administraţie al unor unităţi de învăţământ ori spitale de stat din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială respectivă deţine participaţie. 23. Prin urmare, dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu reglementează, după intrarea în vigoare a Legii nr. 128/2017, noi cazuri de incompatibilitate cu privire la funcţia de consilier local sau consilier judeţean, ci le reiau, practic, pe aceleaşi, însă într-o redactare mai detaliată şi adaptată legislaţiei aplicabile, în general, funcţiilor publice eligibile. Textul stabileşte în mod expres acele excepţii care, anterior acestei intervenţii legislative, puteau reprezenta situaţii de incompatibilitate generate practic de lipsa armonizării cadrului normativ în materie, reprezentând o eventuală cauză de litigii. 24. Având în vedere cele de mai sus, Curtea nu poate reţine criticile autoarei excepţiei potrivit cărora este lipsită de sens stabilirea incompatibilităţii dintre funcţia de consilier judeţean şi cea de director general adjunct la o regie autonomă aflată în subordinea unui consiliu local doar pentru că atribuţiile celor două autorităţi publice - consiliul judeţean şi consiliul local - sunt diferite, iar interesele acestora nu pot interfera. Regimul incompatibilităţilor porneşte de la premisa ideală a exclusivităţii în exercitarea unei funcţii publice eligibile, astfel încât situaţiile în care este permisă deţinerea concomitentă de către aceeaşi persoană a două funcţii publice/calităţi diferite sunt expres determinate de lege ca excepţii. Rolul fundamental al incompatibilităţilor nu este acela de a interzice desfăşurarea unor diferite activităţi sau deţinerea unor calităţi, ci de a proteja mandatul dobândit pentru exercitarea respectivei funcţii publice eligibile de orice interferenţă/influenţă de natură să pună la îndoială imparţialitatea, obiectivitatea, corectitudinea, responsabilitatea şi transparenţa în exercitarea respectivei funcţii, la rândul său aceasta servind unui interes public. Singura justificare pentru instituirea acestor excepţii constă în calitatea persoanei care exercită funcţia publică eligibilă (de consilier local sau consilier judeţean, în acest caz) de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale (locale-comunale, orăşeneşti sau judeţene), deci de reprezentare a intereselor unei anumite comunităţi, foarte clar delimitate prin raza acesteia de competenţă teritorială. 25. Prin urmare, dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 sunt constituţionale, în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză. 26. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Curtea reţine că acestea sunt criticate sub aspectul naturii ope legis a sancţiunii aplicabile în cazul constatării incompatibilităţii vizate de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în sensul că interdicţia de a ocupa timp de 3 ani orice funcţie publică eligibilă ar fi disproporţionată cu fapta săvârşită, având consecinţe deosebit de grave, şi nici nu poate fi individualizată. 27. Curtea constată că prevederile legale anterior menţionate au mai fost examinate în cadrul controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici asemănătoare, care reclamau, în esenţă, încălcarea principiului proporţionalităţii sancţiunii, parte a principiului legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi a principiului proporţionalităţii, consacrat de art. 53 alin. (2) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţie. Prin Decizia nr. 712 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 9 februarie 2022, paragraful 19, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 se integrează scopului legii, şi anume asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, şi nu vizează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, Decizia nr. 285 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, paragraful 43, sau Decizia nr. 279 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1147 din 27 noiembrie 2020, paragraful 22). 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 se impune a fi respinsă ca neîntemeiată. 29. În plus, Curtea observă că în prezenta cauză este invocată Decizia nr. 69 din 9 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 15 noiembrie 2017, prin care, potrivit susţinerilor autoarei excepţiei, ar fi fost „tranşat“ caracterul ope legis al interdicţiei de a ocupa timp de 3 ani o funcţie publică eligibilă, în sensul că această sancţiune nu poate fi individualizată, fiind, astfel, contrară principiului proporţionalităţii. 30. Or, aceste afirmaţii sunt eronate. Prin decizia menţionată, instanţa supremă a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de un tribunal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Interpretarea dispoziţiilor art. 69 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările ulterioare, în sensul de a lămuri ce fel de control poate efectua instanţa de contencios administrativ asupra ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.“ Aşadar, problema de drept analizată cu acest prilej viza starea de incompatibilitate a unui primar şi procedura constatării încetării de drept a mandatului acestuia prin ordin al prefectului, în timp ce în cauza de faţă este vorba despre starea de incompatibilitate a unui consilier judeţean. 31. Cu referire la soluţia legislativă reglementată de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, că decăderea persoanei al cărei mandat a încetat, ca urmare a încălcării normelor privind conflictul de interese sau incompatibilitatea, din dreptul de a mai ocupa anumite funcţii pentru o perioadă de 3 ani reprezintă o sancţiune ce operează automat atunci când sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, fără a fi necesar un act de autoritate prin care să se constate intervenită decăderea. Instanţa supremă a arătat că această interdicţie afectează dreptul de a fi ales, dar restrângerea este limitată în timp şi există o vădită legătură între fapta imputată şi sancţiune: „Este nerelevant faptul că încetarea de drept a mandatului şi decăderea din dreptul de a mai ocupa funcţii eligibile se aplică în mod automat pentru toate situaţiile de incompatibilitate, opţiunea legiuitorului situându-se în marja de apreciere a statului, acesta fiind în drept să considere că, ori de câte ori au fost încălcate normele privind incompatibilitatea, persoana vinovată nu mai poate fi învestită cu exerciţiul autorităţii publice o perioadă limitată de timp.“ (paragrafele 51-55). 32. Se menţionează, în acelaşi sens, Hotărârea din 21 octombrie 2014, pronunţată în Cauza Naidin împotriva României, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o interdicţie de ocupare a unei funcţii publice aplicată în mod automat tuturor persoanelor cu privire la care s-a constatat că au avut calitatea de lucrători sau colaboratori ai fostei securităţi este conformă cu Convenţia, inclusiv sub aspectul proporţionalităţii (a se vedea paragrafele 51-56 din Decizia nr. 69 din 9 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept). 33. Aşadar, dincolo de aspectele de fapt diferite în cele două speţe (cea analizată de instanţa supremă şi cea prezentă, în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate), Curtea observă, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, că atât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudenţa la care se face referire confirmă practic caracterul ope legis al sancţiunii prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 în sensul respectării principiului proporţionalităţii. Relevante în acest sens sunt chiar considerentele expuse în paragraful 49 din Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului mai sus menţionată, în care se reaminteşte că, din principiu, statele au interes legitim de a reglementa condiţiile de angajare în serviciul public şi că un stat democratic are dreptul de a impune ca funcţionarii acestuia să fie loiali principiilor constituţionale care stau la baza sa. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Simona Drăghincescu în Dosarul nr. 12.341/3/2019 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
