Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 41 din 30 ianuarie 2024  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 41 din 30 ianuarie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 361 din 17 aprilie 2024

┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de preşedintele Curţii de Apel Constanţa, prin judecător Marius Cristian Epure, în Dosarul nr. 1.328/121/2019/a1 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.349D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă a excepţiei, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 235 din 6 aprilie 2017.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia nr. 751 din 18 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.328/121/2019/a1, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de preşedintele Curţii de Apel Constanţa, prin judecător Marius Cristian Epure, într-o cauză privind soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva unei sentinţe judecătoreşti prin care Tribunalul Galaţi a admis cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 15 din 18 ianuarie 2019, emisă de preşedintele Curţii de Apel Constanţa.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu îndeplinesc standardele de claritate şi precizie necesare pentru a constitui cerinţă definitorie în raport cu care este stabilită competenţa de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ.
    6. Potrivit art. 96 pct. 1 din Codul de procedură civilă, competenţa generală de judecată în primă instanţă în materie de contencios administrativ aparţine curţii de apel, cu trimitere specială în această materie, respectiv Legea nr. 554/2004.
    7. Or, s-ar fi impus ca textul legal criticat, care stabileşte, ca normă de trimitere, competenţa partajată de judecată în primă instanţă între curtea de apel şi tribunal, să conţină criterii clare şi lipsite de echivoc în ceea ce priveşte elementul esenţial de diferenţiere a competenţei, care, în speţă, este reprezentat de cele două atribute alocate emitentului actului administrativ supus controlului instanţei de contencios administrativ. Cele două atribute constau în caracterul „local“ sau „judeţean“ al autorităţii publice emitente, fără a se putea deduce clar dacă aceste noţiuni se referă la sediul autorităţii, la circumscripţia acesteia, la efectele teritoriale ale actelor emise sau la modul de integrare a autorităţii în sistemul constituţional al autorităţilor publice, prin care se exercită puterea de stat, fiind astfel încălcat art. 1 alin. (5) din Constituţie cu referire la principiul legalităţii.
    8. Astfel, se apreciază că, în măsura în care dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ar permite atribuirea caracterului local sau judeţean unei componente a autorităţii judecătoreşti, având prin însăşi reglementarea sistematică a Legii fundamentale caracterul de autoritate centrală, exercitând funcţia de înfăptuire a justiţiei ca serviciu public naţional, în mod unitar, s-ar aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (1), art. 120-123 şi ale art. 124-130 din Constituţie.
    9. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care indică jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 235 din 6 aprilie 2017, Decizia nr. 614 din 4 noiembrie 2014 sau Decizia nr. 917 din 23 iunie 2009.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 730 iulie 2018, cu următorul conţinut normativ: „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.“
    14. Normele constituţionale menţionate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cuprinse în art. 1 alin. (1) şi (5), cu referire la caracterul naţional al statului român şi la principiul legalităţii în componenta sa privind exigenţele de calitate a legii, în art. 120-123 din cap. V - Administraţia publică secţiunea a 2-a - Administraţia publică locală şi în art. 124-130 din cap. VI - Autoritatea judecătorească secţiunea 1 - Instanţele judecătoreşti din titlul III.
    15. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui recurs declarat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe civile prin care Tribunalul Galaţi a admis cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 15 din 18.01.2019, prin care preşedintele Curţii de Apel Constanţa (autorul excepţiei) a stabilit diferite aspecte legate de funcţionarea instanţei. În cursul judecăţii la prima instanţă, autorul excepţiei a invocat, în întâmpinare, excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, considerând că, în discuţie fiind legalitatea unui act administrativ emis de o autoritate centrală - preşedintele Curţii de Apel Constanţa -, se impune competenţa materială de judecată a curţii de apel, în acord cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Excepţia de necompetenţă materială a fost respinsă, astfel că, în recurs, autorul a ridicat prezenta excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
    16. Prin critica de neconstituţionalitate prezentată, autorul excepţiei formulează, în realitate, apărări faţă de soluţia nefavorabilă dată de instanţa de fond cu privire la excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, anterior invocată de acelaşi autor. Astfel, critica de neconstituţionalitate, deşi are un aparent caracter general şi impersonal, are în vedere, în realitate, strict situaţia litigioasă din cauză, în care sunt contestate legalitatea şi temeinicia unui act emis de preşedintele curţii de apel - autoritate pe care autorul excepţiei o consideră de nivel „central“ (şi nu „local“ sau „judeţean“) în termenii dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi care determină, în opinia sa, competenţa materială de judecată a curţii de apel, şi nu a tribunalului. Arată, în acest sens, că o entitate din cadrul puterii judecătoreşti nu poate fi plasată în plan local sau judeţean sub aspectul stabilirii competenţei materiale de judecată a actelor pe care aceasta le emite, ci doar la nivel central, prin prisma funcţiei de înfăptuire a justiţiei pe care o realizează ca serviciu public naţional. Consideră că dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale tocmai prin lipsa clarificării acestor aspecte care sunt definitorii pentru stabilirea competenţei materiale de judecată, astfel cum este partajată între tribunal şi curtea de apel.
    17. Or, analizând textul de lege criticat, Curtea constată că acesta stabileşte în mod neechivoc competenţa de judecată partajată în materia soluţionării cauzelor de contencios administrativ şi fiscal, şi anume: competenţa tribunalului administrativ-fiscal, în cazul litigiilor care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi în cazul celor care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei, şi, respectiv, competenţa de judecată a curţii de apel, în cazul litigiilor referitoare la actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi în cazul celor care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei. Aşadar, pentru stabilirea competenţei materiale de judecată în contencios administrativ şi fiscal legiuitorul a stabilit două criterii obiective - criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii al cărei act se atacă (la nivel local/judeţean sau central) - care, cumulate, conduc la identificarea cu precizie a instanţei de judecată competente.
    18. Prin natura lor, normele procedurale sunt supuse unui proces inerent de interpretare şi aplicare concretă la circumstanţele specifice fiecărei cauze în care acestea devin incidente, operaţiuni logico-juridice ce revin însă instanţei de judecată, şi nu Curţii Constituţionale. Verificarea competenţei reprezintă, potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, una dintre primele obligaţii stabilite în sarcina judecătorului chiar la debutul litigiului. La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, acesta verifică şi stabileşte dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Conform art. 132 alin. (2) din Codul de procedură civilă, încheierea prin care instanţa se declară competentă poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză.
    19. În cauza de faţă, competenţa materială de judecată a fost tranşată de prima instanţă prin respingerea excepţiei de necompetenţă materială, iar în recurs, pârâtul a solicitat atât admiterea excepţiei de necompetenţă materială a primei instanţe, cât şi sesizarea Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, considerând, în esenţă, că interpretarea corectă în speţă a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atribuie curţii de apel, şi nu tribunalului, competenţa materială de judecată în primă instanţă. Or, deşi ambele constituie mijloace de apărare în cursul judecăţii, excepţia de neconstituţionalitate nu se poate confunda cu alte excepţii procesuale, cum este cea a necompetenţei materiale, şi nici nu poate fi argumentată în aceeaşi manieră. O soluţie nefavorabilă pronunţată de instanţa de judecată în cursul soluţionării unui litigiu nu se poate converti într-o excepţie de neconstituţionalitate pentru simplul motiv al nemulţumirii unei părţi faţă de interpretarea dată de instanţa de judecată unor texte de lege incidente în cauză. Remediul procesual pentru astfel de situaţii constă în formularea căilor legale de atac - utilizate şi în prezenta cauză -, suverane cu privire la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor normative incidente într-un anumit litigiu fiind instanţele de judecată prin exercitarea controlului judecătoresc, şi nu Curtea Constituţională prin soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de preşedintele Curţii de Apel Constanţa, prin judecător Marius Cristian Epure, în Dosarul nr. 1.328/121/2019/a1 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia-Margareta Krupenschi


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016