Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 410 din 18 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457, art. 458, art. 459 şi ale art. 495 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 410 din 18 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457, art. 458, art. 459 şi ale art. 495 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1124 din 23 noiembrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457-459 şi 495 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Victor Vasilescu în Dosarul nr. 39.295/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.291D/2017.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 iunie 2020, în prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi a apărătorului ales, avocat Iosif Friedmann - Nicolescu, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror IoanSorin-Daniel Chiriazi, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 11 iunie 2020, apoi, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, pentru data de 18 iunie 2020, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Sentinţa civilă nr. 1.255 din 28 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 39.295/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457-459 şi 495 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Victor Vasilescu întro cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unor decizii cu privire la stabilirea impozitului pe clădiri şi pe terenuri.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât noţiunile de „rezidenţial“, „nerezidenţial“ şi „mixt“ nu pot constitui criterii obiective pentru stabilirea impozitării aceleiaşi proprietăţi în funcţie de destinaţia imobilului sau a spaţiului aferent şi în funcţie de titularul dreptului de proprietate - persoană fizică sau juridică, astfel că în procesul de aplicare a acestor norme apar diferenţe şi discriminări arbitrare, care conduc la o dublă sau multiplă impozitare.
    5. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    6. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 457 - Calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, art. 458 - Calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, art. 459 - Calculul impozitului pe clădirile cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice şi ale art. 495 - Dispoziţii tranzitorii (reguli în vederea stabilirii impozitelor şi taxelor locale pentru anul fiscal 2016) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Dispoziţiile criticate reglementează următoarele aspecte:
    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (1) referitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, ale art. 47 privind nivelul de trai şi ale art. 56 referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal a intrat în vigoare, potrivit art. 501 din această lege, de la data de 1 ianuarie 2016, cu excepţia unor cazuri şi situaţii prevăzute în cuprinsul acestui Cod fiscal. Un astfel de caz este stabilit prin art. 495: Dispoziţii tranzitorii, unde sunt statuate anumite reguli în vederea stabilirii impozitelor şi taxelor locale pentru anul fiscal 2016. Potrivit acestor dispoziţii tranzitorii, în vederea stabilirii impozitelor şi taxelor locale pentru anul fiscal 2016, persoanele fizice care la data de 31 decembrie 2015 au în proprietate clădiri nerezidenţiale sau clădiri cu destinaţie mixtă au obligaţia să depună declaraţii până la data de 31 mai 2016 inclusiv, conform modelului aprobat prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a acestui cod.
    14. Aşadar, Curtea observă că prin normele criticate, pe de o parte, se stabileşte modalitatea de calcul al impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice în funcţie de destinaţia acestora, respectiv clădiri rezidenţiale, clădiri nerezidenţiale, clădiri cu destinaţie mixtă, iar, pe de altă parte, sunt prevăzute anumite dispoziţii tranzitorii ce cuprind reguli în vederea stabilirii impozitelor şi taxelor locale pentru anul fiscal 2016 ca urmare a intrării în vigoare a noilor reglementări în materie fiscală, reprezentate de Legea nr. 227/2015 şi de Legea nr. 207/2015.
    15. Astfel, pentru clădirile rezidenţiale şi clădirileanexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% şi 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/m^2. Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2 şi 1,3% asupra valorii.
    16. În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform art. 457 cu impozitul determinat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform art. 458. În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457. Dacă suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu pot fi evidenţiate distinct, se aplică următoarele reguli: a) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457; b) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfăşoară activitatea economică, iar cheltuielile cu utilităţile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfăşoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează conform prevederilor art. 458.
    17. Cu privire la incidenţa art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).
    18. Or, în ceea ce priveşte pretinsa discriminare între contribuabili în raport cu anumite criterii, spre exemplu, contribuabilii proprietari ai mai multor clădiri, în raport cu cei care deţin o singură clădire, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 477 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 17 ianuarie 2005, reţinând că la baza textului criticat există o raţiune suficientă pentru instituirea unui regim juridic diferit, respectiv a impozitului progresiv, în raport cu numărul de clădiri deţinute în proprietate, având în vedere că dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie prevăd că sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Formula aşezarea justă a sarcinilor fiscale presupune, pe de o parte, să se ţină seama de situaţia materială a contribuabililor, iar, pe de altă parte, de posibilitatea crescută a celor care deţin mai multe proprietăţi de a contribui, prin impozite, la cheltuielile publice.
    19. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, diferenţierea fiind dată de faptul că, în ceea ce priveşte clădirile rezidenţiale, acestea sunt utilizate pentru a acoperi nevoile locative ale populaţiei, iar cele nerezidenţiale au un potenţial de valorificare superior prin posibilitatea de a fi utilizate în scop economic pentru desfăşurarea unor multiple activităţi.
    20. În ceea ce priveşte critica adusă noilor norme adoptate în materie fiscală, Curtea reţine că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996).
    21. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate prin plata unor impozite, Curtea observă că, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar, potrivit art. 136 alin. (5), proprietatea privată este inviolabilă în condiţiile legii organice, astfel încât legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
    22. De asemenea, Curtea observă că prin art. 56 din Constituţie se consacră obligaţia fundamentală a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. Principiul constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiţii de care legiuitorul este ţinut atunci când instituie anumite obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Prin urmare, aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice, şi să ţină cont, în acelaşi timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale acestora (Decizia Curţii Constituţionale nr. 325 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 6 din 25 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993).
    23. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 139, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, în sensul că este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească impozitele datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora. Numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective. Aşa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite, taxe şi cuantumul acestora, bineînţeles cu condiţia ca acestea să fie rezonabile şi echitabile.
    24. Din examinarea prevederilor criticate Curtea observă că plata impozitului pe clădirile rezidenţiale, nerezidenţiale sau cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice se circumscrie prevederilor constituţionale cu privire la obligaţia cetăţenilor de a contribui la bugetul statului.
    25. De altfel, Curtea a statuat că prin instituirea unor taxe şi impozite nu are loc o încălcare a dreptului de proprietate sau a normelor privind nivelul de trai decent al cetăţenilor, ci legiuitorul este îndrituit să instituie un ansamblu de măsuri prin care să asigure protejarea intereselor financiare ale statului, precum şi calitatea vieţii cetăţenilor, fiind de natură a da eficienţă concretă altor dispoziţii din Constituţie.
    26. În ceea ce priveşte celelalte aspecte menţionate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate prin care prezintă posibile modalităţi de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 457-459 şi ale art. 495 din Legea nr. 227/2015 la speţa dedusă judecăţii, Curtea observă că, în realitate, acestea tind, pe de o parte, la o interpretare şi o aplicare a normelor criticate în sensul dorit de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, iar, pe de altă parte, la adoptarea unei noi soluţii legislative. Or, Curtea constată că asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, iar, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii în situaţii concrete supuse judecăţii, acestea sunt aspecte ce ţin de competenţa instanţelor de judecată sau a celor chemaţi să dea efectivitate normelor legale.
    27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Victor Vasilescu în Dosarul nr. 39.295/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 457-459 şi 495 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016