Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 412 din 17 noiembrie 2025 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 412 din 17 noiembrie 2025 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 35 din 19 ianuarie 2026

Comenteaza legea

Dosar nr. 3.036/1/2024


┌──────────┬───────────────────────────┐
│Elena     │- preşedintele Secţiei I   │
│Carmen    │civile - preşedintele      │
│Popoiag   │completului                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Lavinia   │- judecător la Secţia I    │
│Curelea   │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Simona    │- judecător la Secţia I    │
│Lala      │civilă                     │
│Cristescu │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Lavinia   │- judecător la Secţia I    │
│Dascălu   │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mirela    │- judecător la Secţia I    │
│Vişan     │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Cristina  │- judecător la Secţia I    │
│Truţescu  │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mariana   │- judecător la Secţia I    │
│Hortolomei│civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Irina     │- judecător la Secţia I    │
│Alexandra │civilă                     │
│Boldea    │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Diana     │- judecător la Secţia I    │
│Florea    │civilă                     │
│Burgazli  │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Dorina    │- judecător la Secţia I    │
│Zeca      │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Daniel    │- judecător la Secţia I    │
│Marian    │civilă                     │
│Drăghici  │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Maricel   │- judecător la Secţia I    │
│Nechita   │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mihaela   │- judecător la Secţia I    │
│Glodeanu  │civilă                     │
└──────────┴───────────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 3.036/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă şi ale art. 34 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Elena Carmen Popoiag, preşedintele Secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna Marina Daniela Ungureanu, magistrat-asistent-şef la Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, desemnată în temeiul art. 84 alin. (2) din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Alba - Secţia I civilă în Dosarul nr. 4.312/176/2018.
    5. Magistratul-asistent-şef prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat părţilor, nefiind formulate puncte de vedere la raport.
    6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    7. Tribunalul Alba - Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 13 aprilie 2022, în Dosarul nr. 4.312/176/2018, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    Dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate“ se interpretează în sensul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale, situaţia juridică anterioară îşi pierde valabilitatea în toate situaţiile, iar stabilirea liniei de graniţă a imobilelor pe cale judecătorească, respectiv rectificarea înscrierilor în cartea funciară nu mai este admisibilă, ori în sensul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale, situaţia juridică anterioară îşi pierde valabilitatea, cu excepţia situaţiilor juridice rezultate din hotărâri judecătoreşti definitive, situaţie în care stabilirea liniei de graniţă, respectiv rectificarea înscrierilor din cartea funciară este permisă?

    8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 decembrie 2024 cu nr. 3.036/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 17 noiembrie 2025.

    II. Normele de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
    9. Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 7/1996)
    - Art. 14 alin. (10): „Descrierea imobilelor din documentele tehnice ale cadastrului constituie o modalitate de punere în concordanţă a situaţiei tehnice a imobilului cu situaţia juridică cuprinsă în actele juridice. În caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate. De la data înfiinţării din oficiu a cărţilor funciare orice evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării înregistrării sistematice îşi pierd valabilitatea.“
    – Art. 40 alin. (4) şi (5):
    "(4) Imobilele înscrise în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare se înscriu din oficiu în cartea funciară pe baza planurilor parcelare sau de încadrare în tarla, recepţionate de către oficiul teritorial, potrivit regulamentului aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale. Prin excepţie, în zonele în care se derulează contracte ce au ca obiect înregistrarea sistematică a imobilelor sau au fost demarate proceduri de achiziţie pentru astfel de contracte, planurile parcelare se recepţionează tehnic, cu atribuire de număr cadastral.
(5) Reprezentarea amplasamentelor imobilelor din planurile parcelare întocmite de către comisiile locale de restituire a proprietăţilor funciare constituie o modalitate de punere în concordanţă a amplasamentelor imobilelor rezultate din măsurători cu identificatorii amplasamentelor imobilelor înscrişi în titlurile de proprietate sau, după caz, în cartea funciară. În caz de discrepanţă, prevalează situaţia identificată în urma măsurătorilor efectuate şi nu se impune rectificarea identificatorilor, respectiv a numărului de tarla sau parcelă a amplasamentelor imobilelor înscrise eronat în actele de proprietate sau documentele care au stat la baza eliberării acestora. În cadrul lucrărilor de întocmire a planului parcelar, situaţia tehnică şi juridică a imobilelor înregistrate anterior în planul cadastral sau topografic şi în cartea funciară se modifică conform situaţiei tehnico-juridice actuale identificate prin
    măsurătorile efectuate şi actele juridice colectate, fără acordul proprietarilor."

    – Art. 15 alin. (1) şi (3):
    "(1) De la data deschiderii cărţilor funciare din oficiu, registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni, cărţile funciare şi orice alte evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară se vor înlocui, pentru sectoarele cadastrale respective, cu planul cadastral şi noile cărţi funciare. Vechile evidenţe se păstrează în arhiva biroului teritorial şi pot fi consultate pentru istoric. Identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare îşi pierd valabilitatea.
    (...)
(3) În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară ca urmare a finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică pe unitatea administrativ-teritorială respectivă, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară. Dovada delimitării unui imobil faţă de alte imobile se face numai cu extrasul din planul cadastral."

    III. Expunerea succintă a procesului
    10. Prin Cererea înregistrată la 15 iunie 2018 pe rolul Judecătoriei Alba Iulia - Secţia civilă cu nr. 4.312/176/2018, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Comisia locală de fond funciar şi cu pârâţii persoane fizice, să se stabilească linia de graniţă dintre imobilele proprietatea învecinată a părţilor şi obligarea pârâţilor de ordinul 2 şi 3 să îi lase în deplină proprietate o suprafaţă de 600 mp.
    11. Totodată, a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a noului plan parcelar al tarlalei întocmit în anul 2007 de către Comisia locală de fond funciar pentru suprafaţa de 600 mp, iar Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară să fie obligat să opereze cuvenitele modificări în acest plan, petit modificat parţial, în sensul că se solicită obligarea în acest sens a pârâtei Comisia locală de fond funciar.
    12. În drept au fost invocate art. 560 şi 563 din noul Cod civil, art. 11, 27 şi 52 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 18/1991), art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 44 din Constituţia României.
    13. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că este proprietarul parcelei de teren a cărei grăniţuire se solicită în baza unui act de partaj succesoral, dreptul de proprietate fiind reconstituit în favoarea autoarei sale de Comisia locală de fond funciar prin titlul de proprietate emis în anul 1998, în procedura Legii nr. 18/1991.
    14. Cât priveşte amplasamentul terenului, reclamantul s-a prevalat de schiţa iniţială de punere în posesie întocmită de Comisia locală de fond funciar şi de efectul pozitiv al sentinţei civile pronunţate în anul 2016 de aceeaşi instanţă, prin care a fost anulat parţial planul parcelar al tarlalei întocmit în anul 2007 şi amplasamentul a fost modificat, motivat, în esenţă, de faptul că, atât timp cât terenul a intrat în circuitul civil, modificarea este abuzivă şi contrară dispoziţiilor constituţionale ce garantează proprietatea privată, sentinţă din ale cărei considerente rezultă că în dispută ar fi fost şi suprafaţa imobilului, 8.700 mp, conform titlului de proprietate, şi 11.047 mp, deţinută în folosinţă.
    15. Pârâţii persoane fizice au arătat că sunt de acord cu grăniţuirea proprietăţilor, învederând că au dobândit parcela de teren învecinată prin cumpărare, în anul 2016, în vederea edificării unei locuinţe.
    16. În dovedirea amplasamentului, pârâţii s-au prevalat de planul cadastral, învederând că terenul (neîmprejmuit la data dobândirii) este înregistrat în Sistemul e-Terra - Sistemul informatic integrat de cadastru şi carte funciară, amplasamentul fiindu-le adus la cunoştinţă de vânzător atât faptic, cât şi prin prezentarea extrasului din plan, anexă la cartea funciară.
    17. Au invocat şi o hotărâre judecătorească pronunţată în anul 2018, prin care s-a anulat certificatul de urbanism nefavorabil emis de primar şi s-a dispus obligarea acestuia la emiterea unui certificat favorabil construirii unei locuinţe şi împrejmuiri, în considerentele căreia s-a reţinut că litigiul purtat între reclamant şi Comisia de fond funciar în anul 2016 nu creează vreo obligaţie în sarcina lor.
    18. Cât priveşte revendicarea au învederat că reclamantului, în acord cu dispoziţiile art. 563 din Codul civil, îi incumbă sarcina de a proba că terenul proprietatea sa a fost recepţionat de către Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară pe amplasamentul indicat, susţinând că doar în această situaţie se poate legitima procesual în prezenta cerere.
    19. Pârâta Comisia locală de fond funciar a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în acţiunea în grăniţuire, motivat de faptul că nu deţine teren învecinat cu reclamantul, şi excepţia prematurităţii argumentată prin aceea că în privinţa titlului de proprietate de care se prevalează reclamantul nu este finalizată procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 şi de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor (Hotărârea Guvernului nr. 890/2005).
    20. A invocat, totodată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatarea nulităţii planului cadastral, susţinând că este un document tehnic, nu un act civil, pentru care legea civilă să fi stabilit condiţii de valabilitate a căror nerespectare este sancţionată cu nulitatea absolută, şi nici act administrativ, supus controlului instanţei specializate, soluţie ce se identifică în practica instanţelor judecătoreşti.
    21. Excepţia inadmisibilităţii a fost justificată şi prin aceea că anularea sau modificarea planului cadastral/parcelar poate fi dispusă doar prin refacerea documentaţiei cadastrale a întregii tarlale potrivit prevederilor legii cadastrului, care obligă la chemarea în procedură şi a celorlalţi proprietari care deţin terenuri în respectiva tarla, ale căror amplasamente s-ar modifica implicit.
    22. Referitor la acest petit, pârâta a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului pentru lipsa interesului, arătându-se că nu este titularul înscris în titlul de proprietate emis în procedura Legii nr. 18/1991.
    23. Pe fondul cauzei, Comisia locală de fond funciar a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că schiţa iniţială de punere în posesie, scrisă de mână, nu era clarificatoare, iar în privinţa terenurilor din tarlaua respectivă s-a întocmit un nou plan parcelar, pe baza căruia amplasamentele imobilelor au fost înregistrate în sistemul de cadastru şi carte funciară.
    24. Pârâta a învederat că propunerea de modificare a planului parcelar din 2007 (care nu ar mai fi valabil în prezent), pe care a formulat-o în baza hotărârii judecătoreşti indicate de reclamant, nu a fost recepţionată de către Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, deoarece expertiza pe baza căreia hotărârea s-a pronunţat nu indica coordonatele necesar a fi corectate, ci doar limite naturale (un nuc şi un răzor), iar amplasamentul solicitat de reclamant genera suprapunere cu un număr de 30 de terenuri deţinute de alţi proprietari, ale căror poziţii din planul parcelar nu au fost invalidate.
    25. În drept, a invocat art. 560 din noul Cod civil, art. 205 şi 482 din noul Cod de procedură civilă, precum şi dispoziţiile Legii nr. 18/1991, ale Hotărârii Guvernului nr. 890/2005, ale Legii nr. 7/1996 şi ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară.
    26. Prin Încheierea de şedinţă din 21 martie 2019, prima instanţă a luat act de renunţarea pârâtei Comisia locală de fond funciar la invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în privinţa petitelor 1 şi 2 ale cererii, motivat de faptul că nu au fost formulate împotriva sa, a respins excepţia prematurităţii invocată de aceeaşi pârâtă în privinţa acestor petite pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive, precum şi excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale active în privinţa petitului 3 al cererii, vizând nulitatea parţială a planului parcelar.
    27. Prin Sentinţa civilă nr. 862 din 14 aprilie 2021, prima instanţă a admis, în parte, cererea şi a stabilit linia de graniţă dintre cele două imobile pe aliniamentul dat de punctele topografice indicate în varianta din expertiză care a avut în vedere, în privinţa imobilului proprietatea reclamantului, amplasamentul din schiţa iniţială de punere în posesie.
    28. În considerarea liniei de graniţă stabilite, instanţa a admis acţiunea în revendicare şi a obligat pârâţii persoane fizice să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 478 mp şi a constatat nulitatea absolută parţială a planului parcelar din 2007, cât priveşte amplasamentul imobilului proprietatea pârâţilor, dispunând „efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară“.
    29. În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că, în cauza pendinte, potrivit art. 431 din Codul de procedură civilă, se opun cu puterea lucrului judecat considerentele sentinţei pronunţate în anul 2016, prin care s-a anulat planul parcelar din 2007 prin care se modifica amplasamentul imobilului proprietatea reclamantului, apreciind că este „suficient să existe o legătură care să se impună noii judecăţi“.
    30. În consecinţă, a stabilit că limitele imobilului deţinut de către reclamant sunt cele din schiţa menţionată, chiar dacă în planul cadastral al tarlalei nu au fost recepţionate modificări sub acest aspect şi că eventuala bună-credinţă a pârâţilor persoane fizice la momentul dobândirii imobilului deţinut nu este relevantă, deoarece sentinţa menţionată le este opozabilă în calitate de succesori în drepturi ai vânzătorului, căruia îi incumbă obligaţia de garanţie contra evicţiunii.
    31. Petitul privind revendicarea s-a apreciat că este întemeiat potrivit dispoziţiilor art. 563 din Codul civil în considerarea faptului că, în raport cu linia de graniţă stabilită, cele două imobile se suprapun pe o suprafaţă de 478 mp.
    32. În aceste condiţii, instanţa a constatat nulitatea absolută a planului parcelar întocmit în anul 2007 în privinţa amplasamentul imobilului proprietatea pârâţilor persoane fizice pentru suprafaţa de 478 mp.
    33. În ceea ce priveşte apărările pârâţilor, instanţa a statuat că nu pot fi primite cât timp situaţia din planul parcelar din 2007 nu concordă cu realitatea, respectiv cât timp prin sentinţa din 2016 s-a reţinut că prin acest plan au fost aduse modificări configuraţiei şi limitelor terenului de natură a cauza un prejudiciu reclamantului.
    34. Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii, persoanele fizice atacând şi Încheierea de şedinţă din 21 martie 2019.
    35. Pârâţii persoane fizice au criticat sentinţa ca fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 555, 557 şi 565 din Codul civil şi a dispoziţiilor procedurale privind dreptul la un proces echitabil, principiul disponibilităţii şi rolul activ al judecătorului.
    36. Prin primul motiv de apel au susţinut că instanţa a soluţionat în mod greşit excepţiile prematurităţii cererii şi a inadmisibilităţii petitului 3 al acţiunii prin Încheierea de şedinţă din data de 21 martie 2019, anume fără a ţine seama de toate circumstanţele cauzei pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, ceea ce contravine art. 22 din Codul de procedură civilă.
    37. Prin cel de-al doilea motiv de apel au susţinut că instanţa a dispus anularea unui plan parcelar care îşi încetase valabilitatea la momentul judecăţii ca urmare a finalizării înregistrării sistematice realizate la nivelul comunei, încălcând dispoziţiile art. 14 alin. (10) şi ale art. 15 din Legea nr. 7/1996.
    38. În opinia pârâţilor, având în vedere obiectul şi scopul declarat de lege al lucrărilor cadastrale (art. 9-16 din Legea nr. 7/1996 coroborate cu art. 1 şi 2 din Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 634 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară), documentaţiile cadastrale sunt acte de constatare a situaţiei reale din teren, astfel că nu îndeplinesc condiţiile de valabilitate ale unui act juridic civil, pentru a fi sancţionate cu nulitatea.
    39. Au apreciat că nu este atributul instanţei de judecată învestite cu un demers judiciar de natura celui de faţă să evalueze care înscris este valabil, respectiv efectele cărui act juridic au generat translaţia dreptului de proprietate sau dacă înscrierea s-a realizat în temeiul unui act fals.
    40. De asemenea, au susţinut că rolul acţiunii în anularea/constatarea nulităţii documentaţiei cadastrale îl reprezintă îndreptarea erorilor strecurate în cuprinsul său cu privire la identificarea sau amplasarea bunului, fiind însă nepermis ca prin această procedură să se procedeze la înlăturarea unei menţiuni de carte funciară, pentru simplul argument al lipsei titlului celui menţionat în partea a II-a a cărţii funciare.
    41. Redând conţinutul normei reglementate de art. 10 din Legea nr. 7/1996, pârâţii au concluzionat că, având în vedere realizarea la nivelul comunei a cadastrului sistematic, precum şi înfiinţarea unor noi cărţi funciare, nu mai este posibilă anularea unui plan parcelar care nu mai producea efecte la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti şi că instanţa trebuia să aibă în vedere situaţia juridică a imobilelor de la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, nu de la data înregistrării acţiunii, situaţia de carte funciară, inclusiv sub aspectul numerelor cadastrale, fiind realizată ca urmare a finalizării cadastrului sistematic.
    42. Printr-o altă critică, pârâţii au susţinut că în mod greşit sa constatat puterea de lucru judecat a sentinţei din 2016, în condiţiile în care nu au fost părţi în acel litigiu, şi că s-a ignorat puterea de lucru judecat ce operează în favoarea lor rezultată din sentinţa din 2018, prin care primarul comunei a fost obligat să le elibereze certificat de urbanism favorabil edificării de construcţii.
    43. Au învederat că, în considerarea efectelor celei din urmă hotărâri, linia de graniţă trebuia stabilită conform variantei 1 din raportul de expertiză topografică, nu conform schiţei de punere în posesie aferente titlului de proprietate al reclamantului, cât timp ambele imobile sunt înscrise în cărţile funciare nouînfiinţate, instanţa neputând înlătura înscrierile pe calea acţiunii în grăniţuire, întrucât rectificarea sau modificarea limitelor imobilelor poate fi realizată doar în procedura specială reglementată de Legea nr. 7/1996, şi nu în cadrul acţiunii în grăniţuire, iar acţiunea în revendicare nu poate să fie soluţionată prin raportare la elemente străine celor rezultate din menţiunile deja înscrise în cărţile funciare ale imobilelor.
    44. Pârâţii persoane fizice au susţinut că, în acest cadru procesual, prima instanţă putea pronunţa o hotărâre cu luarea în considerare doar a limitelor de proprietate rezultate din înscrierile din cărţile funciare sau conform folosinţei.
    45. Prin urmare, au criticat sentinţa ca fiind pronunţată cu încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 555 din Codul civil, precum şi cu ignorarea dreptului de proprietate pe care l-au dobândit în mod valabil, conform legii.
    46. Pârâta Comisia locală de fond funciar a susţinut că sentinţa este nelegală, în esenţă, pentru reţinerea ca valabil a amplasamentului indicat de către reclamant, diferit de cel din planul parcelar întocmit la nivelul tarlalei, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 7/1996, care reglementează sub acest aspect.
    47. Astfel, a reiterat apărările privind inadmisibilitatea acţiunii în constatarea nulităţii absolute parţiale a planului parcelar întocmit în anul 2007 pentru suprafaţa de teren de 478 mp din imobilul pârâţilor, pe de o parte, în considerarea faptului că este un act tehnic, definit de Legea nr. 7/1996, şi nu un act civil, iar, pe de altă parte, în considerarea faptului că în proces nu a fost provocată coparticiparea procesuală, modificările privind amplasamentele din planul parcelar neputând fi realizate în absenţa celorlalţi proprietari care deţin terenuri în respectiva tarla, în fine, pentru că planul din 2007 nu mai există, el pierzându-şi valabilitatea, în raport cu art. 14 alin. (10) şi art. 15 din Legea nr. 7/1996, odată cu realizarea cadastrului sistematic.
    48. A citat ca fiind relevante sub acest aspect şi dispoziţiile art. 10 alin. (10) şi ale art. 11 alin. (19) din Legea nr. 7/1996, faţă de realizarea la nivelul comunei a cadastrului sistematic şi deschiderea noilor cărţi funciare la data de 19 martie 2020, susţinând că în prezent sunt în vigoare noile cărţi funciare şi noile planuri cadastrale.
    49. A învederat că, în condiţiile în care a reţinut că reclamantul este proprietar al imobilului înscris în cartea funciară indicată în baza unui titlul de proprietate emis în procedura legii fondului funciar, prima instanţă avea a observa că respectiva carte funciară a fost înfiinţată în urma finalizării înregistrării sistematice a tuturor imobilelor aparţinând unităţii administrativ-teritoriale.
    50. A susţinut că în cuprinsul extrasului de carte funciară este menţionat acest aspect, astfel cum prevede Legea nr. 7/1996, care reglementează procedura de realizare a lucrărilor de înregistrare sistematică, în cadrul căreia reclamantul, dacă era nemulţumit de poziţionarea parcelei sale de teren, putea formula contestaţie.
    51. Totodată, a arătat că, în aplicarea prevederilor art. 9 alin. (23) din Legea nr. 7/1996, înregistrarea sistematică a imobilelor se realizează în cadrul Programului naţional de cadastru şi carte funciară 2015-2023, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 294/2015, scopul fiind înregistrarea gratuită a tuturor imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară şi că principalele etape ale procesului de realizare a lucrărilor de înregistrare sistematică, detaliate prin Specificaţiile tehnice pentru lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, sunt enumerate la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.
    52. Cu referire la autoritatea de lucru judecat reţinută de prima instanţă, a apreciat că aceasta nu este incidentă în cauză, nefiind vorba despre o hotărâre judecătorească definitivă care să fie contrazisă de o altă hotărâre judecătorească, ci despre aplicarea în concret a legislaţiei speciale privind înregistrarea imobilelor ce au făcut obiectul legilor funciare.
    53. Prin Cererea înregistrată la 18 noiembrie 2021, Comisia locală de fond funciar a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, apreciind că există chestiuni de drept de a căror lămurire depinde soluţionarea cauzei, respectiv: dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 15 din Legea nr. 7/1996, coroborate cu cele ale art. 10 alin. (8), (9) şi (10) din aceeaşi lege, este admisibilă grăniţuirea imobilelor pe cale judecătorească ulterior finalizării cadastrului sistematic la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale, respectiv anularea planurilor parcelare; dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 380 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, sunt admisibile cererile de chemare în judecată prin care se solicită anularea parţială sau totală a planului parcelar fără a fi chemaţi în judecată toţi proprietarii imobilelor afectate; dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 14 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, sunt admisibile acţiunile având ca obiect rectificare de carte funciară.

    IV. Motivele reţinute de titularul sesizării, care susţin admisibilitatea procedurii
    54. Instanţa de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.
    55. Astfel, a arătat că este îndeplinită condiţia existenţei unei cauze aflate în curs de judecată, având în vedere faptul că litigiul în legătură cu care se solicită sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în curs de judecată, Tribunalul Alba - Secţia I civilă fiind învestit cu soluţionarea căii de atac a apelului, în Dosarul nr. 4.312/176/2018, având ca obiect stabilirea liniei de graniţă dintre imobilele proprietatea învecinată a părţilor şi revendicarea suprafeţei de 600 mp, precum şi constatarea nulităţii absolute parţiale a noului plan parcelar întocmit în anul 2007 de Comisia locală de fond funciar pentru suprafaţa de 600 mp înscrisă în cartea funciară.
    56. Totodată, a reţinut că pricina urmează să fie soluţionată în ultimă instanţă, având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este supusă doar căii de atac a apelului, potrivit art. 94 pct. 1 lit. f), art. 483 alin. (2) şi art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, iar chestiunea de drept este nouă şi asupra chestiunii litigioase sesizate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a mai pronunţat.

    V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea
    57. Completul de judecată a reţinut că sesizarea pârâtei cuprinsă la pct. 2 este inadmisibilă, întrucât practica judiciară a relevat faptul că anularea unui plan parcelar este inadmisibilă, acest document neavând caracterul unui act administrativ, ci doar natura juridică a unui act tehnic, premergător emiterii actului administrativ.
    58. În ceea ce priveşte chestiunea de drept privind admisibilitatea cererilor de chemare în judecată având ca obiect grăniţuire, respectiv rectificare de carte funciară, a apreciat că textele de lege invocate sunt susceptibile de interpretare diferită, cu referire la sintagma „în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate“ din cuprinsul art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996.
    59. S-a susţinut că sintagma menţionată poate fi interpretată fie în sensul că situaţia juridică anterioară îşi pierde valabilitatea în toate situaţiile, deoarece descrierea imobilelor din documentele tehnice ale cadastrului constituie o modalitate de punere în concordanţă a situaţiei tehnice a imobilului cu situaţia juridică cuprinsă în actele juridice, iar „în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate“ şi, în aceste condiţii, că acţiunea în grăniţuire şi în rectificare de carte funciară este inadmisibilă, fie în sensul că situaţia juridică anterioară îşi pierde valabilitatea, cu excepţia situaţiilor juridice rezultate din hotărâri judecătoreşti definitive, situaţie în care stabilirea liniei de graniţă, respectiv rectificarea înscrierilor din cartea funciară este permisă.

    VI. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    60. Comisia locală de fond funciar a solicitat admiterea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, să se constate că există următoarele chestiuni de drept de a căror lămurire depinde soluţionarea cauzei:
    1. Dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 15 din Legea nr. 7/1996, legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 10 alin. (8), (9) şi (10) din acelaşi act normativ, ulterior finalizării cadastrului sistematic la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale, sunt admisibile cererile de chemare în judecată având ca obiect anularea planurilor parcelare întocmite anterior cadastrului sistematic.
    2. Dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 380 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, sunt admisibile cererile de chemare în judecată prin care se solicită anularea parţială sau totală a unui plan parcelar în condiţiile în care reclamantul nu înţelege să se judece în contradictoriu cu toţi proprietarii imobilelor afectate.
    3. Dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, coroborate cu prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, sunt admisibile acţiunile de chemare în judecată având ca obiect rectificare de carte funciară?

    61. Reclamantul a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă, în raport cu obiectul sesizării, şi, în subsidiar, ca nefondată.
    62. A susţinut că dispoziţii legale ce fac obiectul sesizării, astfel cum acesta a fost precizat de către pârâtă, nu au fost invocate în cererea de chemare în judecată şi nici nu au fost reţinute de prima instanţă prin sentinţa pronunţată, situaţie în care nu se poate constata că sunt îndeplinite condiţiile cuprinse în art. 519 din Codul de procedură civilă.
    63. Totodată, a apreciat că argumentele aduse în motivarea cererii nu au legătură cu vreo problemă de drept controversată şi nu duc la concluzia că este necesară intervenţia instanţei supreme pentru a lămuri o problemă de drept care nu îşi găseşte o soluţie unitară ori care implică lămuriri, reprezentând o reluare a argumentelor prezentate în apel.
    64. Pârâţii persoane fizice au apreciat că solicitarea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este admisibilă, cel puţin prin prisma primului punct, pentru ca instanţele să aibă o practică judiciară unitară sub aspectul unei probleme pe care o consideră deosebit de importantă privind anularea parţială de planuri parcelare după finalizarea lucrărilor de înregistrare sistematică la nivelul unei localităţi, fără a se ţine seama de poziţiile stabilite pentru imobilele atribuite în aceeaşi tarla celorlalte persoane.
    65. A învederat că prin sentinţa din 2016 a fost anulat planul parcelar doar în ceea ce priveşte imobilul reclamantului, motiv pentru care în prezentul proces s-a cerut anularea planului parcelar şi în ceea ce priveşte imobilul deţinut de pârâţii persoane fizice, cu menţiunea că, într-un alt dosar, din 2019, sa formulat acţiune în contradictoriu cu toate persoanele din tarlaua respectivă pentru anularea încheierilor de intabulare, invocându-se sentinţa din 2016.
    66. În ceea ce priveşte petitele 2 şi 3 din sesizare, arată că, teoretic, exprimă în proces aceleaşi argumente/motive juridice ca pârâta Comisia locală de fond funciar, însă cât priveşte petitul 2 urmează ca instanţa să aprecieze dacă este necesar punctul de vedere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerând că şi aceasta poate stabili dacă se vor judeca cu toate persoanele al căror drept de proprietate este reconstituit şi pus în posesie pe un plan parcelar.
    67. A apreciat că petitul 3 îndeplineşte cerinţele de sesizare, pentru că acea „rectificare carte funciară“, în modalitatea în care este enunţată de către Comisia locală de fond funciar, face referire la procedura specială instituită de legiuitor atunci când se efectuează noile lucrări de cadastru sistemic, la ce înseamnă documentaţia întocmită de către persoana autorizată, precum şi la modalitatea în care poate fi contestată.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale
    68. Referitor la întrebarea formulată prin sesizarea de faţă, întro primă orientare, majoritară, s-a apreciat că sintagma „în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate“ din prevederile art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996 trebuie interpretată în sensul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale, situaţia juridică anterioară îşi pierde valabilitatea, cu excepţia situaţiilor juridice rezultate din hotărâri judecătoreşti definitive, situaţie în care stabilirea liniei de graniţă, respectiv rectificarea înscrierilor din cartea funciară este permisă, acţiunea în instanţă fiind admisibilă.
    69. În susţinerea acestei orientări s-a arătat că, în respectarea prevederilor art. 21 din Constituţia României, persoana care invocă discrepanţa în discuţie trebuie să beneficieze de accesul la justiţie, iar un asemenea drept nu poate fi cenzurat prin operaţiunile administrative efectuate cu ocazia întocmirii documentaţiilor cadastrale, impunându-se ca persoanele interesate să aibă posibilitatea de a contesta pe cale judecătorească eventualele erori şi discrepanţele dintre situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate şi actele de proprietate care stabilesc întinderea dreptului de proprietate, pentru ca situaţia juridică reală să corespundă cu menţiunile de carte funciară.
    70. În argumentare au fost avute în vedere dispoziţiile art. 907 alin. (1) din Codul civil, care stipulează că, atunci „Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.“, precum şi cele ale art. 914 din acelaşi act normativ, care prevăd că „Proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea menţiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinaţia sau suprafaţa acestuia, în condiţiile legii“.
    71. De asemenea, s-a apreciat că din interpretarea literală şi logică a dispoziţiilor art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996 nu se poate deduce decât că, exclusiv în ce priveşte datele tehnice ce vizează descrierea imobilului, în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate în raport cu situaţia juridică cuprinsă în actele juridice, fără a putea fi adusă atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti.
    72. S-a arătat că o interpretare contrară ar fi de natură să conducă la încălcarea dreptului de proprietate, fiind inadmisibil ca drepturile câştigate pe cale judecătorească să fie pierdute printr-o simplă operaţiune tehnică şi, ca atare, nu se poate aprecia că situaţia tehnică a imobilului primează situaţiei juridice a acestuia, întrucât hotărârile judecătoreşti definitive prevalează asupra măsurătorilor cadastrale, având autoritate de lucru judecat.
    73. S-a considerat că prevederea potrivit căreia, la data înfiinţării din oficiu a cărţilor funciare, orice evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării înregistrării sistematice îşi pierd valabilitatea nu poate viza decât faptul că nu pot funcţiona evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară paralele, scopul legii fiind acela definit de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, cadastrul şi cartea funciară formând un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică, de importanţă naţională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al ţării.
    74. Totodată, a fost relevat faptul că, în cazul situaţiilor juridice rezultate din hotărâri judecătoreşti definitive, stabilirea liniei de graniţă, respectiv rectificarea înscrierilor din cartea funciară este permisă până la data primei înscrieri subsecvente, întrucât, conform primei teze a art. 14 alin. (7) din Legea nr. 7/1996, posibilitatea acestor modificări este permisă până la data primei înscrieri subsecvente, ce are la bază acte juridice constitutive sau translative de drepturi reale, încheiate ulterior deschiderii din oficiu a cărţilor funciare, pentru întreaga unitate administrativ-teritorială.
    75. A doua opinie exprimată este în sensul că sintagma „în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate“ din cuprinsul art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996 se interpretează în sensul că situaţia juridică anterioară îşi pierde valabilitatea în toate situaţiile, deoarece descrierea imobilelor din documentele tehnice ale cadastrului constituie o modalitate de punere în concordanţă a situaţiei tehnice a imobilului cu situaţia juridică cuprinsă în actele juridice; astfel, acţiunea în grăniţuire şi/în rectificare de carte funciară este inadmisibilă.
    76. În ceea ce priveşte practica judiciară transmisă s-au identificat o hotărâre prin care a fost admisă plângerea întemeiată pe art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996 şi s-a dispus anularea procesului-verbal de respingere a solicitării de rectificare a descrierii imobilului (forma grafică şi poziţia în plan) cu consecinţa obligării Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară să modifice documentaţia cadastrală şi trei hotărâri prin care modificarea suprafeţei imobilului s-a dispus prin admiterea acţiunii pe temeiul art. 914 din Codul civil.
    77. Au mai fost evidenţiate o hotărâre prin care s-a dispus respingerea acţiunii în revendicare şi anularea documentaţiei cadastrale, în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială, ca urmare a admiterii, prin aceeaşi hotărâre, a acţiunii în rectificarea înscrierilor de carte funciară şi modificării pe această cale a menţiunilor privind descrierea imobilului, cu trimitere şi la art. 10 alin. (2) şi art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996, precum şi două hotărâri judecătoreşti, prin care instanţele au respins cererile de lămurire a dispozitivelor unor hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus restituirea unor suprafeţe de teren şi în privinţa cărora s-a declanşat executarea silită, cu solicitarea de atribuire a acestora cu categoria terenuri arabile, nu forestiere, prin exploatarea masei lemnoase, în care s-a invocat că amplasamentele terenurilor se stabilesc potrivit art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996.
    78. Totodată, printr-o altă hotărâre judecătorească, instanţa a admis, în parte, pe temeiul art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996, plângerea şi a dispus anularea mai multor procese-verbale de respingere a cererilor de rectificare a documentaţiei cadastrale, obligând Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară să soluţioneze cererile formulate pentru două sectoare cadastrale, în privinţa celorlalte terenuri indicate, reţinându-se că modificările de carte funciară pot fi operate numai în urma identificării şi delimitării acestora în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 7/1996.
    79. În fine, prin două hotărâri judecătoreşti s-a dispus respingerea plângerilor, întemeiate pe prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, îndreptate împotriva proceselor-verbale de soluţionare a cererilor de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului prin care s-a constatat, cu ocazia măsurătorilor, existenţa mai multor proprietari, reţinându-se că procedura de rectificare a documentelor cadastrale are caracter necontencios, astfel că în cadrul său nu se poate verifica fondul drepturilor de proprietate, chestiune ce se analizează în cadrul procedurilor contencioase având ca obiect acţiuni prin care se poate tranşa în privinţa existenţei drepturilor, respectiv a valabilităţii actelor de proprietate.

    VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii
    80. Prin Decizia nr. 8 din 30 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 16 martie 2023, s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Timiş - Secţia I civilă în Dosarul nr. 25.826/325/2018, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă, în regiunile de carte funciară unde s-au aplicat dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, cu modificările ulterioare, în situaţia unui imobil teren înscris în cartea funciară sub imperiul aceluiaşi act normativ şi înainte de intrarea în vigoare a Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, proprietarul poate solicita în instanţă modificarea suprafeţei imobilului conform prevederilor art. 914 din Codul civil sau dacă această modificare de suprafaţă poate fi obţinută doar după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 41 din Legea nr. 7/1996.“

    IX. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României
    81. Prin Decizia nr. 161 din 22 martie 2022 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (12), ale art. 14 alin. (5) şi ale art. 15 alin. (1) teza finală şi alin. (3) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 6 iulie 2022, s-au reţinut următoarele:
    "42. Curtea reţine, totodată, că art. 885 din Codul civil consacră efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară, înscrierea făcându-se în baza înscrisurilor doveditoare ale actului sau ale faptului care a generat drepturile reale imobiliare respective. Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea nr. 7/1996, în ceea ce priveşte imobilele ce au făcut obiectul înregistrării sistematice, efectul constitutiv de drepturi operează de la data efectuării primei înscrieri subsecvente ce are la bază acte juridice constitutive sau translative de drepturi reale încheiate ulterior deschiderii din oficiu a cărţilor funciare, pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, aşadar nu de la prima înregistrare sistematică, efectuată din oficiu, ci de la următoarea operaţiune juridică referitoare la respectivul bun. Curtea observă, aşadar, o excepţie de la regula generală instituită prin art. 557 alin. (4) din Codul civil, potrivit căreia, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândeşte prin înscriere în cartea funciară, text care permite în mod expres şi derogări, în măsura în care acestea sunt prevăzute de lege, aşa cum este şi cazul de faţă.
43. Această excepţie este, de fapt, o concretizare a prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora «dispoziţiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare». De asemenea, conform art. 56 alin. (2) din acelaşi act normativ, «până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate faţă de terţi.»
44. Curtea reţine, de asemenea, că Legea nr. 7/1996 mai oferă un mijloc procedural de corecţie, prevăzând, la art. 34 alin. (3) şi (4), că la nivelul oficiilor teritoriale se constituie comisii formate din personal de specialitate, abilitate să procedeze, la cererea persoanei interesate sau din oficiu, la îndreptarea erorilor săvârşite cu ocazia recepţiilor cadastrale şi a înscrierilor în cartea funciară, prin efectuarea în acest scop de verificări în teren. Ulterior efectuării acestor verificări, comisia astfel abilitată încheie un proces-verbal care stă la baza actualizării menţiunilor din partea I a cărţii funciare, ce au făcut obiectul verificărilor.
45. În fine, observându-se importanţa asigurării înscrierii în cartea funciară a unor informaţii exacte şi complete cu privire la imobile, dar în acelaşi timp şi complexitatea lucrărilor de înregistrare sistematică şi numărul mare de imobile care sunt înscrise în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, a fost adoptată Legea nr. 185/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2018 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, care permite modificarea, din oficiu sau la cerere, a înscrierilor din cărţile funciare deschise ca urmare a finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică, fără plata unui tarif, până la data primei înscrieri subsecvente.
46. Din toate cele mai sus arătate rezultă că prevederile art. 15 alin. (1) teza finală şi alin. (3) din Legea nr. 7/1996, criticate în cauza de faţă, nu contravin dispoziţiilor art. 44 şi 136 din Constituţie referitoare la protecţia proprietăţii private. Faptul că identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare îşi pierd valabilitatea nu echivalează nicidecum cu pierderea sau alterarea dreptului de proprietate, operaţiunile menţionate neavând niciun efect asupra dreptului de proprietate al titularului, astfel cum acesta rezultă din actele existente. De altfel, Curtea constată că, deşi textul criticat are în vedere «identificarea şi numerotarea», în mod eronat autoarea excepţiei se referă la «delimitarea şi identificarea» terenurilor, ceea ce schimbă sensul real al normei legale.
47. Tot astfel, nu se poate reţine nici susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia actele juridice legal emise sub imperiul legilor de reconstituire a dreptului de proprietate funciară, cum sunt titlurile de proprietate, îşi pierd valabilitatea, aceasta negăsindu-şi suport în conţinutul normativ al textului legal examinat. Prin urmare, nu se susţine nici pretinsa retroactivitate, de natură să conducă la «pierderea efectivă a unui drept de proprietate reconstituit legal sub imperiul unor legi care continuă să fie în vigoare», aşa cum afirmă autoarea excepţiei.
48. Se mai critică şi prevederile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 pe considerentul că, în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară ca urmare a finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică pe unitatea administrativ-teritorială respectivă, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, iar dovada delimitării unui imobil faţă de alte imobile se face numai cu extrasul din planul cadastral. Curtea observă că dispoziţiile criticate nu reprezintă altceva decât o particularizare a regulii generale statuate de art. 565 din Codul civil potrivit căreia, în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară. Or, o astfel de normă nu pune în discuţie dreptul de proprietate privată, nefiind susceptibilă a aduce vreo atingere acestuia, ci doar reglementează cu privire la modalitatea în care existenţa acestuia poate fi probată."

    X. Opiniile specialiştilor consultaţi
    82. Prin punctul de vedere exprimat de către specialistul din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi s-a arătat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996, sintagma „în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate“ se interpretează în sensul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale, situaţia juridică anterioară se va răsfrânge asupra imobilului astfel cum este descris în documentele tehnice ale cadastrului, sub aspectul amplasamentului, configuraţiei, dimensiunilor laturilor şi suprafeţei imobilului.
    83. Totodată, s-a considerat că dispoziţiile legale evocate nu generează vreun caz de inadmisibilitate a acţiunilor în justiţie care să aibă ca obiect grăniţuirea proprietăţilor învecinate ori cereri de rectificare a înscrierilor din cartea funciară.
    84. Specialiştii din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept, prioritar, şi-au exprimat opinia în sensul că în orice analiză şi interpretare a normelor legale privitoare la cadastru şi la cartea funciară trebuie avute în vedere atât dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 7/1996, care consacră, cu titlu de principiu, funcţia tehnică a cadastrului, cât şi cele ale art. 10 alin. (3) şi (4) din acelaşi act normativ, care se referă la funcţia economică şi, respectiv, la cea juridică a cadastrului, toate aceste dispoziţii fiind importante întrucât ele indică scopul legiuitorului.
    85. Totodată, au considerat că, pentru a putea oferi o dezlegare problemei de drept supuse judecăţii, întrebarea adresată de instanţa de trimitere trebuie raportată la art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996 în ansamblul său, şi nu doar la teza a doua a acestuia.
    86. Au arătat că problemele de natură strict tehnică, legate de imobilele înscrise în cartea funciară, rezultate din modalitatea în care au fost întocmite documentele tehnice ale cadastrului, trebuie semnalate de titularii drepturilor reale asupra imobilelor prin procedura de rectificare specială, în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, şi, dacă este cazul, prin plângerea prevăzută de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, iar, în situaţia în care titularii drepturilor reale asupra imobilelor nu uzează de această procedură specială, ei trebuie consideraţi decăzuţi din dreptul de a mai cere rectificarea neconcordanţelor tehnice, inclusiv dacă titlul invocat de aceştia este o hotărâre judecătorească.
    87. Chiar dacă titularii uzează de această procedură şi, în susţinerea cererii lor, invocă o hotărâre judecătorească din care ar rezulta o situaţie tehnică contrară celei rezultate din măsurători, au apreciat că va prevala situaţia din urmă, întrucât măsurătorile realizate în vederea realizării cadastrului general sunt corelate cu măsurătorile realizate asupra tuturor imobilelor aflate pe raza aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, în timp ce hotărârea judecătorească a fost dată având în vedere doar situaţia unor imobile.
    88. În ceea ce priveşte problemele de natură juridică în legătură cu imobilele au considerat că acestea vor putea fi soluţionate prin intermediul unei acţiuni în rectificare de carte funciară de drept comun, în acest context situaţia tehnică urmând să fie modificată în acord cu situaţia juridică.
    89. Au arătat că, pentru ca o asemenea acţiune să poată fi promovată, va fi însă necesar să existe o situaţie care să poată fi încadrată în cazurile de rectificare prevăzute de art. 908 alin. (1) din Codul civil, situaţie care să nu fi fost cunoscută de persoana interesată la momentul la care s-au realizat lucrările de cadastru general.
    90. Prin urmare, şi-au exprimat punctul de vedere în sensul că posibilitatea rectificării cărţii funciare pe calea acţiunii de drept comun trebuie să fie recunoscută şi în cazul în care, la data la care au fost realizate lucrările de cadastru general, exista pe rolul instanţelor un litigiu cu privire la un imobil, litigiu ce viza inclusiv situaţia de carte funciară, dar care nu a fost avut în vedere de persoanele şi autorităţile implicate în realizarea lucrărilor de cadastru general.
    91. Opinia exprimată de specialiştii din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii este că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996, sintagma „în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate“ nu se interpretează în sensul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale, rectificarea înscrierilor în cartea funciară nu mai este admisibilă.
    92. Astfel, s-a considerat că, dacă acţiunea în rectificarea cărţii funciare urmăreşte să corecteze o înscriere ce nu corespunde situaţiei juridice reale a imobilului, mecanismul conceput de legiuitor în cadrul înregistrării sistematice prin intermediul dispoziţiei cuprinse la art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996 are drept finalitate realizarea unei concordanţe în privinţa situaţiei tehnice a imobilului, teza finală neavând semnificaţia înlăturării dreptului la rectificarea cărţii funciare, astfel încât să constituie un argument în sensul inadmisibilităţii acestei acţiuni.

    XI. Raportul asupra chestiunii de drept
    93. Prin raportul întocmit, judecătorul-raportor, constatând că sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate a sesizării prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, a reţinut că se impune examinarea chestiunii de drept în raport şi cu norma prevăzută de art. 40 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 şi a apreciat că sintagma „în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate“ semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare.

    XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    XII.1. Asupra admisibilităţii sesizării
    94. Conform dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    95. Prin urmare, prealabil examinării chestiunii de drept expuse în încheierea de sesizare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este ţinută să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate instituite prin norma procesuală pentru declanşarea acestui mecanism de unificare.
    96. Se constată că instanţa de trimitere este învestită cu soluţionarea cauzei în calea de atac a apelului, adică în ultimă instanţă, potrivit art. 94 pct. 1 lit. f), art. 483 alin. (2) şi art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, în considerarea obiectului principal al litigiului, reprezentat de o acţiune în grăniţuire întemeiată pe dispoziţiile Codului civil, fiind astfel îndeplinită cerinţa formală relativă la titularul sesizării.
    97. Cât priveşte existenţa unei chestiuni de drept se constată că aceasta se identifică în prima parte a sesizării.
    98. Instanţa de trimitere solicită să se stabilească dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996, „sintagma «în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate» se interpretează în sensul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale, situaţia juridică anterioară îşi pierde valabilitatea în toate situaţiile (...).“
    99. Norma indicată, ce impune interpretare sistematică, prevede următoarele: „Descrierea imobilelor din documentele tehnice ale cadastrului constituie o modalitate de punere în concordanţă a situaţiei tehnice a imobilului cu situaţia juridică cuprinsă în actele juridice. În caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate. De la data înfiinţării din oficiu a cărţilor funciare orice evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării înregistrării sistematice îşi pierd valabilitatea.“
    100. Fără a expune înţelesul dat celor două noţiuni folosite în formularea întrebării, „situaţia tehnică“ şi „situaţia juridică anterioară“ a imobilelor, şi antamând o posibilă dezlegare ce poate fi dată chestiunii de drept arătate, instanţa de trimitere dezvoltă în cuprinsul sesizării, impropriu, un raţionament prin care aduce în discuţie particularităţile cauzei care îi este dedusă judecăţii şi, astfel, condiţiile exercitării, ulterior finalizării înregistrării imobilelor în noul sistem de publicitate imobiliară, a acţiunii în grăniţuire, în particular, a acţiunilor în rectificarea înscrierilor din cartea funciară, în general.
    101. În baza distincţiilor operate, instanţa de trimitere formulează în cadrul raţionamentului aprecieri privind posibila instituire, pe cale de interpretare a efectelor pe care Legea nr. 7/1996 le-ar produce asupra situaţiei anterioare a imobilelor, a unui caz de inadmisibilitate a acţiunilor în grăniţuire formulate pe temeiul art. 560 din Codul civil şi acţiunilor în rectificarea înscrierilor de carte funciară, reglementate de art. 907 şi 908 din Codul civil.
    102. Prin urmare, solicită ca dezlegarea ce va fi dată în privinţa sintagmei prevăzute de art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996 să stabilească şi dacă, la momentul finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică, situaţia juridică anterioară a imobilului îşi pierde valabilitatea în toate situaţiile sau sunt exceptate situaţiile în care este constatată prin hotărâri judecătoreşti definitive.
    103. Dezlegarea urmează a avea în vedere că instanţa de trimitere este învestită, aşa cum s-a arătat anterior, cu judecata unui litigiu având ca obiect o cerere în grăniţuire, prin care reclamantul solicită stabilirea liniei de graniţă în considerarea amplasamentului atribuit iniţial de comisia de fond funciar, cu obligarea proprietarilor imobilului învecinat să-i lase în deplină proprietate suprafaţa de teren ce se va stabili că aparţine amplasamentului imobilului său, stabilit prin fixarea liniei de hotar, şi obligarea comisiei la modificarea planului parcelar, ca urmare a constatării nulităţii absolute a poziţiei imobilului învecinat din planul parcelar, pe temeiul art. 560 şi 563 din Codul civil, art. 11, 27 şi 52 din Legea nr. 18/1991, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 44 din Constituţia României.
    104. Totodată, se va avea în vedere că proprietarii celor două imobile învecinate, ale căror suprafeţe nu rezultă că sunt contestate, potrivit informaţiilor relevate de actele de procedură transmise, se prevalează în dovedirea limitelor materiale ale imobilelor diferit, reclamantul, de menţiunile din schiţa de punere în posesie a autoarei întocmită în baza titlului din anul 1998 şi de o hotărâre judecătorească din anul 2016, prin care s-a anulat planul parcelar din 2007 prin care se modifica amplasamentul imobilului său, iar persoanele fizice pârâte, de amplasamentul din planul parcelar de la momentul dobândirii imobilului, 20 decembrie 2016, ce susţin că a fost recepţionat de oficiul de cadastru în sistemul informatic e-Terra - Sistemul informatic integrat de cadastru şi carte funciară, şi de o hotărâre judecătorească din 2018, prin care s-a apreciat asupra valabilităţii acestui amplasament şi prin care autorităţile au fost obligate să le emită certificat favorabil de urbanism în vederea edificării de construcţii.
    105. Pârâta Comisia locală de fond funciar a învederat finalizarea lucrărilor de înregistrare sistematică a tuturor imobilelor aparţinând unităţii administrativ-teritoriale, între care şi imobilele a căror grăniţuire se cere, arătând că amplasamentele acestora se regăsesc în planurile anexate cărţilor funciare deschise pe temeiul Legii nr. 7/1996.
    106. Cum stabilirea cadrului procesual şi a ordinii de soluţionare a cererilor, în funcţie de calificarea dată, precum şi limitele în care drepturile de proprietate exhibate pot fi exercitate de către titulari în acord cu regimul juridic al imobilelor care fac obiectul acestora se subsumează, în cazul acţiunilor reale imobiliare, unor chestiuni de fond, iar nu unor condiţii legale de admisibilitate a acţiunilor, rezultă că verificările, în baza probatoriilor administrate conform legii, incumbă exclusiv instanţei învestite cu judecata cauzei.
    107. În aceste condiţii, cerinţa privind existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei se identifică doar în prima parte a întrebării, corectitudinea raţionamentului expus în cuprinsul sesizării urmând a fi verificată de către instanţa de trimitere în raport cu dezlegarea ce se va da prin prezenta hotărâre, ţinând seama de limitele judecăţii configurate de cererile şi apărările formulate de către părţile litigante.
    108. Chestiunea de drept sesizată de către instanţa de trimitere este reală şi dificilă, în condiţiile în care noţiunile „situaţia tehnică“ şi „situaţia juridică“ folosite în redactarea normei prevăzute de art. 14 alin. (10) nu sunt definite în Legea nr. 7/1996, lege specială, iar noţiunea „situaţia juridică“ a imobilului se regăseşte, fără a fi definită, şi în cuprinsul normelor din Codul civil, cele prin care se reglementează acţiunile de carte funciară.
    109. Dificultatea rezidă în stabilirea conţinutului noţiunii „situaţia juridică“ folosită în redactarea normelor prin care legea specială reglementează lucrările cadastrale şi prin care stabileşte că are prioritate „situaţia tehnică“ a imobilului, fapt ce ar echivala, cum confuz se argumentează prin încheierea de sesizare, cu pierderea totală a „situaţiei juridice anterioare“ a acestuia, pe de altă parte, în modalitatea în care dispoziţiile legii speciale se corelează cu cele ale Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (Legea nr. 71/2011), prin care se reglementează în privinţa cărţilor funciare deschise potrivit legii speciale.
    110. Prin art. 56 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, legiuitorul a stabilit că dispoziţiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 7/1996.
    111. Ulterior, legiuitorul a reapreciat asupra acestui moment, stabilind prin art. 14 alin. (8) din Legea nr. 7/1996 că efectul constitutiv de drepturi operează de la data efectuării primei înscrieri subsecvente ce are la bază acte juridice constitutive sau translative de drepturi reale încheiate ulterior deschiderii din oficiu a cărţilor funciare, pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, diferit de momentul indicat prin dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, menţionate anterior, instituind reglementări particulare pentru perioada de tranziţie.
    112. Chestiunea de drept este nouă, în condiţiile finalizării la nivelul unui număr redus de unităţi administrativ-teritoriale a lucrărilor prevăzute la art. 2 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 7/1996 incluse în Programul naţional de cadastru şi carte funciară, care se derulează şi în perioada 2021-2027, potrivit prevederilor Legii nr. 338/2023 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2023 privind stabilirea cadrului general pentru închiderea programelor operaţionale finanţate în perioada de programare 2014-2020.
    113. Totodată, verificarea jurisprudenţei recente din procesul curent de aplicare a legii relevă faptul că problema de drept care face obiectul sesizării pendinte nu a primit o dezlegare din partea instanţelor judecătoreşti materializată într-o practică judiciară consacrată, păstrându-şi astfel caracterul de noutate.
    114. Punctele de vedere transmise de instanţele judecătoreşti pun în evidenţă faptul că se conturează opinii divergente în privinţa conţinutului noţiunii „situaţia juridică actuală“ a imobilelor, prin opoziţie cu „situaţia juridică anterioară“ înregistrării imobilelor în noul sistem de publicitate imobiliară creat prin Legea nr. 7/1996, în componenta privind dreptul de proprietate sau alte drepturi reale dobândite/constituite asupra imobilelor.
    115. Observând că imobilele pentru care se solicită grăniţuirea în litigiul în care este formulată sesizarea au făcut obiectul legilor funciare, se reţine că, pentru a fi utilă cauzei, se impune examinarea chestiunii de drept în raport şi cu norma prevăzută de art. 40 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, prin care se reglementează înregistrarea sistematică a imobilelor înscrise în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, care, prin teza a doua, statuează, în acelaşi sens cu art. 14 alin. (10), că, „în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate“.
    116. Prin urmare, se impune completarea întrebării şi cu acest text de lege, după cum urmează: Dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, sintagma „în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate“ se interpretează în sensul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale, situaţia juridică anterioară a acestora îşi pierde valabilitatea în toate situaţiile.
    XII.2. Asupra fondului sesizării
    117. Cadastrul şi cartea funciară, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, formează un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică, de importanţă naţională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al ţării, prin care se urmăreşte, printre altele, determinarea informaţiilor tehnice, economice şi juridice referitoare la imobile şi asigurarea publicităţii drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice, precum şi a oricăror altor raporturi juridice.
    118. Cadastrul realizează, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, identificarea, măsurarea, descrierea şi înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cadastrale, iar cartea funciară cuprinde descrierea imobilelor şi înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele.
    119. În scopul creării acestui sistem, potrivit art. 9 alin. (23) din acelaşi act normativ, se derulează un Program naţional de cadastru şi carte funciară prin care se realizează înregistrarea sistematică în masă, gratuită şi din oficiu, a tuturor proprietăţilor de pe teritoriul ţării şi înscrierea din oficiu în cărţile funciare.
    120. Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, evidenţa imobilelor înscrise în planul cadastral şi în cartea funciară se realizează şi se actualizează din oficiu, la cererea persoanelor interesate sau la iniţiativa autorităţilor publice, cărora le incumbă obligaţia de a sprijini crearea şi actualizarea cadastrului prin punerea la dispoziţie cu titlu gratuit a datelor şi informaţiilor deţinute.
    121. Cărţile funciare întocmite şi numerotate pe teritoriul administrativ al fiecărei localităţi (sector cadastral, în sens tehnic) alcătuiesc, împreună, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, registrul cadastral de publicitate imobiliară al acestui teritoriu, registru ce se ţine de către biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial în a cărui rază teritorială de activitate este situat imobilul respectiv.
    122. Documentele tehnice ale cadastrului sunt enumerate la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, după cum urmează: planul cadastral, registrul cadastral al imobilelor şi opisul alfabetic al titularilor drepturilor reale de proprietate, al posesorilor şi al altor deţinători.
    123. Aceste documente se întocmesc, potrivit normei menţionate, pentru fiecare sector cadastral, ele evidenţiază situaţia de fapt actuală a imobilelor constatată de persoana autorizată care efectuează lucrările şi constituie temeiul înregistrării din oficiu a acestora în evidenţele de cadastru şi în cartea funciară.
    124. Identificarea amplasamentelor imobilelor prin reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale, cu atribuirea de număr cadastral, se realizează conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, consecutiv operaţiunilor de identificare a limitelor unităţii administrativ-teritoriale, după caz, a sectoarelor cadastrale.
    125. În cadrul lucrărilor cadastrale sunt identificaţi şi titularii drepturilor reale, pe baza înscrisurilor prezentate, care se preiau de către persoana autorizată, în original sau în copie legalizată, dacă acestea nu există în arhiva oficiului teritorial sau a autorităţii administraţiei publice locale ori a emitentului, precum şi a persoanei care exercită doar posesia, dacă nu se identifică proprietarul.
    126. Prin înscris norma desemnează orice acte juridice doveditoare ale dreptului de proprietate ori ale altui drept real sau personal, inclusiv hotărâri judecătoreşti prin care instanţele de judecată au tranşat asupra existenţei şi întinderii unor astfel de drepturi, anterioare finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii noilor cărţi funciare.
    127. Potrivit art. 23 din Legea nr. 7/1996, proprietarul răspunde pentru cunoaşterea, indicarea limitelor imobilului şi conservarea acestora, precum şi pentru punerea la dispoziţia persoanei autorizate a tuturor înscrisurilor pe care le deţine cu privire la imobil, iar, potrivit art. 24 alin. (1) din acelaşi act normativ, persoana autorizată răspunde pentru măsurarea imobilului indicat de proprietar, pentru corectitudinea întocmirii documentaţiei şi corespondenţa acesteia cu realitatea din teren şi cu actele doveditoare ale dreptului de proprietate puse la dispoziţie de proprietar, în cazul trasărilor, şi pentru materializarea limitelor imobilului în concordanţă cu geometria la zi a imobilului din baza de date a oficiului teritorial.
    128. Persoana autorizată să execute lucrările de cadastru este abilitată să integreze informaţiile tehnice şi juridice preluate de la oficiul teritorial, autorităţile şi instituţiile publice sau de la alte persoane fizice şi juridice.
    129. Planul cadastral este definit prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 ca fiind un document tehnic ce conţine reprezentarea grafică a limitelor imobilelor de la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale care se înscriu în cartea funciară şi numerele cadastrale alocate acestora, iar rectificarea coordonatelor imobilelor înregistrate în plan se poate face, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, la cererea persoanelor interesate sau din oficiu, de către oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară.
    130. Prin dispoziţiile art. 9 alin. (24), Legea nr. 7/1996 stabileşte că planul cadastral al imobilelor şi cărţile funciare deschise potrivit alin. (23) reflectă situaţia tehnică şi juridică actuală a imobilelor.
    131. În acest context normativ, prin art. 15 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, legiuitorul a stabilit că, de la data deschiderii cărţilor funciare din oficiu, vechile evidenţe anterioare, adică registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni, cărţile funciare şi orice alte evidenţe de cadastru, se vor înlocui pentru sectoarele cadastrale respective cu planul cadastral şi cu noile cărţi funciare, iar, prin art. 14 alin. (10) teza finală, că acestea îşi pierd valabilitatea de la aceeaşi dată.
    132. Totodată, prin teza finală a art. 15 alin. (1), legea prevede că îşi pierd valabilitatea şi menţiunile privind identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau în orice alte acte de proprietate.
    133. Examinând constituţionalitatea normei anterior evocate, Curtea Constituţională a României a reţinut, prin Decizia nr. 161 din 22 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 6 iulie 2022, următoarele: „Faptul că identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare îşi pierd valabilitatea nu echivalează nicidecum cu pierderea sau alterarea dreptului de proprietate, operaţiunile menţionate neavând niciun efect asupra dreptului de proprietate al titularului, astfel cum acesta rezultă din actele existente.“ (paragraful 46)
    134. Devine, astfel, relevantă analizei clarificarea noţiunii „situaţia juridică“ a imobilelor, atunci când legiuitorul, prin normele ce reglementează organizarea lucrărilor cadastrale în vederea înregistrării imobilelor în cartea funciară, printre care şi normele care fac obiectul interpretării, art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, contrapune situaţia tehnică a acestora situaţiei lor juridice cuprinse în actele şi/sau titlurile de proprietate.
    135. Noţiunea „situaţia juridică“ nu este definită de un articol anume din lege, însă a fost definită în doctrina juridică (conf. univ. dr. Marian Nicolae, Principiul aplicării imediate a legii noi şi Noul Cod civil, https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/ 2012/RSJ-1-2012.pdf) ca reprezentând o noţiune sintetică, strict operaţională, cu valenţe didactice (...), care a fost receptată atât de jurisprudenţă, cât şi de legiuitor.
    136. Potrivit definiţiei, „noţiunea înglobează lato sensu: raporturile juridice concrete, faptele juridice (lato sensu) generatoare, modificatoare sau stingătoare de raporturi juridice concrete, stările juridice ale subiectelor individuale sau constituite (artificiale) de drept (...), precum şi însuşirile şi regimul juridic al bunurilor (mobil sau imobil, alienabil sau inalienabil, domenial sau nedomenial etc.)“.
    137. Prin urmare, referirile la starea juridică a unui imobil înglobează, în principiu, atât însuşirile/descrierea acestuia, cât şi regimul său juridic configurat de normele de drept ce îi sunt aplicabile, în raport cu care se stabilesc şi/sau se verifică drepturile reale imobiliare, precum şi actele, faptele sau raporturile juridice care au legătură cu imobilul.
    138. Nici noţiunea „situaţia tehnică“ a imobilului nu este definită de vreun articol anume din lege, însă este descrisă de documente şi proceduri reglementate în cuprinsul legii care îi atestă funcţionalitatea, aceea de identificare, prin măsurători cadastrale, şi de numerotare a tuturor imobilelor în scopul înregistrării sistematice în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară administrat de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
    139. Examinarea, în ansamblu, a dispoziţiilor legii evidenţiază că noul sistem de publicitate imobiliară are o componentă tehnică, ce include măsurători cadastrale în teren şi activităţi de geodezie, cartografie, topografie şi fotogrammetrie în vederea identificării imobilelor şi limitelor materiale, pe baza actelor puse la dispoziţie de către proprietari/posesori ori de către autorităţi, şi înregistrării acestora în documentele tehnice ale cadastrului şi o componentă juridică, ce include înregistrarea imobilului astfel identificat în cărţile funciare deschise, precum şi înscrierea drepturilor proprietarilor ori altor persoane, la finalizarea lucrărilor de înregistrare sistematică pentru un sector cadastral.
    140. Prin art. 10 alin. (1), Legea nr. 7/1996 prevede, cu valoare de principiu, că înregistrarea proprietăţilor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară se realizează pe baza măsurătorilor necesare realizării planului cadastral, în care sunt determinate limitele dintre imobilele învecinate, din oficiu, gratuit şi în mod sistematic, pe baza realităţii din teren identificate conform art. 11 alin. (2) lit. e) şi f) din acelaşi act normativ, indiferent de apartenenţa imobilului la domeniul public sau privat al statului ori al unităţii administrativ-teritoriale sau de calitatea de proprietar, posesor ori deţinător legal sau detentor precar prevăzută la art. 918 din Codul civil.
    141. În vederea accelerării înregistrării sistematice, prin art. 10 alin. (5), Legea nr. 7/1996 a recunoscut Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin oficiile teritoriale, posibilitatea de a deschide cărţi funciare din oficiu la nivelul unităţii administrativ-teritoriale şi prin conversia în format electronic a informaţiilor existente în evidenţele oficiilor teritoriale referitoare la drepturile reale pentru care au fost îndeplinite formalităţile legale de publicitate, precum şi a informaţiilor grafice şi textuale ale imobilelor, stabilind o procedură de actualizare gratuită a acestor cărţi funciare, la cererea proprietarilor.
    142. Prin documentaţiile cadastrale întocmite de către persoanele autorizate se determină, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, suprafaţa terenurilor şi construcţiilor rezultată din măsurători, iar, potrivit art. 11 alin. (24) din acelaşi act normativ, în cadrul lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor în cartea funciară se înscriu suprafeţele rezultate din măsurători.
    143. Cartea funciară, definită la art. 23 din Legea nr. 7/1996, este alcătuită din titlu, indicând numărul ei şi numele localităţii în care este situat imobilul, precum şi din trei părţi, printre care „A. partea I, referitoare la descrierea imobilelor, care va cuprinde: a) numărul de ordine şi cel cadastral al imobilului; b) suprafaţa imobilului, reieşită din măsurători cadastrale, destinaţia, adresa administrativă, categoriile de folosinţă şi, după caz, construcţiile. (...)“
    144. Potrivit normei, planul imobilului conţinând descrierea acestuia este anexa la partea I a cărţii funciare şi se întocmeşte conform regulamentului aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
    145. În considerarea celor ce precedă, rezultă că informaţiile de interes din perspectiva celor două componente ale noului sistem de publicitate imobiliară, tehnică şi juridică sunt cele referitoare la descrierea imobilului (suprafaţă, poziţionare, formă, dimensiuni şi categorie de folosinţă), informaţii ce trebuie înregistrate obligatoriu, potrivit legii, atât în evidenţele cadastrului, cât şi în partea I a cărţii funciare la lit. a) şi b).
    146. Prin urmare, când Legea nr. 7/1996 reglementează prin normele privind lucrările cadastrale în privinţa situaţiei tehnico-juridice a unui imobil are în vedere exclusiv datele/informaţiile ce descriu caracteristicile actuale ale respectivului imobil, singurele care interesează din perspectiva cadastrului.
    147. Identificarea astfel a situaţiei tehnico-juridice actuale a tuturor imobilelor, inclusiv a acelora descrise în cuprinsul actelor/titlurilor de proprietate şi anume prin măsurători cadastrale, în scopul reproducerii conforme cu realitatea a formei, dimensiunilor şi poziţiei acestora în vederea înregistrării în noul sistem integrat de cadastru creat la nivelul ţării, este o cerinţă esenţială a legii, obligatoriu a fi îndeplinită.
    148. Operaţiunea s-a impus pentru că, aşa cum se arată în doctrină (prof. Marian Nicolae, Tratat de publicitate imobiliară, vol. II - Noile cărţii funciare, pag. 563), „pentru ca efectul securităţii raporturilor juridice să se producă în mod real, este necesar ca publicitatea realizată prin cărţile funciare să oglindească în mod fidel, în permanenţă, situaţia juridică a imobilelor prin descrierea acestora cât mai exactă, prin înscrierea drepturilor reale existente asupra imobilelor cu indicarea titularilor acestor drepturi şi înscrierea corectă a actelor, faptelor sau altor raporturi juridice în legătură cu fiecare imobil cuprins în cartea funciară“.
    149. Situaţia tehnico-juridică a imobilelor înglobează, astfel cum s-a arătat anterior, nu doar informaţiile privind descrierea din partea I a cărţii funciare, ci mai ales regimul juridic al acestora, care este evidenţiat de menţiunile înregistrate în celelalte două părţi ale cărţii sale funciare, şi anume sub „B. partea a II-a, referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate şi alte drepturi reale“ şi sub „C. partea a III-a, referitoare la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate, drepturile reale de garanţie şi sarcini“.
    150. Înscrierile din celelalte două părţi ale cărţii funciare, B şi C, nu pot fi puse însă în legătură cu lucrările de cadastru, ci doar cu menţiunile din actele de proprietate sau titlurile de proprietate referitoare la dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale, care produc aceleaşi efecte de la momentul naşterii lor şi după data deschiderii noilor cărţi funciare, cu excepţia cazurilor în care acestea, drepturile, au fost afectate în orice mod, prin efectul legii, până la momentul înscrierii.
    151. La art. 24 alin. (1), Legea nr. 7/1996 arată că înscrierile în cartea funciară sunt intabularea, înscrierea provizorie şi notarea, iar la alin. (2) prevede următoarele: „Cazurile, condiţiile şi regimul juridic al acestor înscrieri sunt stabilite de Codul civil.“, şi anume de dispoziţiile art. 876-915 din Codul civil, care se aplică, potrivit art. 76 din Legea nr. 71/2011, numai actelor şi faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil.
    152. Cât priveşte înscrierile din evidenţele de publicitate imobiliară anterioare, Legea nr. 7/1996 reglementează distinct prin normele tranzitorii, astfel cum se va arăta mai târziu, în cuprinsul prezentei decizii.
    153. Revenind la lucrările cadastrale, dat fiind efectul pe care îl produce deschiderea noilor cărţi funciare în privinţa vechilor evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară şi menţiunilor cuprinse în actele/titlurile de proprietate privind identificarea şi numerotarea imobilelor, şi anume pierderea valabilităţii din acest moment, legiuitorul a stabilit prin dispoziţiile art. 14 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 7/1996 proceduri speciale, administrative şi jurisdicţionale, de rectificare a documentelor cadastrale, în scopul corectării erorilor de măsurătoare a imobilelor ori de înregistrare a titularilor drepturilor reale, a posesorilor ori a altor deţinători ai imobilului.
    154. Corectarea erorilor de măsurătoare se realizează prin rectificarea planului cadastral, care îmbracă forma unei operaţiuni tehnice ce presupune refacerea măsurătorilor privind suprafaţa şi coordonatele limitelor unui anumit imobil înregistrate anterior în documentele aduse la cunoştinţa publică, operaţiune ce se realizează din oficiu sau la cererea oricărei persoane, fiind urmată de actualizarea planului întregului sector cadastral în care imobilul este situat.
    155. Prin art. 14 alin. (5) şi (6), Legea nr. 7/1996 stabileşte, cu valoare de principiu, că în noua carte funciară înscrierile se efectuează, din oficiu, doar pe baza documentelor tehnice ale cadastrului integrate în sistem, potrivit art. 14 alin. (1), pentru fiecare sector cadastral în parte, după caz, rectificate potrivit art. 11 alin. (2) lit. m) din lege, şi că aceste înscrieri reprezintă, în înţelesul legii, prima înregistrare a imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară.
    156. În acest context normativ, legiuitorul a prevăzut, prin art. 14 alin. (10) din Legea nr. 7/1996, supus interpretării, că descrierea imobilelor din documentele tehnice ale cadastrului constituie o modalitate de punere în concordanţă a situaţiei tehnice a imobilului cu situaţia juridică cuprinsă în actele juridice şi că, în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor.
    157. Legea nr. 7/1996 reglementează prin norme distincte înregistrarea sistematică şi a imobilelor care au făcut obiectul legilor de restituire a proprietăţilor funciare.
    158. Intrarea în vigoare a Legii nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 a creat, astfel cum s-a arătat în expunerea de motive a legii, premisele pentru a se putea dispune intabularea din oficiu în cărţile funciare şi a drepturilor din titlurile de proprietate emise în temeiul legilor de restituire a proprietăţilor funciare, pe baza planurilor parcelare recepţionate de oficiile teritoriale.
    159. Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, în privinţa acestor imobile, reprezentarea amplasamentelor din planurile parcelare, ce cuprind totalitatea imobilelor dintr-o tarla, constituie modalitatea de punere în concordanţă a amplasamentelor imobilelor rezultate din măsurători cu identificatorii amplasamentelor imobilelor înscrişi în titlurile de proprietate sau, după caz, în cartea funciară.
    160. Textul de lege prevede, prin teza a doua, următoarele: „În caz de discrepanţă, prevalează situaţia identificată în urma măsurătorilor efectuate şi nu se impune rectificarea identificatorilor, respectiv a numărului de tarla sau parcelă a amplasamentelor imobilelor înscrise eronat în actele de proprietate sau documentele care au stat la baza eliberării acestora.“
    161. Prin teza finală, art. 40 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 stabileşte că situaţia tehnică şi juridică (în componenta privind amplasamentul) a acestui tip de imobile înregistrate anterior în planul cadastral sau topografic ori în cărţile funciare se modifică conform situaţiei tehnico-juridice actuale identificate prin măsurătorile efectuate şi actele juridice colectate, fără acordul proprietarilor.
    162. Reglementarea distinctă s-a impus, pe de o parte, în considerarea faptului că în privinţa acestor imobile sunt active şi dispoziţiile din legile de restituire a proprietăţilor funciare ce obligă, în funcţie de situaţia specifică a imobilului din titlul de proprietate, la restituirea în natură pe vechiul amplasament sau pe un amplasament disponibil, după caz, la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent şi, pe de altă parte, în considerarea instituirii, prin dispoziţii proprii Legii nr. 7/1996, a unui mecanism de reglare a situaţiilor particulare constatate cu ocazia măsurătorilor dintr-o tarla, precum cele în care se identifică excedent de teren în raport cu suprafeţele indicate în titlurile de proprietate, care se constituie rezervă potrivit art. 11 alin. (14), sau, după caz, deficit de teren, când se procedează la diminuarea proporţională a suprafeţei fiecărui imobil din titlurile de proprietate, potrivit art. 11 alin. (20).
    163. Prin dispoziţiile art. 40 alin. (4), Legea nr. 7/1996 prevede că imobilele înscrise în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, cu excepţia celor la care face trimitere teza finală, se înscriu din oficiu în cartea funciară pe baza planurilor parcelare sau de încadrare în tarla întocmite de către comisiile locale de fond funciar, obligate potrivit legilor de reparaţie, în calitate de emitent al titlurilor de proprietate, să stabilească amplasamentele atribuite în posesie titularilor drepturilor de proprietate sau, după caz, să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
    164. Şi în privinţa planurilor parcelare, Legea nr. 7/1996 reglementează proceduri speciale, administrative şi judiciare, în cadrul cărora se soluţionează cererile de rectificare a indicatorilor privind reprezentarea grafică a amplasamentului imobilelor, prin dispoziţiile art. 40 alin. (8)-(11), proceduri urmate de actualizarea indicatorilor tuturor imobilelor din respectivul plan parcelar.
    165. În urma soluţionării cererilor de rectificare, după modificarea conţinutului documentelor planurilor parcelare şi actualizarea evidenţei, potrivit art. 40 alin. (12) din Legea nr. 7/1996, oficiul teritorial recepţionează documentele planurilor parcelare finale şi procedează din oficiu la înscrierea în cărţi funciare noi a tuturor imobilelor cuprinse în planul parcelar, această înscriere fiind asimilată, potrivit art. 40 alin. (12) teza finală, primei înregistrări sistematice în condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (6) din acelaşi act normativ.
    166. În considerarea cadrului normativ expus se poate decela intenţia legiuitorului exprimată prin dispoziţiile art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea nr. 7/1996.
    167. Sintagma „în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate“ semnifică faptul că imobilele supuse înregistrării sistematice se înscriu, obligatoriu, în noul sistem de cadastru şi carte funciară, la momentul finalizării lucrărilor la nivelul fiecărui sector cadastral, cu suprafeţele, după caz, cu amplasamentele stabilite prin planurile cadastrale şi planurile parcelare, astfel cum au fost actualizate în urma soluţionării cererilor de rectificare, nu cu cele descrise în vechile evidenţe cadastrale ori în actele şi/sau titlurile de proprietate.
    168. Împrejurarea că dreptul de proprietate poate fi exercitat doar asupra bunului care face obiectul său delimitat în spaţiu este stabilită, de altminteri, cu valoare de principiu, prin dispoziţiile art. 556 alin. (1) din Codul civil („Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.“).
    169. Înfăţişând un ansamblu de indicatori/informaţii prin care se identifică situaţia tehnico-juridică actuală a imobilelor, reconsiderarea oricăror descrieri anterioare ale acestora, inclusiv a acelora cuprinse în actele de proprietate, validate sau nevalidate în cadrul unor proceduri jurisdicţionale anterioare, este permisă legiuitorului.
    170. Aceasta pentru că identificarea imobilelor în modalitatea stabilită prin Legea nr. 7/1996 nu se realiza pentru întreg teritoriul ţării prin măsurători cadastrale ce obligau la integrarea tuturor imobilelor dintr-un sector cadastral în suprafaţa de teren existentă la nivelul acestuia, delimitată de elemente liniare stabile în timp (precum şosele, ape, canale, diguri, căi ferate etc.) şi care nu pot fi depăşite în mod natural, astfel cum obligă legea în prezent, ceea ce presupune la identificarea cât mai precisă a imobilelor, cu abaterile (toleranţele) minime prevăzute de regulament.
    171. Cu excepţia regiunilor de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare şi Decretului nr. 2.142/1930 pentru funcţionarea cărţilor funduare centrale pentru căile ferate şi canaluri, cu privire la care Legea nr. 7/1996 reglementează prin norme distincte, identificarea imobilelor din actele/titlurile de proprietate se realiza anterior intrării în vigoare a acestei legi prin măsurători topografice restrânse la spaţiul în care imobilul este situat, iar datele tehnice obţinute erau înregistrate într-un sistem de publicitate personală, fără a fi corelate/integrate cu datele tehnice ale imobilelor din proximitate, cu atât mai puţin cu datele tuturor imobilelor situate într-o suprafaţă de teren delimitată prin elemente liniare stabile în timp.
    172. Prin urmare, pe lângă faptul că nu pot constitui, potrivit Legii nr. 7/1996, temei pentru înregistrarea descrierii imobilelor în partea I a cărţii funciare, informaţiile privind suprafaţa şi limitele imobilelor expuse în actele/titlurile de proprietate nu pot fi opuse celor exhibate în documentele cadastrului întocmite potrivit regulilor unitare prevăzute de lege, ce expun situaţia de fapt actuală a imobilelor, care pot fi rectificate în procedurile administrative şi/sau judiciare prevăzute de această lege.
    173. De altminteri, pentru a marca momentul de început al noului sistem de cadastru şi carte funciară la nivelul sectoarelor cadastrale în care s-au finalizat lucrările de înregistrare sistematică, sistem care expune situaţia tehnico-juridică actuală a imobilelor, înglobând atât informaţiile privind descrierea imobilului (suprafaţa reală reieşită din măsurători, modul de poziţionare, categoria de folosinţă), cât şi pe acelea privind starea sa pur juridică (drepturile reale imobiliare, drepturile personale, actele, faptele sau raporturile juridice care au legătură cu acesta), legiuitorul a dispus expres că din momentul deschiderii noilor cărţi funciare acestea înlocuiesc fostele evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară, precum şi orice alte planuri anterioare privitoare la imobile, care îşi pierd valabilitatea, asemenea menţiunilor din actele/titlurile privitoare la identificarea şi numerotarea acestora.
    174. Ordonată fiind din raţiuni de transparenţă şi de siguranţă a circuitului civil, dispoziţia de încetare a valabilităţii are în vedere orice evidenţe de publicitate imobiliară şi/sau planuri întocmite anterior înregistrării sistematice a imobilelor, precum şi orice menţiuni privind descrierea, identificarea şi numerotarea acestora cuprinse în orice fel de acte juridice ce atestă existenţa unui drept real imobiliar, indiferent dacă acestea au fost sau nu validate în cadrul unor proceduri jurisdicţionale anterioare ori dacă exhibă informaţii identice ori diferite, prin comparaţie cu cele expuse în documentele tehnice ale cadastrului.
    175. Rezultă din cele ce precedă că deschiderea noilor cărţi funciare produce efecte importante în planul probaţiunii limitelor dreptului de proprietate înscris în baza actului sau titlului de proprietate ulterior acestui moment, ştiut fiind că acest drept poate fi exercitat doar în limitele materiale (corporale) ale bunului ce face obiectul său (imobilul în sine), cu respectarea limitărilor juridice legale, dispuse în acord cu principiul proporţionalităţii, ori convenţionale, convenite de titularii unor astfel de drepturi.
    176. În materie de probaţiune, Legea nr. 7/1996 reglementează prin art. 15 alin. (3), statuând că, pentru imobilele înscrise din oficiu în cartea funciară în urma finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică pe o unitate administrativ-teritorială, dovada dreptului de proprietate se va face cu extrasul de carte funciară, iar dovada delimitării unui imobil faţă de alte imobile se va face numai cu extrasul din planul cadastral, ceea ce prezumă, până la proba contrară, că eventualele limitări aduse drepturilor din actele sau titlurile de proprietate cu prilejul înscrierii în noile cărţi funciare s-au produs cu respectarea legii.
    177. În considerarea importanţei în plan probator a extraselor prevăzute de norma anterior evocată, prin dispoziţiile art. 14 alin. (9^4), Legea nr. 7/1996 obligă ca în cărţile funciare deschise în urma primei înregistrări sistematice a imobilului în noul sistem de cadastru şi publicitate imobiliară să se indice expres acest fapt, precum şi data finalizării lucrărilor de înregistrate sistematică, după modelul stabilit prin regulament.
    178. Totodată, definind extrasul din planul cadastral ca fiind secţiunea din plan ce conţine reprezentarea imobilului şi a celor învecinate, precum şi a dimensiunilor laturilor sale, prin dispoziţiile art. 2 alin. (5), Legea nr. 7/1996 stabileşte că şi acest document trebuie să conţină data ultimei actualizări a bazei de date grafice gestionate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
    179. Indicarea în extrasele menţionate a informaţiilor actualizate la zi privind situaţia tehnico-juridică a imobilelor s-a impus legiuitorului din raţiuni de siguranţă a circuitului civil, dar şi în considerarea reglementării, prin art. 14 alin. (7) din Legea nr. 7/1996, a unei proceduri speciale, gratuite, limitate în timp până la data prevăzută la alin. (8) al aceluiaşi articol, în care titularul dreptului de proprietate poate cere modificarea înscrierilor efectuate în noua carte funciară.
    180. La art. 14 alin. (8), legea prevede că efectul constitutiv de drepturi cu privire la un imobil operează de la data efectuării primei înscrieri subsecvente ce are la bază acte juridice constitutive/translative de drepturi reale, încheiate ulterior deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială.
    181. Rezultă că amânarea efectului constitutiv de drepturi este ataşată şi de această normă specială, întocmai ca norma prevăzută de art. 56 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, doar înscrierilor în cartea funciară, astfel că doar dobândirea drepturilor tabulare este afectată de faptul neînregistrării unei înscrieri calificate a fi subsecvente în termenii legii, nu şi modificărilor ori radierilor acestor drepturi dispuse în condiţiile legii, când efectul se produce de îndată şi în privinţa înscrierilor din noile cărţi funciare.
    182. Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (7) din Legea nr. 7/1996, solicitarea de modificare poate avea ca obiect următoarele: a) actualizarea, îndreptarea sau rectificarea informaţiilor grafice şi textuale despre imobil; b) înscrierea actelor care nu au fost prezentate până la finalizarea lucrărilor de înregistrare sistematică; c) îndreptarea erorilor săvârşite cu ocazia realizării lucrărilor de înregistrare sistematică; d) orice alte înscrieri sau radieri care au drept scop punerea în concordanţă a situaţiei de carte funciară cu situaţia juridică reală.
    183. Prin art. 89 alin. (5) din vechiul Regulament de recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară [art. 214 alin. (1) din Regulamentul actual], pentru evitarea confuziilor posibil a fi generate de asemănarea de ordin terminologic a reglementării prevăzute de art. 14 alin. (7) din Legea nr. 7/1996 cu cea prevăzută de art. 908 alin. (1) pct. 4 din Codul civil privind acţiunea în rectificarea înscrierilor de carte funciară (condiţionată, potrivit legii, de existenţa unei dispute/contestaţii vizând fondul dreptului înscris şi de pronunţarea unei hotărâri prin care se statuează asupra valabilităţii titlului care îl exhibă), legiuitorul a definit operaţiunea de modificare prevăzută de legea specială.
    184. S-a arătat că prin modificarea înscrierilor din cartea funciară, în accepţiunea art. 14 alin. (7) din Legea nr. 7/1996, se înţelege orice schimbare privind aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului înscris asupra imobilului, şi că această operaţiune nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, în baza actelor doveditoare, iar atunci când vizează suprafaţa nu este considerată rectificare de carte funciară.
    185. Prin urmare, când are ca obiect informaţii privind descrierea imobilului din partea I a cărţii funciare, cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 7/1996 îmbracă forma unei acţiuni de natura celei prevăzute de art. 914 din Codul civil, doar că procedura este una gratuită şi limitată în timp, nu forma acţiunii în rectificarea înscrierilor de carte funciară, care poate fi exercitată doar în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de art. 907 şi 908 din Codul civil.
    186. Procedura de modificare prevăzută de art. 14 alin. (7) din Legea nr. 7/1996 poate viza şi greşeli privind înscrierile efectuate în noua carte funciară, spre exemplu în cazul prevăzut la lit. b), dacă modificările solicitate nu aduc atingere dreptului înscris, ceea ce semnifică că şi în aceste cazuri pot fi corectate doar greşeli materiale ocazionate de neprezentarea de către proprietar, anterior deschiderii cărţii funciare, a tuturor actelor deţinute.
    187. Operaţiuni de natura celor prevăzute de art. 14 alin. (7) din Legea nr. 7/1996 pot fi realizate cu respectarea regulilor ce guvernează aplicarea în timp a legii civile şi pe temeiul normelor de drept comun, precum cea prevăzută de art. 914 din Codul civil, prin care se reglementează posibilitatea proprietarului imobilului înscris în cartea funciară de a cere oricând modificarea menţiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinaţia sau suprafaţa acestuia, în condiţiile legii, condiţii care se regăsesc în chiar Legea nr. 7/1996.
    188. Codul civil reglementează şi în privinţa erorilor materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor efectuate în cuprinsul cărţilor funciare prin art. 913, aplicabile, cu aceleaşi limitări anterior arătate, şi în privinţa înscrierilor din noile cărţi funciare, norma statuând că astfel de erori, materiale, săvârşite cu prilejul înscrierilor efectuate în cartea funciară, „altele decât cele care constituie cazuri de rectificare“, se pot îndrepta la cerere sau din oficiu, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 909-911.
    189. Revenind la publicitatea imobiliară, aşa cum s-a arătat în precedent, aceasta se realizează, îndeosebi, prin înscrierile înregistrate în celelalte două părţi ale cărţii funciare (B şi C), privitoare la dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, respectiv la dezmembrămintele dreptului de proprietate, drepturile reale de garanţie şi sarcini.
    190. În acest sens, în doctrină se evidenţiază că publicitatea imobiliară cuprinde „totalitatea modalităţilor prin care anumite acte, fapte sau alte operaţii ori situaţii juridice sunt aduse la cunoştinţă publicului or, după caz, sunt săvârşite în locuri publice, cu sau fără participarea acestuia, în scopul satisfacerii unor interese publice sau private“ (Marian Nicolae, Tratat de publicitate imobiliară, vol. I - Introducere în publicitatea imobiliară, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006, pag. 130).
    191. Cadastrul realizează, potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, şi o funcţie juridică, prin identificarea proprietarilor, respectiv a posesorilor imobilelor şi prin înscrierea acestora în documentele tehnice cadastrale, în scopul înscrierii imobilelor în cartea funciară.
    192. Specificaţiile tehnice de realizare a lucrărilor sistematice de cadastru prevăzute de art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ includ, de altfel, şi o etapă distinctă, de identificare a titularilor drepturilor reale şi a posesorilor.
    193. Înscrierea titularilor drepturilor reale în noile cărţi funciare se realizează, din oficiu sau la cerere, în baza înscrisurilor ce probează, potrivit legii, existenţa drepturilor, precum înscrisuri autentice notariale, hotărâri judecătoreşti rămase definitive, certificate de moştenitor sau acte emise de către autorităţile administrative, iar a posesorilor, în condiţiile particulare prevăzute de această lege, procedurile de înscriere fiind detaliate prin lege şi regulamentul de recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară.
    194. Distinct, Legea nr. 7/1996 reglementează prin normele tranzitorii în privinţa înscrierilor privind drepturile reale înregistrate în vechile registre de transcripţiuni şi inscripţiuni, cărţi funciare şi orice alte evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară.
    195. Astfel, prin dispoziţiile art. 38 alin. (1), Legea nr. 7/1996 prevede că înscrierile făcute în conformitate cu actele normative în vigoare în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni, în cărţile funciare şi în cărţile de publicitate funciară înainte de data intrării sale în vigoare îşi vor produce şi după această dată efectele prevăzute.
    196. Prin teza finală norma prevede că fac excepţie cazurile în care drepturile de proprietate şi celelalte drepturi reale au fost afectate în orice mod prin efectul legii.
    197. Totodată, prin dispoziţiile art. 39, Legea nr. 7/1996 reglementează situaţia actului juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar valabil încheiat anterior intrării sale în vigoare, netranscris în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, arătând că acesta îşi produce efectele la data înscrierii în cartea funciară potrivit prevederilor acestei legi, precum şi situaţia actului sub semnătură privată, valabil încheiat, care poate fi luat în considerare dacă are dată certă anterioară intrării în vigoare a Legii fondului funciar nr. 18/1991.
    198. Cererile de înscriere, precum şi acţiunile în justiţie întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 7/1996 se soluţionează, conform art. 80 din Legea nr. 71/2011, indiferent de data introducerii lor, potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârşirii ori producerii faptului juridic generator, modificator sau extinctiv al dreptului supus înscrierii ori rectificării, doar aspectele procedurale fiind supuse legii în vigoare la momentul formulării acţiunii.
    199. Dispoziţiile tranzitorii expuse anterior întăresc concluzia potrivit căreia înregistrarea imobilelor în noul sistem de publicitate imobiliară creat în temeiul Legii nr. 7/1996 nu are ca efect pierderea valabilităţii „situaţiei juridice anterioare“ a imobilelor în componenta privind drepturile reale prevăzute în actele sau titlurile de proprietate supuse înscrierii, drepturi care îşi produc efectele prevăzute la momentul constituirii, cât timp nu au fost afectate (limitate), în vreun mod, prin efectul legii.
    200. Prin dispoziţiile art. 14 alin. (6^1), legea prevede, de altfel, că în situaţia în care, cu prilejul înregistrării sistematice, sunt identificaţi mai mulţi proprietari asupra aceluiaşi imobil care au dobândit dreptul de proprietate în baza unor acte juridice diferite, se deschide o singură carte funciară în care se notează în partea a II-a existenţa acestei „situaţii juridice“, fără a fi intabulat dreptul de proprietate, care se va efectua, ulterior, în baza hotărârii judecătoreşti definitive, concomitent cu radierea din oficiu a notării.
    201. Concretizând regula menţionată la situaţia imobilelor ce au făcut obiectul legilor de restituire a proprietăţilor funciare, prin dispoziţiile art. 11 alin. (22^1), Legea nr. 7/1996 prevede că, în situaţia în care se identifică deficit de suprafaţă de teren, se va înfiinţa o singură carte funciară, denumită carte funciară a titlurilor de proprietate din sectorul cadastral, în care se înscrie, în partea I, suprafaţa de teren identificată prin măsurători, iar, în partea a II-a, toţi titularii drepturilor de proprietate, aceştia din urmă urmând să fie înscrişi în cărţile individuale derivate din cartea titlurilor de proprietate conform prevederilor alin. (22^2) sau (22^4).
    202. Potrivit art. 11 alin. (22^5), actualizarea cărţilor funciare individuale cu geometria individuală a imobilelor şi cu suprafaţa imobilului se poate realiza pe baza acordului unanim al proprietarilor cu privire la recunoaşterea limitelor şi amplasamentelor, iar în lipsa acordului unanim, pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care se tranşează, conform normelor materiale în vigoare la data constituirii, asupra valabilităţii titlurilor de proprietate ce exhibă dreptul supus înscrierii ori radierii.
    203. Prin urmare, nu se poate susţine cu temei că regimul juridic al imobilelor ce relevă modalităţile de exercitare asupra acestora de către titulari a drepturilor supuse înscrierii şi-ar fi încetat valabilitatea în considerarea procedeului tehnic, măsurători cadastrale şi reprezentarea în planuri cadastrale, stabilit prin Legea nr. 7/1996 pentru identificarea situaţiei tehnice actuale a imobilelor, procedeu adoptat de către legiuitor tocmai în considerarea faptului că este de natură să permită determinarea cât mai precisă a poziţiei, formei, dimensiunilor şi suprafeţei imobilelor.
    204. În atari condiţii nici regimul juridic al acţiunilor reale imobiliare, precum acţiunea în grăniţuire, ce are ca obiect, potrivit art. 580 din Codul civil, reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare (exterioare), nu a suferit modificări prin efectul Legii nr. 7/1996, astfel de acţiuni constituind mijloace procesuale prin care se urmăreşte, împreună cu publicitatea imobiliară, protecţia dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale.
    205. În considerarea celor ce precedă, pentru a răspunde întrebării instanţei de trimitere, se va concluziona că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii noilor cărţi funciare la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale, când, prin efectul legii, îşi pierd valabilitatea evidenţele de publicitate şi planurile anterioare; cât priveşte actele/titlurile de proprietate, tot prin efectul legii îşi pierd valabilitatea, în toate situaţiile, menţiunile privind descrierea imobilului, nu şi cele privind dreptul de proprietate sau alte drepturi reale conţinute de acestea, care îşi păstrează valabilitatea, cu excepţia situaţiei în care drepturile au fost afectate în vreun mod prin efectul legii.
    206. Ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică, în privinţa tuturor imobilelor aparţinând unităţii administrativ-teritoriale se deschid noile cărţi funciare, care fac dovada deplină a situaţiei tehnico-juridice a imobilului în faţa autorităţilor şi a instanţelor de judecată, înscrierile efectuate în cuprinsul acestora fiind prezumate a fi corecte.
    207. Cu excepţia efectului constitutiv de drepturi, amânat până la data primei înregistrări subsecvente definite de art. 14 alin. (8) din Legea nr. 7/1996, înscrierea drepturilor pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil realizându-se numai în scop de opozabilitate faţă de terţi potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, noile cărţi funciare produc toate celelalte efecte de natură juridică, esenţiale, prevăzute de Codul civil, printre care efectul de informare, oferind persoanelor interesate date oficiale privind descrierea reală a imobilelor, titularii drepturilor de proprietate şi orice alte informaţii privind alte drepturi reale imobiliare, drepturi personale, acte, fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul, realizând, astfel, publicitatea imobiliară.
    208. Prin urmare, în cauzele civile având ca obiect imobile pentru care au fost deschise cărţile funciare potrivit Legii nr. 7/1996, revine instanţei de judecată sarcina de a clarifica fundamentul juridic al cererilor deduse judecăţii, de a stabili dacă prin acestea se contestă valabilitatea actelor de proprietate în baza cărora s-a înscris în privinţa unor imobile precis determinate dreptul de proprietate sau doar descrierea acestora, înregistrată în partea I a cărţii funciare, ca fiind greşit stabilită prin documentele tehnice cadastrale, şi de a identifica, în raport cu calificarea juridică dată actelor şi faptelor deduse judecăţii, normele materiale şi procesuale aplicabile litigiului.
    209. Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va admite sesizarea şi, în vederea preîntâmpinării ivirii unei practici judiciare neunitare, va lămuri doar chestiunea de drept identificată în cuprinsul acesteia, susceptibilă a primi interpretări diferite în interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea nr. 7/1996.
    210. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizarea formulată de Tribunalul Alba - Secţia I civilă în Dosarul nr. 4.312/176/2018 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.
    În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:
    Sintagma „în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate“ semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare.
    Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE SECŢIEI I CIVILE
                    ELENA CARMEN POPOIAG
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Marina Daniela Ungureanu

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 412 din 17 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 412 din 17 noiembrie 2025 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 412 din 17 noiembrie 2025 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare