Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 42 din 19 ianuarie 2021  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 42 din 19 ianuarie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii" din art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 548 din 27 mai 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Ştefan Marciuc în Dosarul nr. 728/100/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 490D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită prin procedura afişării citaţiilor pe site-ul şi la sediul Curţii Constituţionale, potrivit Hotărârii acesteia nr. 13/2020 privind aplicarea procedurii de citare prin publicitate şi prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă în procedura în faţa Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2020.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 593D/2019, nr. 594D/2019, nr. 595D/2019, nr. 598D/2019, nr. 599D/2019, nr. 600D/2019, nr. 603D/2019, nr. 656D/2019, nr. 662D/2019, nr. 893D/2019, nr. 894D/2019, nr. 901D/2019, nr. 1.029D/2019, nr. 1.358D/2019, nr. 1.413D/2019, nr. 1.518D/2019 şi nr. 2.396D/2019, având ca obiect excepţii asemănătoare cu cea din Dosarul nr. 490D/2019, excepţii ridicate de Mark Ianos, Carol Gheorghe Majdik, Majer Viktor, Iulian Rusu, Grigore Furtună, Vasile Danciu, Ioan Ţunaş, Petru Tripon, Gheorghe Rău, Alexandru Raţ, Cornel Pavel, Paul Iulian Agapi, Simion Nicula, Gavrilă Şteţco, Alexandru Perşa, Mihali Timiş Gavrilă şi Vasile Marchiş în dosarele nr. 181/100/2018, nr. 176/100/2018, nr. 3.804/100/2017, nr. 690/100/2018, nr. 3.708/100/2017, nr. 701/100/2018, nr. 2.768/100/2017, nr. 688/100/2018, nr. 6.154/117/2017, nr. 141/100/2018, nr. 638/100/2018, nr. 1.417/100/2018, nr. 736/100/2018, nr. 735/100/2018, nr. 1.675/100/2018, nr. 1.178/100/2018 şi nr. 659/100/2018 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită prin procedura afişării citaţiilor pe site-ul şi la sediul Curţii Constituţionale, potrivit Hotărârii acesteia nr. 13/2020.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu această măsură.
    6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 593D/2019, nr. 594D/2019, nr. 595D/2019, nr. 598D/2019, nr. 599D/2019, nr. 600D/2019, nr. 603D/2019, nr. 656D/2019, nr. 662D/2019, nr. 893D/2019, nr. 894D/2019, nr. 901D/2019, nr. 1.029D/2019, nr. 1.358D/2019, nr. 1.413D/2019, nr. 1.518D/2019 şi nr. 2.396D/2019 la Dosarul nr. 490D/2019, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită Curţii să menţină jurisprudenţa existentă, nefiind motive care să impună modificarea acesteia. În acest sens invocă Decizia Curţii nr. 463 din 11 iulie 2019.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea civilă din 16 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 728/100/2018, prin Încheierea civilă din 12 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 181/100/2018, prin încheierile civile din 22 februarie 2019, pronunţate în dosarele nr. 176/100/2018, nr. 3.804/100/2017, nr. 690/100/2018, nr. 3.708/100/2017, nr. 701/100/2018 şi nr. 2.768/100/2017, prin încheierile civile din 7 martie 2019, pronunţate în Dosarul nr. 688/100/2018, prin Încheierea civilă din 14 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.154/117/2017, prin încheierile civile din 28 martie 2019, pronunţate în dosarele nr. 141/100/2018 şi nr. 638/100/2018, prin Încheierea civilă din 12 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.675/100/2018, precum şi prin Încheierea civilă din 16 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.178/100/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Cure de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    9. Prin Încheierea din 27 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.417/100/2018, prin Încheierea din 10 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 736/100/2018, prin Încheierea din 6 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 735/100/2018, precum şi prin Încheierea din 4 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 659/100/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.
    10. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Marciuc, Mark Ianos, Carol Gheorghe Majdik, Majer Viktor, Iulian Rusu, Grigore Furtună, Vasile Danciu, Ioan Ţunaş, Petru Tripon, Gheorghe Rău, Alexandru Raţ, Cornel Pavel, Paul Iulian Agapi, Simion Nicula, Gavrilă Şteţco, Alexandru Perşa, Mihali Timiş Gavrilă şi Vasile Marchiş în litigii având ca obiect recalcularea pensiei şi aflate în faza procesuală a apelului.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate din perspectiva încălcării art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie, se arată că art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, intrată în vigoare la 11 iulie 2015, şi-a produs efectele începând cu data de 1 ianuarie 2016. La această dată, stagiul complet de cotizare pentru deschiderea dreptului la pensie al celor care îşi desfăşoară activitatea în subteran, în unităţile miniere, cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă [art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010], avea o durată de 30 de ani, potrivit art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. Prin Legea nr. 155/2016, intrată în vigoare la data de 23 iulie 2016, durata acestuia a fost redusă la 20 de ani, nemaifiind, până la data ridicării excepţiei, modificată. Prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 s-au adus modificări art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011. Scopul adoptării acesteia a constat în stabilirea în mod concret a stagiului de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare prevăzut de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în aşa fel încât persoanele care au lucrat în condiţii identice să beneficieze la determinarea punctajului mediu anual de stagii de cotizare identice, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 263/2010. Prin interpretarea instanţei supreme date art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, se ajunge în situaţia în care, prin aceste norme cu caracter tehnic, adoptate în vederea explicitării art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, să se retroactiveze până la momentul la care acest articol a început să îşi producă efectele, respectiv 1 ianuarie 2016.
    12. Mai departe, autorii excepţiei arată că normele de aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, deşi, evident, sunt menite să expliciteze norma de drept primar, reglementează, la rândul lor, raporturi juridice. Prin urmare, nici aceste norme, în virtutea caracterului propriu-zis juridic pe care îl posedă, nu se pot aplica în mod retroactiv, aşa cum nu se poate aplica retroactiv nicio dispoziţie de drept civil. În plus, ţinând seama de data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 291/2017, respectiv 8 mai 2017, aplicarea acesteia începând cu data de la care şi-a produs efectele norma juridică primară, ar avea semnificaţia aplicării sale retroactive. În acest fel s-ar ajunge şi în situaţia, de asemenea inacceptabilă din punct de vedere juridic, ca actele juridice încheiate în temeiul normei legale, în intervalul 1 ianuarie 2016-8 mai 2017, să poată fi desfiinţate, încălcându-se, astfel, şi principiul tempus regit actum. Prin urmare, normele de aplicare nu pot modifica, completa sau deroga de la lege şi nici nu pot institui reguli suplimentare.
    13. În continuare, autorii arată că art. 16 alin. (1) din Constituţie se încalcă din cauză că, deşi intenţia legiuitorului la adoptarea Legii nr. 192/2015 a fost de „a rezolva discriminarea apărută în calculul pensiilor unor pensionari care au lucrat în condiţii speciale şi care, de-a lungul anilor, conform legii de calcul al pensiilor, au ajuns să aibă, pentru aceleaşi condiţii grele de muncă şi aceiaşi ani de cotizaţie, pensii diferite“, în fapt, prin luarea în considerare, la recalculare, a unui stagiu complet de cotizare cu durată de 30 de ani, în loc de 20 de ani, nu se atinge această finalitate. În fapt, în loc de majorarea pensiilor, s-ar ajunge la diminuarea lor. Remediul potrivit căruia, în situaţia în care prin recalculare pensia s-ar diminua, s-ar păstra cuantumul pensiei aflate în plată nu este satisfăcător, deoarece are ca efect „îngheţarea“ pensiilor, ceea ce ar afecta majorările ulterioare. Autorii apreciază că ar trebui să se ţină seama de spiritul reglementării, scopul avut în vedere la adoptarea Legii nr. 192/2015, evocat şi în nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 291/2017, în caz contrar încălcându-se art. 16 alin. (1) din Constituţie şi jurisprudenţa Curţii, în mod particular Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, care interzice aplicarea unui tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă.
    14. Cu referire la critica formulată din perspectiva art. 20 alin. (2) din Constituţie se arată că se aduce atingere art. 6 şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, trebuie să se considere că durata stagiului de cotizare avută în vedere la momentul stabilirii dreptului la pensie, în speţă 20 de ani, este un drept câştigat şi, ca atare, un bun în sensul Primului Protocol adiţional la Convenţie. Interpretarea instanţei supreme aduce insecuritate cu privire la modalitatea în care statul stabileşte drepturile la pensie. Prin stabilirea, în vederea acordării unui beneficiu printr-o nouă reglementare, respectiv Legea nr. 192/2015, a unui stagiu de cotizare cu o altă durată decât aceea avută în vedere la stabilirea dreptului la pensie, se ajunge ca, în fapt, acest beneficiu să nu fie obţinut. Luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durata de 20 de ani, potrivit principiului tempus regit actum, adică potrivit legii în vigoare la data pensionării, a fost pe deplin acceptată de către instanţa supremă prin deciziile nr. 11/2015 şi nr. 40/2008. De fiecare dată, mai susţin autorii excepţiei, când pensionarilor li s-a oferit dreptul la recalcularea pensiilor, s-a avut în vedere stagiul de cotizare de care s-a ţinut seama şi la data pensionării. La baza oricărei modificări a pensiei, ulterior stabilirii acesteia, a stat şi stă stagiul complet de cotizare, un drept care, odată câştigat prin scurgerea timpului, nu mai poate să fie înfrânt, nici legal şi nici principial. În concluzie, având în vedere că, pe de o parte, durata de 20 de ani a stagiului complet de cotizare reprezintă un bun câştigat, în sensul art. 6 din Convenţie, iar, pe de altă parte, contrar acestuia, dreptul intern stabileşte ca la recalcularea pensiilor prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 să se ţină seama de un stagiu complet de cotizare cu o durată de 30 de ani, se încalcă art. 20 alin. (2) din Constituţie.
    15. Cu referire la art. 53 din Constituţie se arată că restrângerea constă în faptul că, prin normele criticate, se suprimă posibilitatea ca, pentru viitor, pensionarii vizaţi de recalcularea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 să mai poată să beneficieze de un coeficient favorabil la eventuale recalculări, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durată de 20 de ani. Arată că la alte recalculări realizate anterior adoptării Legii nr. 192/2015 s-a ţinut seama de stagiul complet de cotizare de la data stabilirii dreptului la pensie, de 20 de ani. Restrângerea, potrivit art. 53 din Constituţie, se poate dispune doar în situaţii excepţionale, dar care nu se regăsesc în speţă. Dimpotrivă, arată autorii excepţiei, legiuitorul nu a intenţionat niciodată să modifice durata stagiului complet de cotizare avut în vedere la recalcularea pensiei, ci să elimine discriminările constând în pensii în cuantum diferit, apărute între persoanele care au muncit în subteran. Aceasta reiese cu prisosinţă, conchid autorii, nu doar din legislaţia anterioară Legii nr. 192/2015, ci şi prin prisma Legii nr. 221/2018.
    16. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarele Curţii nr. 490D/2019 şi nr. 1.413D/2019, apreciază că sunt neîntemeiate criticile raportate la art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. În schimb, apreciază că sunt întemeiate criticile raportate la art. 20 alin. (2) şi art. 53 alin. (2) din Constituţie.
    17. Astfel, instanţa arată că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are dreptul exclusiv de a modifica şi completa reglementarea în materia pensiilor. În cazul autorilor excepţiei, stagiul complet de cotizare a fost stabilit la data înscrierii la pensie, în baza Legii nr. 19/2000, care era în vigoare la această dată. Cu toate acestea, prevederile criticate tind să modifice acest stagiu, drept câştigat de către autori, numai pentru calculul unei anumite părţi din punctajul mediu anual (majorările de punctaje) luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei.
    18. Instanţa menţionează că modul de stabilire a punctajului mediu anual, a valorii punctului de pensie, a condiţiilor de includere a unor perioade în stagiul de cotizare, precum şi a altor condiţii şi criterii de calcul al pensiilor ţine de competenţa şi opţiunea exclusivă a legiuitorului, fiind norme cu caracter tehnic (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 506 din 9 aprilie 2009). Stagiul complet de cotizare al autorilor, care are o durată de 20 de ani, a fost stabilit prin lege. Ca atare, în cazul autorilor au fost respectate aceste statuări ale Curţii Constituţionale.
    19. În opinia instanţei, pensia autorilor, calculată cu luarea în considerare a acestui stagiu, cu o durată de 20 de ani, constituie un bun, în sensul pe care îl are această noţiune potrivit art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Astfel, Legea nr. 19/2000, intrată în vigoare la data de 1 aprilie 2001, a reformat radical sistemul de stabilire a pensiilor din sistemul public. Legea previzibilă, în sensul pe care această noţiune o are în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cazul persoanelor pensionate ulterior datei de 1 aprilie 2001, este legea care prevedea că stagiul complet de cotizare este cel stabilit la data înscrierii la pensie. Acest stagiu rămâne neschimbat în toată perioada în care aceste persoane sunt îndreptăţite să primească pensia din sistemul public. Prin urmare, acest stagiu complet de cotizare este un drept câştigat.
    20. Mai departe, instanţa arată că dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost preluate de Legea nr. 263/2010 cu mici modificări care, în general, priveau alte categorii de pensionari, existând deci o continuitate de 15 ani a reglementării. Face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia expresia prevăzută de lege se referă nu doar la simpla existenţă a unei reglementări, ci şi la însăşi calitatea acesteia, care trebuie să fie suficient de accesibilă şi previzibilă, în aşa fel încât oricine să poată să îşi adapteze conduita în raport cu dispoziţiile sale. Mai mult, chiar şi practica administrativă era, în această privinţă, constantă. Astfel, înseşi casele de pensii susţin că deciziile de pensionare anterior emise rămân definitive, aşa încât stagiul complet de cotizare nu mai poate fi modificat ulterior înscrierii la pensie. De asemenea, în sprijinul argumentării sale, instanţa judecătorească indică şi decizii ale instanţei supreme, respectiv decizii care privesc recursuri în interesul legii - deciziile nr. 40 din 22 septembrie 2008 şi nr. 11 din 25 mai 2015 - şi decizii care privesc dezlegarea unei chestiuni de drept - Decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017.
    21. Instanţa judecătorească apreciază că, deşi majorările de punctaj prevăzute de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 au fost acordate printr-o lege ulterioară, acestea fac parte integrantă din cuantumul pensiei autorilor şi trebuie calculate prin raportare la stagiul complet de cotizare stabilit prin decizia de înscriere la pensia rămasă definitivă.
    22. Cu referire la art. 53 din Constituţie, instanţa susţine că dreptul fundamental la pensie trebuie să fie ocrotit de către legiuitor şi instanţele judecătoreşti, fără ca, prin exercitarea prerogativei de a stabili politica în domeniul asigurărilor sociale, legiuitorul să impună o sarcină excesivă pensionarului. În plus, legiuitorul poate reglementa în concret modul de acordare a drepturilor la pensie numai prin legi accesibile şi previzibile şi numai dacă măsurile sunt necesare într-o societate democratică.
    23. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în celelalte dosare ale Curţii, apreciază că excepţia este neîntemeiată.
    24. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    25. Avocatul Poporului apreciază că nu sunt încălcate prevederile art. 15, 16 şi 53 din Constituţie. Astfel, se arată că, având rang constituţional, principiul neretroactivităţii legii civile are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, şi semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situaţiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situaţiilor juridice trecute. Acesta este principalul motiv pentru care prevederile Legii nr. 192/2015 nu se aplică situaţiilor consumate, iar, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice viitoare, actelor, faptelor şi situaţiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum şi efectelor viitoare ale unor situaţii juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi.
    26. Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi înseamnă că o situaţie juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei, potrivit principiului tempus regit actum.
    27. În plus, principiul neretroactivităţii legii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia. Singura excepţie pe care o îngăduie norma constituţională priveşte legea penală sau contravenţională mai favorabilă. În sensul celor de mai sus sunt menţionate deciziile nr. 755 din 16 decembrie 2014 şi nr. 90 din 1 iunie 1999.
    28. Plecând de la principiul neretroactivităţii legii, Avocatul Poporului arată că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.
    29. Respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, tratament juridic care nu poate fi decât diferit la situaţii distincte (deciziile nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010 şi nr. 381 din 30 septembrie 2004).
    30. Pe lângă cele menţionate, este important a se avea în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie, dreptul cetăţenilor la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se exercită în condiţiile legii. Ca atare, legiuitorul are libertatea de opţiune în reglementarea condiţiilor şi a criteriilor de acordare a pensiei, a modului de calcul şi de plată a acesteia, precum şi a procedurii de solicitare, de stabilire a pensiei şi de exercitare a contestaţiilor.
    31. Intră în puterea Parlamentului, ca „unică autoritate legiuitoare a ţării“, dreptul de a stabili categoriile de pensionari, precum şi dispoziţiile legale aplicabile fiecărei categorii în parte, în funcţie de situaţia juridică în care se află. Atât modificarea conţinutului unor norme juridice, ca fază de legiferare, cât şi aprecierea necesităţii adoptării unor acte normative noi sau completării normelor juridice deja existente sunt de competenţa exclusivă a Parlamentului. Pentru aceste motive, criticile aduse asupra neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, în raport cu art. 16 din Constituţie, nu sunt întemeiate.
    32. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    33. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    34. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşa cum reiese din motivarea excepţiei, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 6 decembrie 2018. Art. 169^1 a fost introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.“
    35. Potrivit Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010.
    36. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) teza întâi privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    37. Examinând excepţia de neconstituţionalitate cu referire la critica raportată la art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Curtea reţine, în prealabil, că legiuitorul, prin adoptarea Legii nr. 192/2015, exercitându-şi prerogativa suverană şi legitimă din punct de vedere constituţional de a conduce politica socială, financiară şi bugetară a statului, a decis să ofere unei anumite categorii de pensionari, delimitată în art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, beneficiul creşterii punctajului mediu anual, refuzat, anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, din cauza faptului că, la pensionare, beneficiaseră deja de un stagiu complet de cotizare cu durată redusă. Legiuitorul a decis ca acest beneficiu să fie acordat doar pentru viitor, adică începând cu data de 1 ianuarie 2016. Astfel, potrivit art. 169^1 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, „Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1)-(5) se cuvin şi se plătesc începând cu data de 1 ianuarie 2016“. Aşa cum legiuitorul nu este ţinut de nicio prevedere constituţională să acorde sau să nu acorde beneficii anumitor categorii de pensionari, ci doar ca, în temeiul art. 16 alin. (1) din Constituţie, odată ce a decis acordarea beneficiilor, aceasta să se realizeze în mod nediscriminatoriu, nu există nicio constrângere constituţională care să îi impună momentul de la care să acorde beneficiul. Evident, momentul de la care se cuvine beneficiul creşterii punctajului mediu anual prezintă un interes deosebit pentru titularii acestuia, întrucât în funcţie de legea aflată în vigoare la acel moment este determinat cuantumul acestor beneficii. În mod corelativ, este un element esenţial şi pentru stat, deoarece afectează în mod nemijlocit cantitatea resurselor pe care la va aloca în acest scop. Or, dacă legiuitorul a optat să ofere creşterea punctajului anual începând cu 1 ianuarie 2016, este cât se poate de firească soluţia potrivit căreia legea (de drept material) care va fi luată în considerare la recalcularea prin care se valorifică respectiva creştere să fie cea în vigoare la data recalculării pensiei, adică 1 ianuarie 2016, aşa cum a statuat şi instanţa supremă în decizia criticată de către autorii prezentei excepţii.
    38. Interpretarea instanţei supreme criticată de către autorii excepţiei nu face posibilă aplicarea retroactivă a normelor criticate. În realitate, autorii excepţiei nu ţin seama de diferenţa dintre, pe de o parte, norma de drept material care reglementează durata stagiului complet de cotizare şi, pe de altă parte, norma care, neavând ea însăşi caracter de normă de drept material, stabileşte norma de drept material de care se va ţine seama la recalcularea pensiilor prevăzută de Legea nr. 192/2015. În mod concret, norma de drept material este conţinută în art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 care, în forma în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, stipula că durata stagiului complet de cotizare necesar pentru deschiderea drepturilor de pensie ale categoriei de pensionari din care fac parte autorii excepţiei era de 30 de ani. În schimb, norma conţinută în art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, aşa cum a fost interpretată de instanţa supremă, şi care prevede că recalcularea pensiilor se va realiza potrivit legii în vigoare la data recalculării pensiei, doar stabileşte legea materială referitoare la durata stagiului complet de cotizare de care se va ţine seama la recalculare. În mod concret, instanţa supremă a stabilit că legea materială de care se va ţine seama la recalculare este Legea nr. 263/2010, în forma acesteia în vigoare la data recalculării, respectiv 1 ianuarie 2016. Dispoziţia relevantă din Legea nr. 263/2010 care este aplicabilă în cazul categoriei de pensionari din care fac parte şi autorii excepţiei este conţinută în art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. Cu alte cuvinte, în cazul autorilor excepţiei, efectul deciziei criticate a instanţei supreme este acela că la recalcularea pensiilor se va ţine seama de legea materială în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, care prevedea o durată de 30 de ani a stagiului complet de cotizare.
    39. Curtea reţine că norma de drept material a fost modificată prin Legea nr. 155/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 20 iulie 2016, dispunându-se că „Stagiul complet de cotizare este de 20 de ani pentru persoanele care au realizat cel puţin 20 de ani în locuri de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a) din lege [...]“. De asemenea, Curtea reţine că, ulterior acestei modificări a normei de drept material, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017. Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 a fost adoptată pentru punerea în aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 şi a dispus, printre altele, că recalcularea pensiilor se va realiza ţinându-se seama de Legea nr. 263/2010, în forma în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate [a se vedea art. 134 alin. (8) din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, introdus prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017]. Cu alte cuvinte, în privinţa autorilor excepţiei, potrivit acestui act normativ, ar fi trebuit să se ţină seama de art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, adică de un stagiu de cotizare cu durata de 30 de ani, şi nu de 20 de ani, aşa cum prevedea acest articol ulterior modificării operate de Legea nr. 155/2016.
    40. Autorii consideră că se încalcă art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie din cauza faptului că, ulterior modificării conţinutului legii materiale (operate prin Legea nr. 155/2016), Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 „reactivează“ legea materială în conţinutul său anterior intrării în vigoare a Legii nr. 155/2016. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine, în prealabil, că această critică tinde să pună în discuţie conformitatea cu Constituţia a unei hotărâri de Guvern care, potrivit unei jurisprudenţe constante a jurisdicţiei constituţionale, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 474 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 30 octombrie 2014). În al doilea rând, chiar şi dacă s-ar aprecia că autorii nu pun în discuţie, propriu-zis, conformitatea cu Constituţia a Hotărârii Guvernului nr. 291/2017, datorită faptului că un astfel de act normativ nu ar face decât să expliciteze norma juridică primară, respectiv art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, şi că, în fapt, aceştia susţin că acest din urmă articol este retroactiv, Curtea reţine caracterul neîntemeiat al unei astfel de critici. Astfel, Legea nr. 192/2015, intrată în vigoare la data de 11 iulie 2015, şi-a produs efectele, potrivit art. 169^1 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2016. Or, la acea dată erau în vigoare dispoziţiile de drept material aplicabile categoriei de pensionari din care fac parte şi autorii prezentei excepţii şi care prevedeau o durată a stagiului complet de cotizare de 30 de ani. Modificarea acestei durate la 20 de ani, de care doresc să se prevaleze autorii excepţiei, a survenit ulterior, prin Legea nr. 155/2016, intrată în vigoare la data de 23 iulie 2016. Prin urmare, într-o atare situaţie nu se încalcă art. 15 alin. (2) teza a doua din Constituţie.
    41. În plus, şi independent de cele anterior reţinute, Curtea reiterează cele statuate în paragraful 69 al Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care instanţa supremă a stabilit că normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanţă cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziţia din lege.
    42. În continuare, cu referire la critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea observă că autorii apreciază că există o discrepanţă între voinţa legiuitorului şi conţinutul normativ al prevederilor criticate, în interpretarea dată acestora de către instanţa supremă prin Decizia nr. 69/2018. Curtea reţine, în acest context, că prin adoptarea Legii nr. 192/2015 legiuitorul şi-a dorit să ofere pensionarilor care au lucrat în alte condiţii decât cele normale beneficiul creşterii punctajului anual, refuzat anterior pentru intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015. Motivul refuzului a constat în faptul că legiuitorul a considerat că împrejurarea desfăşurării activităţii în alte condiţii decât cele normale fusese deja valorificată prin calcularea iniţială a pensiilor prin raportare la un stagiu complet de cotizare cu durată redusă. În schimb, în acest interval, beneficiul a fost acordat pensionarilor care au lucrat în condiţii de muncă altele decât cele obişnuite şi a căror pensie a fost stabilită prin raportare la un stagiu complet de cotizare fără durată redusă.
    43. Dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea instanţei supreme, nu creează nicio discriminare în interiorul categoriei de pensionari care beneficiază pentru prima oară de creşterea punctajului anual, câtă vreme ele se aplică tuturor, în aceleaşi condiţii. Întregul conţinut normativ al Legii nr. 192/2015 este în consonanţă cu intenţia anunţată de a repara dezechilibrele cu privire la cuantumul pensiilor acelor pensionari care au lucrat în condiţii de muncă altele decât cele normale. Legiuitorul a intenţionat ca toţi pensionarii care au lucrat în asemenea condiţii, indiferent de durata stagiului de cotizare care li s-a luat în considerare la stabilirea pensiilor, să poată, în principiu, valorifica beneficiul creşterii punctajelor anuale. Ceea ce nu a avut în vedere, însă, legiuitorul a fost o mărire necondiţionată a pensiilor celor care, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, nu beneficiaseră de creşterea punctajelor, mărire asigurată prin valorificarea, la recalculare, atât a stagiilor complete de cotizare cu durată redusă, de care s-a ţinut seama la stabilirea pensiilor, aşa cum şi-ar fi dorit autorii prezentei excepţii, cât şi a creşterii punctajelor anuale. Curtea reţine că legiuitorul şi-a realizat, contrar susţinerii autorilor excepţiei, obiectivul egalizării pensiilor prin acordarea beneficiului creşterii punctajului anual tuturor pensionarilor care au lucrat în condiţii de muncă altele decât cele normale. Faptul că durata stagiului complet de cotizare luată în considerare la recalcularea pensiilor, în vederea atingerii acestui deziderat, nu este aceeaşi cu cea a stagiului complet de cotizare la data pensionării nu conduce la concluzia că legiuitorul a acţionat în mod contrar scopului şi intenţiei anunţate.
    44. Cu referire la critica formulată prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că atât jurisdicţia constituţională din România, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că, prin plata către stat, cu titlul obligatoriu, a unor contribuţii de natura asigurărilor sociale, cei care au realizat-o şi-au câştigat dreptul corelativ ca, ulterior, la deschiderea dreptului la pensie, să beneficieze de o pensie, o prestaţie din partea statului. Cu toate acestea, ambele jurisdicţii, în mod constant, au statuat şi că nici Constituţia şi nici Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează dreptul la pensie într-un anumit cuantum. Mai mult, potrivit jurisprudenţei consacrate a Curţii Constituţionale, statul are dreptul ca, în funcţie de resursele financiare, să configureze condiţiile acordării pensiilor.
    45. Având ca premisă aceste considerente, Curtea reţine că recalcularea vizată de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 este distinctă de situaţia reglementată de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia“. Diferenţa dintre cele două tipuri de recalculări constă în faptul că recalcularea prevăzută de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 vizează situaţia în care, la momentul stabilirii pensiei, au existat venituri care ar fi trebuit să fie luate în considerare, dar care, în fapt, nu au fost valorificate, ceea ce a condus la modificarea drepturilor de pensie. În schimb, recalcularea vizată de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la valorificarea unor venituri/stagii de cotizare/perioade asimilate etc. care ar fi trebuit, la momentul stabilirii pensiilor care se recalculează, să fie valorificate, dar, în fapt, nu au fost valorificate. Această recalculare reprezintă procedeul tehnic, mijlocul prin care legiuitorul implementează politica de a acorda pensionarilor care au lucrat în grupe superioare de muncă şi/sau condiţii deosebite/speciale o majorare de punctaj anual, în compensarea acestei condiţii în mod obiectiv defavorizante.
    46. Această deosebire structurală dintre cele două tipuri de recalculări se reflectă pe deplin în Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011. Astfel, în mod firesc, cu privire la recalcularea obişnuită, vizată de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, art. 134 alin. (3) din Norme prevede că „La recalcularea pensiilor pentru limită de vârstă, stabilite potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a legii, se utilizează stagiul complet de cotizare avut în vedere la stabilirea pensiei“. Această soluţie este întru totul justificată, având în vedere că veniturile care se vor reflecta, în urma recalculării, în cuantumul pensiei ar fi trebuit să fie valorificate la momentul stabilirii acesteia. Dacă, în fapt, s-ar fi petrecut acest lucru, stagiul complet de cotizare de care s-ar fi ţinut seama ar fi fost, evident, cel prevăzut de legea în vigoare la data stabilirii drepturilor.
    47. În mod corelativ, cu referire la recalcularea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, art. 134 alin. (8) din Norme, introdus prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, prevede că „Prin excepţie de la prevederile alin. (3), la recalcularea pensiilor, conform prevederilor art. 169^1 din lege, se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate, corespunzătoare fiecărei situaţii, respectiv: a) stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 5 la lege; b) stagiile complete de cotizare prevăzute la art. 56 şi 57 din lege; c) stagiile complete de cotizare prevăzute la art. 58 şi 59 din lege“. Evident că şi o asemenea opţiune este cu totul îndreptăţită, de vreme ce nu se valorifică venituri care ar fi trebuit să fie recunoscute în trecut, la momentul stabilirii pensiei, ci este vorba despre opţiunea legiuitorului de a acorda, pentru viitor, un beneficiu unei anumite categorii de pensionari. Astfel, potrivit art. 169^1 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, „Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1)-(5) se cuvin şi se plătesc începând cu data de 1 ianuarie 2016“. Cu alte cuvinte, dacă legiuitorul a intenţionat ca beneficiul creşterii punctajului anual să se acorde pentru viitor, este cât se poate de firesc ca şi stagiul de cotizare avut în vedere la recalcularea pensiilor astfel „gratificate“ să fie cel prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, aşa cum a statuat instanţa supremă prin Decizia nr. 69/2018, criticată de către autorii excepţiei.
    48. Cu referire la critica formulată prin raportare la art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că, ţinând seama de garanţia prevăzută de art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia „În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţin punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“, dispoziţiile criticate nu operează o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la pensie al autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, ci, în realitate, consacră dispoziţii favorabile acestora, chiar şi în situaţia în care pensia, ulterior recalculării, nu va avea un cuantum mai mare. Aceasta pentru că Legea nr. 192/2015 le-a oferit destinatarilor săi şansa, refuzată anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, să valorifice, prin recalculare, şi creşterea punctajelor anuale, nu doar o durată redusă a stagiului complet de cotizare (la deschiderea dreptului), chiar dacă nu în mod cumulat.
    49. În final, Curtea reţine că, ţinând seama de faptul că, în urma procesului de recalculare prevăzută de Legea nr. 192/2015, pensionarii în niciun caz nu vor avea pensiile diminuate, nu este nevoie să aprecieze în ce măsură este incident art. 20 alin. (2) din Constituţie, a cărui ipoteză de reglementare o reprezintă existenţa unor neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne. Prin urmare, constată că este neîntemeiată şi critica raportată la art. 20 alin. (2) din Constituţie.
    50. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan Marciuc, Mark Ianos, Carol Gheorghe Majdik, Majer Viktor, Iulian Rusu, Grigore Furtună, Vasile Danciu, Ioan Ţunaş, Petru Tripon, Gheorghe Rău, Alexandru Raţ, Cornel Pavel, Paul Iulian Agapi, Simion Nicula, Gavrilă Şteţco, Alexandru Perşa, Mihali Timiş Gavrilă şi Vasile Marchiş în dosarele nr. 728/100/2018, nr. 181/100/2018, nr. 176/100/2018, nr. 3.804/100/2017, nr. 690/100/2018, nr. 3.708/100/2017, nr. 701/100/2018, nr. 2.768/100/2017, nr. 688/100/2018, nr. 6.154/117/2017, nr. 141/100/2018, nr. 638/100/2018, nr. 1.417/100/2018, nr. 736/100/2018, nr. 735/100/2018, nr. 1.675/100/2018, nr. 1.178/100/2018 şi nr. 659/100/2018 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016