Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 410 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea art. 223 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul său

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 410 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea art. 223 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul său

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 65 din 28 ianuarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Vasile Bandrabul în Dosarul nr. 3.593/324/2018* al Judecătoriei Tecuci. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 814D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că autorul acesteia critică modul de interpretare şi aplicare a legii de către organele judiciare, precum şi modul de stabilire a gradului de rudenie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 2 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.593/324/2018*, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Vasile Bandrabul cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 220 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din Codul penal.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, prin care acestea au fost modificate, a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6), aceasta afectând instituţiile fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. De asemenea, sunt încălcate şi prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, care stabilesc că reglementările în domeniul penal se fac doar prin lege organică. În continuare, susţine că Guvernul nu motivează în concret urgenţa modificării art. 220 alin. (3) din Codul penal, deşi avea această obligaţie potrivit art. 115 din Constituţie.
    6. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal, apreciază că acestea contravin prevederilor art. 26 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile în care actul sexual cu persoana vătămată a fost liber consimţit, iar în prezent convieţuieşte cu aceasta, având împreună un copil minor. Totodată, dispoziţiile criticate nu stabilesc în mod clar şi precis gradul de rudenie al minorului faţă de major, ceea ce în domeniul legilor penale nu este permis.
    7. Judecătoria Tecuci apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Având în vedere gravitatea şi consecinţele pe care le angajează infracţiunile privitoare la viaţa sexuală sau în strânsă legătură cu aceasta, în care sunt implicate persoane vătămate minore, legiuitorul a reglementat, în privinţa acestora, un standard de protecţie mai înalt, prin prezumarea vătămării ce li se aduce, tocmai pentru a împiedica celelalte persoane să profite de vulnerabilitatea lor. Opţiunea legiuitorului de a incrimina un astfel de comportament este pe deplin justificată, deoarece pune în pericol dezvoltarea sexuală normală a minorului între 15 şi 18 ani, prin lezarea valorilor morale ce asigură ocrotirea lui. Norma juridică analizată are un conţinut previzibil, este redactată cu suficientă precizie, astfel încât destinatarii ei au posibilitatea să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Prevederile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 10 din Legea nr. 217/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea art. 223 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1012 din 30 octombrie 2020. Ulterior, dispoziţiile criticate au fost abrogate prin art. I pct. 17 din Legea nr. 217/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi a Legii audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 11 iulie 2023. Aşa fiind, Curtea constată că, în cauză, sunt criticate dispoziţiile art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020.
    12. În continuare, Curtea observă că prin Legea nr. 217/2023 legiuitorul, pe lângă abrogarea anumitor articole, a reglementat modificarea şi completarea altora, precum şi introducerea unor noi articole în cuprinsul Codului penal. Având în vedere modificările legislative ce au intervenit asupra dispoziţiilor penale, Curtea constată că nu are competenţa de a stabili legea penală mai favorabilă, aceasta fiind o chestiune care ţine de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele de judecată. Aşadar, Curtea Constituţională se pronunţă cu privire la constituţionalitatea legilor, şi nu cu privire la aplicarea lor concretă în cauze penale.
    13. Aşa fiind, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la condiţia ca textul criticat să fie „în vigoare“, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, natura dispoziţiilor criticate şi obiectul dosarului în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că dispoziţiile criticate îndeplinesc condiţia de a fi „în vigoare“, putând analiza constituţionalitatea acestora.
    14. De asemenea, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate formulează criticile dintr-o perspectivă intrinsecă, ce vizează dispoziţiile art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020, precum şi dintr-o perspectivă extrinsecă, ce vizează modalitatea de adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016.
    15. Astfel, având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea art. 223 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul său. Dispoziţiile art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020, au următorul conţinut: „Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 15 şi 18 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi dacă: a) minorul este membru de familie al majorului.“
    16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la cerinţele de calitate a legii, art. 26 cu privire la viaţa intimă, familială şi privată, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la categoriile de legi şi art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la delegarea legislativă.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, în ansamblul său, din perspectiva lipsei motivării urgenţei în preambulul acesteia, Curtea constată că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă nu constituie o alternativă aflată la discreţia Guvernului, prin care acesta şi-ar putea încălca obligaţia sa constituţională de a asigura, în vederea îndeplinirii programului său de guvernare, reglementarea prin lege, de către Parlament, a relaţiilor ce constituie obiectul acestei reglementări (a se vedea Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 11 iulie 2023, paragraful 35).
    18. De asemenea, inexistenţa sau neexplicarea urgenţei reglementării situaţiilor extraordinare constituie în mod evident o barieră constituţională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă. A decide altfel înseamnă a goli de conţinut dispoziţiile art. 115 din Constituţie privind delegarea legislativă şi a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgenţă acte normative cu putere de lege, oricând şi - ţinând seama de împrejurarea că prin ordonanţă de urgenţă se poate reglementa şi în materii care fac obiectul legilor organice - în orice domeniu (a se vedea Decizia nr. 527 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 9 februarie 2023, paragraful 13).
    19. Plecând de la aceste premise, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 405 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 29 octombrie 2019, paragrafele 15 şi 16, a reţinut că, potrivit preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 şi notei de fundamentare a acestui act normativ, Guvernul a emis ordonanţa de urgenţă criticată, având în vedere existenţa la momentul de timp respectiv a două motive principale. Primul motiv evidenţiat de Guvern constă în numărul relativ mare de texte din Codul de procedură penală declarate de Curtea Constituţională ca fiind neconstituţionale şi pentru care termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie pentru punerea în acord cu Legea fundamentală expirase, ceea ce putea determina interpretări diferite în jurisprudenţă cu privire la normele procesual penale aplicabile, de natură a afecta drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor. Cel de-al doilea motiv îl reprezintă necesitatea transpunerii unor acte comunitare - cu impact inclusiv asupra dreptului procesual penal -, faţă de unele directive existând, de altfel, proceduri de „infringement“, unele dintre ele aflate în stadii avansate, ceea ce putea duce la condamnarea României de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
    20. De asemenea, Curtea a reţinut că în nota de fundamentare care însoţeşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, în secţiunea a 2-a („Motivul emiterii actului normativ“), la pct. 2 („Schimbări preconizate“), subpunctul III, sunt prezentate şi o serie de alte modificări ale Codului de procedură penală, scopul urmărit de legiuitorul delegat fiind asigurarea corelărilor între diverse instituţii de drept procesual penal şi clarificarea unor aspecte controversate în practica judiciară, inclusiv a unor aspecte care pun probleme de neconstituţionalitate, în vederea îndeplinirii cerinţelor cu privire la calitatea legii, aşa cum se desprind acestea din jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    21. În acest context, Curtea observă că în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate Guvernul a făcut referire la necesitatea implementării, printre altele, a Directivei 2011/93/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului, precum şi a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, la momentul adoptării actului normativ criticat existând în derulare proceduri de infringement aflate în fază avansată, demarate de neimplementarea de către statul român a acestor acte europene.
    22. Aşa fiind, contrar celor susţinute de autorul excepţiei de neconstituţionalitate - în sensul absenţei oricărei menţiuni cu privire la urgenţa modificării dispoziţiilor art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal -, Curtea observă că legiuitorul delegat a precizat elementele care stau la baza adoptării actului normativ, urgenţa fiind motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate.
    23. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul delegat neputând modifica o lege organică, Curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată. Referitor la acest aspect, Curtea a reţinut, de exemplu, prin Decizia nr. 894 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 februarie 2022, paragrafele 21 şi 22, că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicţie decurgând direct din art. 115 alin. (1) al Legii fundamentale. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituţie referitor la ordonanţele de urgenţă, care nu reprezintă o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale, care îi permite acestuia, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unor situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. În consecinţă, a conchis Curtea, ordonanţele de urgenţă pot fi emise de Guvern şi în domeniul legilor organice, restricţia pentru această categorie de legi nefiind prevăzută decât pentru ordonanţele emise în baza unei legi de abilitare, conform art. 115 alin. (1) din Constituţie.
    24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020, Curtea reţine că autorul excepţiei apreciază că textul criticat nu stabileşte în mod clar şi precis gradul de rudenie al minorului faţă de major, ceea ce în domeniul legilor penale nu este permis.
    25. Curtea constată că legiuitorul a instituit, la alin. (3) al art. 220 anterior menţionat, o variantă agravată a infracţiunii de act sexual cu un minor, cu patru modalităţi alternative de săvârşire. Astfel, legiuitorul a apreciat că fapta prezintă o gravitate sporită dacă a fost săvârşită atunci când minorul este membru de familie al majorului; minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca urmare a unui handicap psihic sau fizic ori ca urmare a unei situaţii de dependenţă; fapta a pus în pericol viaţa minorului; a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
    26. Referitor la lipsa de claritate a sintagmei „membru de familie“, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi de clar pentru a putea fi aplicat (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Totodată, Curtea a precizat, în jurisprudenţa sa, că dispoziţiile de lege criticate trebuie analizate în ansamblul normativ din care fac parte, pentru a decide asupra previzibilităţii acestora (Decizia nr. 92 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 14).
    27. Curtea, prin Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragraful 37, a constatat că există mai multe metode interpretative, şi anume literală, extensivă, restrictivă, gramaticală, sistematică, istorică, teleologică sau logică. Or, sensul normei poate fi înţeles/dedus prin metodele interpretative. Dacă în urma parcurgerii metodelor interpretative se ajunge la concluzia că textul legal este neclar/ imprecis/imprevizibil, atunci se poate constata încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie. Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu pot fi interpretate strict gramatical şi izolat de ansamblul actului normativ din care fac parte, respectiv Codul penal, şi că sensul prevederilor legale analizate avut în vedere de legiuitor este cel care decurge din interpretarea lor sistematică, prin coroborarea acestora cu restul normelor din cuprinsul Codului penal (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 509 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1077 din 13 noiembrie 2020, paragraful 20).
    28. Or, analizând dispoziţiile penale, se poate observa că legiuitorul a definit, în cadrul art. 177 din Codul penal, noţiunea de „membru de familie“. Astfel, coroborând prevederile Codului penal, este evident că sintagma „membru de familie“ din cuprinsul art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal are semnificaţia prevăzută de legiuitor la art. 177 din acelaşi act normativ.
    29. În continuare, Curtea reţine că celelalte susţineri ale autorului excepţiei nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci reprezintă chestiuni de fapt care îşi vor găsi soluţionarea în faţa instanţelor de drept comun, şi nu în faţa Curţii Constituţionale.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Bandrabul în Dosarul nr. 3.593/324/2018* al Judecătoriei Tecuci şi constată că dispoziţiile art. 220 alin. (3) lit. a) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea art. 223 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Tecuci şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 410 din 18 septembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"