Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Gabriel Mustaţă, Victor Văduva, Constantina-Monica Turcu, Maria Timoaşcă, Anca-Ramona Pârleţeanu, Alina-Gabriela Jurubiţă, Carmen Duţă, Mihaela Cristina Grădinariu şi Claudia Bojin în Dosarul nr. 826/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 2.884D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că, la dosar, unul dintre autorii excepţiei, Gabriel Mustaţă, a transmis concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.474D/2016, nr. 653D/2017, nr. 889D/2017 şi nr. 1.313D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de Luisa Emanuela Dragomir şi Constantin Dehenea, de Florina Izabela Cîrstea, Virgil-Marius Ungureanu şi Maria Timoaşcă, de Mihaela Lavinia Cîrciumaru şi de Roxana Andriescu în dosarele nr. 2.562/1/2016, nr. 2.571/1/2016, nr. 2.568/1/2016 şi nr. 2.570/1/2016 (conexat la Dosarul nr. 2.563/1/2016) ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. 7. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 3.474D/2016, nr. 653D/2017, nr. 889D/2017 şi nr. 1.313D/2017 la Dosarul nr. 2.884D/2016, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că principiul nediscriminării semnifică aplicarea unui tratament juridic identic persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, or autorii excepţiei invocă încălcarea acestuia prin raportare la alte categorii profesionale, motiv pentru care nu se poate reţine critica referitoare la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie. Precizează că, prin Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, Curtea a analizat prevederile criticate prin prisma unor consideraţii similare, constatând conformitatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin încheierile din 25 octombrie 2016, 10 noiembrie 2016, 17 ianuarie 2017, 14 februarie 2017 şi 26 ianuarie 2017, pronunţate în dosarele nr. 826/1/2016, nr. 2.562/1/2016, nr. 2.571/1/2016, nr. 2.568/1/2016 şi nr. 2.570/1/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Gabriel Mustaţă, Victor Văduva, Constantina-Monica Turcu, Maria Timoaşcă, Anca-Ramona Pârleţeanu, Alina-Gabriela Jurubiţă, Carmen Duţă, Mihaela Cristina Grădinariu şi Claudia Bojin, de Luisa Emanuela Dragomir şi Constantin Dehenea, de Florina Izabela Cîrstea, Virgil-Marius Ungureanu şi Maria Timoaşcă, de Mihaela Lavinia Cîrciumaru şi, respectiv, de Roxana Andriescu, în cauze având ca obiect anularea art. 1 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 42/2016 prin care a fost aprobat numărul de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor pentru anul 2016, anularea art. 2 şi art. 3 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92/2016 prin care este aprobată scoaterea la concurs a unui anumit număr de locuri pentru promovarea pe loc, anularea Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 420/2016, nr. 494/2016 şi nr. 585/2016 de validare a examenului, de stabilire a anexei cuprinzând judecătorii pentru care s-a dispus promovarea pe loc şi, respectiv, de respingere a contestaţiilor autorilor excepţiei privind recunoaşterea gradului profesional de curte de apel, precum şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la promovarea pe loc a autorilor excepţiei de neconstituţionalitate. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că, spre deosebire de alte categorii profesionale, magistraţii sunt supuşi unei discriminări indirecte, al cărei efect este reprezentat de restrângerea exercitării în condiţii de egalitate cu celelalte categorii profesionale a drepturilor în domeniul muncii, cu impact economic evident. Prin urmare, limitarea posibilităţii judecătorilor de a promova pe loc în funcţii de execuţie faţă de alte categorii profesionale din afara sistemului judiciar şi chiar faţă de categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, din cadrul sistemului judiciar, duce la concluzia potrivit căreia magistraţii reprezintă o categorie defavorizată, în accepţiunea art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000. 11. Se arată că orice restricţie sau diferenţă de tratament trebuie să fie justificată printr-un scop obiectiv şi prin demonstrarea respectivei restricţii în lipsa unei alternative nondiscriminatorii. Or, tocmai în cauza de faţă magistraţii sunt împiedicaţi să promoveze în condiţii asemănătoare celorlalte categorii profesionale pe considerente ce ţin de politica bugetară, mai exact constrângerile referitoare la alocarea fondurilor pentru plata drepturilor salariale. Astfel, art. 45 din lege îngrădeşte, în mod nejustificat, dreptul judecătorilor şi procurorilor de evoluţie profesională, respectiv „de obţinere a unor grade de jurisdicţie superioare“. Rezultă că există o discriminare de jure ce constă în a trata diferit două categorii de persoane sau situaţii, atunci când nu există nicio distincţie relevantă. 12. Se mai arată că măsura impusă cu privire la stabilirea unui anumit număr de locuri pentru a obţine gradul profesional superior nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, ceea ce contravine art. 53 din Constituţie. Se apreciază că este limitat excesiv numărul de locuri pentru promovare raportat la numărul de candidaţi înscrişi, aducându-se, astfel, atingere însăşi existenţei dreptului de a promova. Stabilirea unei anumite medii pentru a promova este suficientă şi proporţională cu scopul urmărit prin organizarea unui concurs de promovare pe loc. Condiţiile existenţei unui anumit număr de locuri vacante în sistem se impune numai în situaţia promovării efective, iar posibilitatea unui transfer ulterior nu dă naştere unui drept, ci reprezintă doar o vocaţie, în condiţiile în care, pe de o parte, nu există vreo dispoziţie legală care să impună magistratului care a obţinut gradul profesional superior să se transfere la instanţa ierarhic superioară, iar, pe de altă parte, în situaţia în care magistratul optează pentru transfer, analiza cererii sale implică analiza mai multor criterii, inclusiv situaţia locurilor vacante existente la momentul cererii de transfer. 13. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se menţionează că textul criticat este în acord cu art. 125 alin. (2) din Constituţie, în conformitate cu care promovarea judecătorilor este de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice. Constituţia lasă legiuitorului competenţa de a stabili condiţiile şi modalităţile în care se realizează promovarea. În ceea ce priveşte promovarea pe loc, opţiunea legală a fost pentru instituirea unui concurs pe un număr limitat de locuri, având în vedere şi considerente de ordin bugetar, fără ca o astfel de opţiune să aducă atingere vreunei prevederi constituţionale. Cu privire la invocarea principiului nediscriminării în raport cu alte categorii profesionale, se arată că, în privinţa personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, promovarea se face în modalităţi similare judecătorilor/procurorilor, dar în cazul acestora nu este posibilă o promovare efectivă în funcţii, datorită specificului organizării instituţiei respective, ci doar o promovare pe loc, în grad profesional, iar dispoziţiile legale privind examenele şi concursurile magistraţilor se aplică „în mod corespunzător“ şi personalului prevăzut la art. 87 din Legea nr. 303/2004 în măsura compatibilităţii cu specificul organizării profesiilor respective. Aceeaşi justificare este valabilă şi pentru comparaţia cu alte categorii profesionale care au un specific al organizării profesiei diferit, ce permite, în funcţie şi de opţiunea legiuitorului, o avansare în carieră prin trecerea într-un grad profesional superior, prin examen sau concurs, fără ca acest lucru să echivaleze cu o discriminare în raport cu categoria profesională a magistraţilor. O eventuală modificare a procedurii, prin eliminarea numărului limitat de posturi, poate fi operată doar prin lege adoptată de Parlament. 16. Avocatul Poporului, în punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 2.884D/2016, nr. 3.474D/2016, nr. 889D/2017 şi nr. 1.313D/2017, apreciază că textul legal criticat este constituţional. În acest sens, se arată că nu există nicio discriminare a magistraţilor în raport cu alte categorii profesionale cât priveşte promovarea în funcţii de execuţie. Se mai menţionează că o astfel de promovare este condiţionată de asigurarea de fonduri corespunzătoare de către Ministerul Justiţiei, în calitatea sa de ordonator principal de credite. Se arată că textul legal criticat nu aduce atingere substanţei dreptului la muncă, iar art. 53 din Constituţie admite posibilitatea diminuării rezonabile a gradului de protecţie oferită unor drepturi fundamentale, în anumite momente sau situaţii, cu respectarea unor condiţii, câtă vreme prin aceasta nu este atinsă substanţa dreptului. În final, se subliniază că, în realitate, problema ridicată este una ce ţine de aplicarea şi interpretarea legii, aspect care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci în cea a instanţelor judecătoreşti. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. În realitate, sunt criticate dispoziţiile art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004, care au următorul cuprins: „Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“. 20. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) privind protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiile Protocolului nr. 12 la Convenţie, ambele referindu-se la interzicerea discriminării. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt nemulţumiţi de faptul că promovarea pe loc în grad profesional de tribunal sau curte de apel a judecătorilor/ procurorilor se realizează în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii, apreciindu-se că promovarea trebuie să se realizeze sub forma unui examen, şi nu a unui concurs. Pentru aceste motive, se consideră că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie. 22. Curtea apreciază că, în analiza excepţiei de neconstituţionalitate, trebuie pornit de la premisa potrivit căreia, în urma examenului de capacitate, judecătorul stagiar dobândeşte funcţia de judecător definitiv, care urmează să fie exercitată la instanţa judecătorească corespunzătoare, respectiv judecătoria, în urma repartizării efectuate. Funcţiei de judecător la judecătorie îi corespunde, în mod evident, gradul profesional de judecătorie. Aşadar, promovarea în funcţie a judecătorilor este strâns legată de nivelul instanţei judecătoreşti la care aceştia funcţionează. Astfel, în materie de promovare pe funcţii de execuţie, regula este aceea a promovării efective, în sensul că un judecător care funcţionează la judecătorie sau tribunal, aşadar cu grad profesional aferent acestora, pentru a funcţiona la o instanţă judecătorească imediat superioară în grad trebuie să candideze şi să promoveze concursul pe post şi, ca urmare a obţinerii postului, dobândeşte gradul profesional superior aferent tribunalului sau curţii de apel. Este de observat că însuşi legiuitorul foloseşte noţiunea de promovare în funcţie, iar odată ce judecătorul a promovat, dobândeşte rangul şi celelalte drepturi aferente acesteia. Prin urmare, gradul profesional este un element component al funcţiei, şi nu invers. 23. De la această regulă, legiuitorul, pentru asigurarea funcţionalităţii şi bunei administrări a sistemului instanţelor judecătoreşti, a reglementat o excepţie, şi anume promovarea pe loc, văzută ca un mecanism care asigură, la nevoie, completarea funcţiilor rămase vacante la nivelul tribunalului sau curţii de apel. Acest mecanism presupune dobândirea gradului profesional superior aferent tribunalului sau curţii de apel, fără a funcţiona efectiv la instanţa judecătorească corespunzătoare. Este o derogare de la situaţia premisă care leagă gradul profesional de funcţia exercitată la o instanţă judecătorească de un anumit nivel şi permite obţinerea gradului profesional distinct de funcţia respectivă. Această excepţie este justificată de menţinerea funcţionării instanţelor judecătoreşti de nivel superior în cazul vacanţei unor funcţii la nivelul acestora, de necesitatea ocupării posturilor neocupate ca urmare a unor ieşiri individuale din sistemul instanţelor judecătoreşti. Se constituie astfel un corp de rezervă care poate răspunde imediat, permanent şi continuu necesităţilor şi provocărilor determinate de fluctuaţiile de personal din cadrul instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, schema de personal a instanţelor judecătoreşti nu poate fi concepută fără acest corp de rezervă, ale cărui dimensiuni le stabileşte Consiliul Superior al Magistraturii. O asemenea competenţă a Consiliului Superior al Magistraturii derivă din prevederile art. 125 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice. 24. Această excepţie de la regulă nu poate fi generalizată în sensul dorit de autorii excepţiei de neconstituţionalitate. S-ar ajunge la situaţia în care toţi judecătorii ar dobândi per absurdum grad profesional de curte de apel şi ar continua să funcţioneze la judecătorii sau tribunale, ceea ce ar echivala cu o denaturare a sistemului de promovări pe funcţii de execuţie. Sar ajunge la o promovare în grade profesionale, şi nu în funcţii de execuţie. Or, funcţia de judecător la o instanţă judecătorească de un anumit nivel este cea care conferă gradul profesional corespunzător. 25. Teza autorilor excepţiei de neconstituţionalitate propune un alt mod de promovare, respectiv în grad profesional, şi, odată obţinut acest grad, judecătorul va putea fi numit în funcţie la instanţa corespunzătoare gradului la un moment ulterior în funcţie de necesităţile de personal ale sistemului de judiciar. Însă, în acest caz, nu mai există o promovare în funcţie, ci în grad profesional. Or, promovarea în grad profesional nu este o promovare autentică pentru că ea nu valorizează funcţia aferentă instanţei judecătoreşti, ci un element al acesteia, care nu poate exista de sine stătător decât în condiţii de excepţie, astfel cum s-a arătat anterior. Noul grad profesional obţinut nu este aferent funcţiei pe care o exercită judecătorul la instanţa judecătorească de nivel inferior, ci al unei alte funcţii ce corespunde unui grad de jurisdicţie superior. De aceea, nu se poate concepe decât în condiţii de excepţie posibilitatea dobândirii de către un judecător de la o instanţă judecătorească inferioară a unui grad profesional superior în condiţiile în care funcţionează tot la instanţa ierarhic inferioară. 26. Legiuitorul a realizat o ficţiune juridică în sensul că a reglementat posibilitatea judecătorului de la o instanţă inferioară să promoveze în grad profesional, cu toate drepturile aferente, dar să exercite, în continuare, funcţia de la instanţa ierarhic inferioară; astfel, deşi activitatea prestată [judecător la o instanţă de rang inferior] nu corespunde cu gradul său profesional, judecătorul va avea rangul şi va fi salarizat potrivit grilei de salarizare de la instanţa ierarhic superioară, considerându-se că prestează aceeaşi muncă cu judecătorul de la o instanţă de rang superior. Deşi, ca expresie a egalităţii formale, este inechitabil ca la o muncă diferită, având în vedere nivelul instanţei, doi judecători să fie retribuiţi similar, legiuitorul a opus acestei inechităţi ideea de asigurare a bunei funcţionări a justiţiei, aspect care justifică aplicarea egalităţii materiale în locul celei strict formale [a se vedea, cu privire la noţiunile de egalitate formală şi materială, Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68]. 27. Prin urmare, din aceste motive legiuitorul a prevăzut competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a dimensiona în mod corespunzător numărul acestui corp de rezervă. Astfel, promovarea pe loc nu echivalează cu o promovare propriu-zisă în funcţie, ci reprezintă o modalitate de avansare în grad profesional pentru a răspunde nevoilor de personal a sistemului de justiţie, drept pentru care ea este supusă unor necesare condiţionări administrative. Aceasta este raţiunea pentru care un criteriu esenţialmente administrativ prevalează faţă de vocaţia judecătorului de a promova pe loc, aceasta din urmă subsumându-se exigenţelor care ţin de gestionarea personalului din sistemul judecătoresc. 28. În aceste condiţii, Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate în comparaţia pe care o realizează cu personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor nu pornesc de la situaţii de fapt/drept identice/ analoage, întrucât promovarea acestora din urmă se realizează, prin examen, pe grade/gradaţii aferente/în cadrul funcţiei pe care o ocupă, neexistând posibilitatea de a ocupa o altă funcţie de execuţie decât prin susţinerea tot a unui concurs, nicidecum a unui examen. Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite; or, situaţiile prezentate sunt diferite astfel că nu se poate aplica acelaşi tratament juridic [cu privire la principiul egalităţii în drepturi, a se vedea, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015]. De asemenea, Curtea reţine că alte categorii profesionale nu pot fi comparate, prin prisma promovării pe loc, cu judecătorii, având în vedere atât diferenţa evidentă de regim constituţional între acestea [medici/profesori etc.], cât şi caracterul atipic al instituţiei promovării pe loc, specifică sistemului judecătoresc. 29. În consecinţă, având în vedere considerentele antereferite, nu se poate reţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie. 30. Curtea observă, totodată, că nu sunt incidente prevederile art. 41 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, în speţă nefiind vorba de protecţia socială a muncii şi nici de vreo limitare a dreptului la muncă. 31. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 352 din 22 mai 2018*, nepublicată în Monitorul Oficial al României până la data pronunţării prezentei decizii, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, prin raportare la critici similare celor formulate şi în cauza de faţă. *) Decizia nr. 352 din 22 mai 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Mustaţă, Victor Văduva, Constantina-Monica Turcu, Maria Timoaşcă, Anca-Ramona Pârleţeanu, Alina-Gabriela Jurubiţă, Carmen Duţă, Mihaela Cristina Grădinariu şi Claudia Bojin, de Luisa Emanuela Dragomir şi Constantin Dehenea, de Florina Izabela Cîrstea, Virgil-Marius Ungureanu şi Maria Timoaşcă, de Mihaela Lavinia Cîrciumaru şi, respectiv, de Roxana Andriescu în dosarele nr. 826/1/2016, nr. 2.562/1/2016, nr. 2.571/1/2016, nr. 2.568/1/2016 şi nr. 2.570/1/2016 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 iunie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
