Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 415 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4)-(6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 415 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4)-(6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 179 din 9 martie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4)-(6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Mircea Lodromăneanu în Dosarul nr. 2.227/85/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 124D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. Curtea ia act de cererea depusă.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, spre exemplu, Decizia nr. 861 din 17 decembrie 2019, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că procedura comunicării actelor administrativ fiscale prin publicitate este una subsidiară de informare a contribuabilului, iar dacă procedura de comunicare s-a efectuat cu încălcarea legii, instanţa judecătorească are posibilitatea să constate această împrejurare. De altfel, regula este comunicarea actelor respective potrivit art. 47 alin. (2) sau (3) din Legea nr. 207/2015, iar excepţia o constituie comunicarea prin publicitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Decizia nr. 1.207 din 18 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.227/85/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4)-(6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Mircea Lodromăneanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat în contextul unui litigiu în care se solicită anularea deciziei de impunere anuală pentru stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 47 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 207/2015, referitoare la comunicarea actelor de procedură fiscală, sunt neconstituţionale, deoarece lasă la aprecierea subiectivă a organelor fiscale ce anume înseamnă imposibilitate de comunicare, astfel că, în practică, există o tendinţă generalizată de trimitere a actului administrativ fiscal o singură dată prin poştă, cu confirmare de primire, deşi corespondenţa (plicul) se întoarce la expeditor cu menţiunea poştei: avizat, reavizat, expirat termen de păstrare. Astfel, există situaţii în care este confirmat domiciliul destinatarului/contribuabilului, dar căruia nu i-a fost livrată corespondenţa din diferite motive (lipsa temporară a destinatarului de la domiciliu - concediu de odihnă, probleme medicale etc., rătăcirea/pierderea avizării) şi, cu toate acestea, organele fiscale consideră ca fiind o imposibilitate de comunicare a actului administrativ fiscal şi procedează la comunicarea acestuia prin publicitate. Or, o astfel de interpretare afectează accesul liber la justiţie al contribuabilului, în ceea ce priveşte posibilitatea acestuia de a contesta existenţa sau cuantumul obligaţiei fiscale. De asemenea, dispoziţiile art. 47 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 încalcă dreptul la apărare, întrucât anunţul şi comunicarea prin publicitate conţin prea puţine elemente, iar printre acestea nu se regăsesc şi informaţii cu privire la suma pentru care a fost emis actul administrativ fiscal sau ce tip de obligaţie fiscală reprezintă, aspecte care să permită contribuabilului o apreciere cât mai aproape de realitatea întinderii obligaţiei fiscale şi să asigure dreptul acestuia la informare în mod complet şi concret şi să nu fie pus în imposibilitatea de a-l contesta.
    7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii, reguli de procedură. Textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei, având în vedere că acesta reglementează doar o modalitate ultimă şi subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită numai în cazul în care celelalte modalităţi de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, aspect ce ţine de aplicarea şi interpretarea legii, instanţa judecătorească având competenţa să stabilească dacă la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal s-au respectat prevederile legale în materie.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 47 alin. (4)-(6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015. Dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 207/2015 au fost modificate şi completate, succesiv, prin mai multe acte normative. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum şi motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, contextul legislativ în care aceasta a fost invocată şi soluţia legislativă pusă în discuţie de către instanţa judecătorească, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 47 alin. (4)-(6) din Legea nr. 207/2015 în următoarea redactare:
    "(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(5) Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afişarea unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, după cum urmează:
    a) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a A.N.A.F.;
    b) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective.
(6) Anunţul prevăzut la alin. (5) se menţine afişat cel puţin 60 de zile de la data publicării acestuia şi conţine următoarele elemente:
    a) numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului/ plătitorului;
    b) domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
    c) denumirea, numărul şi data emiterii actului administrativ fiscal."

    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, având în vedere conţinutul motivării excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine şi dispoziţiile constituţionale ale art. 31 - Dreptul la informaţie.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 861 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 29 mai 2020, paragrafele 26-28, Curtea a reţinut că, potrivit art. 1 pct. 1 din Legea nr. 207/2015, actul administrativ fiscal reprezintă actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, pentru stabilirea unei situaţii individuale şi în scopul de a produce efecte juridice faţă de cel căruia îi este adresat. Actul administrativ fiscal este acea formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice, care constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă de a da naştere, a modifica şi a stinge drepturi şi obligaţii, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanţelor judecătoreşti. Această manifestare unilaterală de voinţă, chiar dacă apare în contextul realizării puterii publice, presupune asigurarea unui echilibru ce implică respectarea intereselor private legitime, a drepturilor conferite de lege destinatarului actului administrativ fiscal, precum şi asigurarea condiţiilor necesare exercitării de către instanţele judecătoreşti a controlului de legalitate a actului administrativ. În acest context, natura unilaterală a actului administrativ fiscal are ca rezultantă reglementarea condiţiilor de emitere, comunicare, precum şi a modalităţilor de asigurare a opozabilităţii acestuia.
    14. Astfel, comunicarea actului administrativ fiscal către destinatarul său (contribuabilul/plătitorul căruia îi este destinat) reprezintă o garanţie importantă împotriva arbitrarului şi, totodată, cea mai eficientă modalitate de aducere la cunoştinţă a conţinutului raportului juridic fiscal care ia naştere ca urmare a emiterii acestui act. Comunicarea actului administrativ fiscal are importanţă şi cu privire la efectele juridice produse de acesta, actul administrativ fiscal producând efecte juridice faţă de destinatarul său doar din momentul în care îi este comunicat în mod legal. Prin urmare, comunicarea actului administrativ fiscal reprezintă o condiţie preliminară pentru opozabilitate, respectiv pentru a determina data de la care actul administrativ fiscal poate produce efecte pentru contribuabil. Aşa cum este şi firesc, regula o constituie comunicarea actului administrativ fiscal către contribuabilul/plătitorul căruia îi este destinat. În acest fel se asigură cunoaşterea nemijlocită de către partea din raportul juridic fiscal a conţinutului raportului juridic născut ca urmare a emiterii actului administrativ fiscal. În acest sens sunt şi prevederile art. 48 din Legea nr. 207/2015, care prevăd că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menţionată în acesta, potrivit legii. Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 din actul normativ precitat nu este opozabil contribuabilului/plătitorului şi nu produce niciun efect juridic.
    15. Modalităţile de efectuare a comunicării actului administrativ fiscal sunt reglementate în cuprinsul art. 47 din Legea nr. 207/2015, dar ele nu sunt alternative, organul fiscal neavând posibilitatea să o aleagă pe cea care i se pare mai convenabilă, ci trebuie urmată, gradual, o ierarhie a acestora, astfel cum aceasta este dată de cadrul legislativ aflat în vigoare într-un anumit context dat. Astfel, modalităţile de comunicare a actului administrativ fiscal consacrate de Legea nr. 207/2015, în evoluţia sa legislativă, sunt: comunicarea directă, care presupune înmânarea directă a actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie către contribuabil/plătitor sau către împuternicitul acestuia, sub semnătură de primire; comunicarea prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori al împuternicitului acestuia, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; comunicarea actului administrativ fiscal emis în formă electronică, prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, şi comunicarea prin publicitate. În cazul actelor administrative fiscale emise în formă electronică, legiuitorul a prevăzut că acestea se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare (a se vedea Decizia nr. 885 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 1 aprilie 2021, paragraful 14, şi Decizia nr. 861 din 17 decembrie 2019, precitată, paragrafele 31-34).
    16. În ceea ce priveşte comunicarea prin poştă cu confirmare de primire, modalitate asupra căreia autorul excepţiei de neconstituţionalitate cu precădere formulează critici, Curtea reţine că prin Decizia nr. 74 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 15 iulie 2025, paragraful 20, instanţa de contencios constituţional a arătat că particularitatea acestei proceduri constă în predarea către expeditor a dovezii privind predarea trimiterii poştale înregistrate, confirmată în scris de destinatar, astfel cum rezultă din pct. 1.1.f) din anexa nr. 1 - Regimul de autorizare generală pentru furnizarea serviciilor poştale la Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 313/2017 privind regimul de autorizare generală pentru furnizarea serviciilor poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 20 aprilie 2017, în vigoare la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit pct. 3.10.2 din anexa nr. 1 la decizia menţionată, predarea trimiterii poştale care face obiectul serviciului confirmare de primire se realizează numai în una dintre următoarele modalităţi: a) la adresa indicată de expeditor, personal către destinatar sau către persoana autorizată să primească trimiterea poştală; b) la punctul de contact deservit de personal, personal către destinatar sau către persoana autorizată să primească trimiterea poştală, după transmiterea prealabilă a unui aviz care să anunţe sosirea trimiterii poştale. Faţă de această împrejurare, Curtea nu a reţinut criticile de neconstituţionalitate potrivit cărora comunicarea actelor administrativ fiscale prin poştă nu asigură faptul că acestea vor ajunge la destinatar, deoarece modalitatea de comunicare arătată mai sus este în măsură să asigure faptul că actul administrativ fiscal a fost comunicat destinatarului său, care a şi luat cunoştinţă despre acesta. Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, iar celelalte nemulţumiri şi aspecte învederate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate legate de comunicarea respectivă sunt de aplicarea legii în concret, chestiuni ce nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale.
    17. Comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate reprezintă o modalitate ultimă şi subsidiară de înştiinţare, folosită doar în cazul în care celelalte procedee de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, însă acest aspect ţine de aplicarea şi interpretarea legii. Numai instanţa de judecată este cea competentă să stabilească dacă la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal s-au respectat condiţiile prevăzute de Codului de procedură fiscală (Decizia nr. 885 din 15 decembrie 2020, precitată, paragraful 16, Decizia nr. 861 din 17 decembrie 2019, paragraful 37, şi Decizia nr. 443 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2014).
    18. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 47 alin. (4)(6) din Legea nr. 207/2015 nu încălcă art. 21 şi art. 24 din Constituţie, întrucât, în situaţia nerespectării de către organele fiscale a ordinii modalităţilor de comunicare a actelor administrative fiscale, acestea utilizând direct comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal, persoana interesată are posibilitatea să se adreseze instanţelor judecătoreşti, context în care poate combate procedura respectivă şi îşi poate realiza apărările pe care le consideră necesare, potrivit legii.
    19. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile art. 47 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 sunt neconstituţionale ca urmare a faptului că anunţul şi comunicarea prin publicitate nu conţin informaţii cu privire la suma pentru care a fost emis actul administrativ fiscal sau ce tip de obligaţie reprezintă, elemente a căror lipsă nu asigură dreptul la informare şi, prin urmare, şi dreptul la apărare al contribuabilului, Curtea observă că nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a principiilor constituţionale nici din această perspectivă. Lipsa elementelor învederate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu impietează asupra dreptului la apărare, având în vedere că Legea nr. 207/2015 prevede mecanismele privind contestarea actelor administrativ fiscale şi accesul neîngrădit la justiţie, potrivit legii, context în care, astfel cum deja s-a arătat mai sus, contribuabilul poate utiliza dreptul la apărare.
    20. În ceea ce priveşte art. 31 din Constituţie, acesta prevede dreptul la informaţie, respectiv consacră dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit la orice informaţie de interes public şi obligaţia corelativă a autorităţilor publice, potrivit competenţelor ce le revin, de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice. Aşadar, dreptul la informaţie consacrat de art. 31 din Constituţie se referă numai la informaţiile de interes public, iar în acest sens, la nivel infraconstituţional, art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, stabileşte că prin „informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 71 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 7 mai 2019, paragraful 15). Legile sunt publicate, potrivit art. 78 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul acestora, astfel cum este şi cazul Legii nr. 207/2015.
    21. Dispoziţiile art. 52 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză, întrucât prevederile criticate sunt norme de procedură care stabilesc modalităţile de comunicare a actului administrativ-fiscal şi nu reglementează cu privire la aspecte care se circumscriu sensului dat de textul constituţional, respectiv cu privire la dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
    22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mircea Lodromăneanu în Dosarul nr. 2.227/85/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 47 alin. (4)-(6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 415 din 14 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016